Decizia CCR nr. 447 din 16.06.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, de instanța de judecată în Dosarul nr. 5.378/215/2014 al Tribunalului Dolj - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.043D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate. Arată că, în speță, este vorba de o condamnare la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, fiind incidentă, potrivit art. 165 din noul Cod penal, instituția reabilitării de drept, astfel încât dispozițiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală, referitoare la reabilitarea judecătorească, nu au legătură cu soluționarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Decizia penală nr. 907 din 19 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5.378/215/2014, Tribunalul Dolj - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța de judecată cu ocazia soluționării contestației formulate într-o cauză având ca obiect o cerere de reabilitare judecătorească.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată, autoarea acesteia, susține, în esență, că dispozițiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală încalcă principiile constituționale privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției. Consideră că posibilitatea de a beneficia de instituția reabilitării ar trebui acordată tuturor condamnaților, având în vedere funcția reeducativă a acesteia, astfel încât reabilitarea să poată fi obținută pentru orice condamnare. Dispozițiile de lege criticate, practic, exclud de la reabilitare persoanele față de care s-a prescris executarea pedepsei, întrucât, cu foarte mici excepții, prescrierea executării pedepsei se datorează sustragerii persoanei condamnate de la executarea acesteia. Susține că dispozițiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală vin în contradicție și cu art. 167 alin. (1) din Codul penal, care prevede că termenele de reabilitare - de drept și judecătorească - se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. Totodată, se creează o stare de inegalitate între persoanele față de care se împlinise termenul de reabilitare anterior datei intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, fiind îndeplinite și celelalte condiții cerute de lege, și care nu au formulat cerere de reabilitare și persoanele care au formulat cerere de reabilitare anterior acestei date și au fost reabilitate, deși se aflau în aceeași situație juridică.

6. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

8. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

9. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "În cazul prescripției executării pedepsei, nu poate depune cerere de reabilitare persoana prevăzută la art. 530 alin. (1), dacă lipsa executării este imputabilă persoanei condamnate."

10. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, instanța de judecată, autoare a excepției, invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

11. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată, din oficiu, de instanța de judecată cu ocazia soluționării contestației declarate într-o cauză având ca obiect o cerere de reabilitare judecătorească, formulată ulterior intrării în vigoare a noilor coduri - penal și de procedură penală - pentru o condamnare la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, condamnare care, potrivit noului Cod penal, intră însă în sfera de aplicare a reabilitării de drept. Noul Cod penal lărgește astfel sfera de aplicare a reabilitării de drept în cazul pedepsei închisorii, art. 165 din noul Cod penal crescând limita pedepsei de la 1 an (cât prevedea art. 134 alin. 1 din Codul penal din 1969) la 2 ani. Astfel, dispozițiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală - care reglementează un caz de respingere a cererii de reabilitare judecătorească pentru neîndeplinirea unei condiții de fond - nu au legătură cu soluționarea cauzei, în care este incidentă instituția reabilitării de drept, care operează, în condițiile art. 167 alin. (1) din Codul penal, inclusiv în cazul în care lipsa executării pedepsei închisorii de cel mult 2 ani este imputabilă persoanei condamnate. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei [...]." Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.