Decizia CCR nr. 554 din 16.07.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Pîrlog în Dosarul nr. 11.788/94/2014 al Judecătoriei Buftea și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 127 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că textul criticat a mai fost examinat de către Curtea Constituțională, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, neidentificându-se încălcări ale unor drepturi fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 14 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 11.788/94/2014, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Pîrlog într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații referitoare la legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, într-un dosar prin care acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută la art. 336 alin. (1) din Codul penal.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, pentru aceleași motive reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, prin care instanța de contencios constituțional a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală.

6. Judecătoria Buftea opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la considerentele și soluțiile deciziilor nr. 599 din 21 octombrie 2014 și nr. 641 din 11 noiembrie 2014. Prin aceasta din urmă, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare.

7. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularități ale actului de sesizare, în cazul în care sancționează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul.".

11. Se susține că textul criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin deciziile nr. 641 și nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014 și, respectiv, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare.

13. Astfel, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, paragraful 64, Curtea a reținut, referitor la dispozițiile art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, că acestea reglementează procedura în camera preliminară referitoare la constatarea unor neregularități ale actului de sesizare, la sancționarea potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală a actelor de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori excluderea unor probe administrate, precum și la comunicarea încheierii prin care se constată aspectele anterior arătate, de îndată, parchetului care a emis rechizitoriul. Referitor la aceste dispoziții, Curtea a statuat că ele sunt criticate din perspectiva încălcării principiului contradictorialității și a dreptului la o procedură orală. Astfel, observând dispozițiile de lege criticate, precum și conținutul principiului contradictorialității și al dreptului la o procedură orală, Curtea a constatat că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate formulată. Având în vedere competențele procurorului în procesul penal, Curtea a apreciat că este firesc ca încheierea prin care se constată neregularități ale actului de sesizare, prin care s-au sancționat potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori prin care s-au exclus probe administrate, să fie comunicată procurorului, doar acesta din urmă putând fi în măsură să remedieze aceste neajunsuri.

14. Totodată, prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, Curtea a reținut că prevederile art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală nu afectează drepturile procesuale ale procurorului, ale părților și ale subiecților procesuali principali, astfel încât excepția apare ca fiind neîntemeiată.

15. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerentele deciziilor invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.