Decizia CCR nr. 555 din 16.07.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „fără participarea procurorului şi a inculpatului”

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma "fără participarea procurorului și a inculpatului", excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Brăila - Secția penală în Dosarul nr. 16.033/196/2014 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 136 D/2015.

2. La apelul nominal răspunde partea Ioan Curta, prezentă personal. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca devenită inadmisibilă.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, prin care instanța de contencios constituțional a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță "fără participarea procurorului și a inculpatului", este neconstituțională.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 19 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 16.033/196/2014, Tribunalul Brăila - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma "fără participarea procurorului și a inculpatului", excepție ridicată, din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei încheieri pronunțate potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că soluționarea contestației formulate împotriva încheierii pronunțate conform art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, fără citarea părților și fără participarea procurorului și a inculpatului, îi lipsește pe acești participanți la procesul penal de dreptul de a formula note scrise, de a cunoaște aspectele invocate de partea adversă în dosar și, în consecință, de dreptul de a se apăra, cu încălcarea dispozițiilor art. 24 din Constituție. Se arată, de asemenea, că imposibilitatea cunoașterii de către participanții la procesul penal anterior menționați a documentelor depuse la dosarul cauzei cu ocazia soluționării unei astfel de contestații încalcă dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil al acestora, contravenind prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Legea fundamentală și celor ale art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenție. Pentru aceleași motive se susține încălcarea, prin textul criticat, a dispozițiilor art. 11, 16 și 20 din Constituție.

7. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma "fără participarea procurorului și a inculpatului", care au următorul cuprins: "Contestația se depune la judecătorul care a soluționat plângerea și se înaintează spre soluționare judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară ori, când instanța sesizată cu plângere este Înalta Curte de Casație și Justiție, completului competent potrivit legii, care se pronunță prin încheiere motivată, fără participarea procurorului și a inculpatului, putând dispune una dintre următoarele soluții:

a) respinge contestația ca tardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată și menține dispoziția de începere a judecății;

b) admite contestația, desființează încheierea și rejudecă plângerea potrivit alin. (7) pct. 2, dacă excepțiile cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale au fost greșit soluționate".

11. Se susține că textul criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 11 cu privire la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) cu privire la accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță "fără participarea procurorului și a inculpatului" este neconstituțională.

13. Potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Întrucât încheierea de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate a fost pronunțată pe data de 19 ianuarie 2015, iar constatarea neconstituționalității textului criticat a intervenit, prin pronunțarea Deciziei nr. 663 din 11 noiembrie 2014, și a produs efecte de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, așadar, după data încheierii anterior referite, urmează ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu privire la soluția legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță "fără participarea procurorului și a inculpatului", să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).