Decizia CCR nr. 494 din 23.06.2015 - excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Filiala "Hidroelectrica Hidrosind" din București, în numele și în calitate de reprezentant al reclamantei Carmen Cristina Trandafir, în Dosarul nr. 32.012/3/2014 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 242D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 243-245D/2015, nr. 247-251D/2015, nr. 285D/2015 și nr. 286D/2015 ce au ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Filiala "Hidroelectrica Hidrosind" din București, în numele și în calitate de reprezentant al reclamanților Viorica Vas, Aurelian Lungu, Gheorghe Ciucă, Felicia Marcela Andreescu, Oana Elena Tăposu, Ștefania Irina Smadea, Viorel Cojocaru, Tiberiu Adrian Gabrea, Georgică Antonescu și Viorel Cosmin Nistor în dosarele nr. 32.013/3/2014, nr. 32.015/3/2014, nr. 32.016/3/2014, nr. 32.019/3/2014, nr. 32.020/3/2014, nr. 32.021/3/2014, nr. 32.028/3/2014, nr. 32.036/3/2014, nr. 24.906/3/2014 și nr. 24.908/3/2014 ale Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 243-245D/2015, nr. 247-251D/2015, nr. 285D/2015 și nr. 286D/2015 la Dosarul nr. 242D/2015.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

7. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 243-245D/2015, nr. 247D-251D/2015, nr. 285D/2015 și nr. 286D/2015 la Dosarul nr. 242D/2015, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, ca devenită inadmisibilă, întrucât aceasta a fost admisă prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, precum și respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 85/2006 ca neîntemeiată, invocând, în acest sens deciziile nr. 65 din 25 februarie 2015, nr. 146 din 12 martie 2015, nr. 220 din 2 aprilie 2015, nr. 280 din 23 aprilie 2015 și nr. 340 din 30 aprilie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierile din 15 decembrie 2014 și 16 ianuarie 2015 pronunțate în dosarele nr. 32.012/3/2014, nr. 32.013/3/2014, nr. 32.015/3/2014, nr. 32.016/3/2014, nr. 32.019/3/2014, nr. 32.020/3/2014, nr. 32.021/3/2014, nr. 32.028/3/2014, nr. 32.036/3/2014, nr. 24.906/3/2014 și nr. 24.908/3/2014, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Excepția a fost ridicată de Filiala "Hidroelectrica Hidrosind" din București, în numele și pentru membrii săi de sindicat Carmen Cristina Trandafir, Viorica Vas, Aurelian Lungu, Gheorghe Ciucă, Felicia Marcela Andreescu, Oana Elena Tăposu, Ștefania Irina Smadea, Viorel Cojocaru, Tiberiu Adrian Gabrea, Georgică Antonescu și Viorel Cosmin Nistor, în dosare având ca obiect contestarea unor decizii de concediere colectivă emise în cadrul procedurii insolvenței.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât înlătură, în cazul angajatorului aflat în insolvență, dreptul salariaților la consultare și informare atunci când au loc concedieri colective, drept recunoscut, în general, salariaților și reglementat expres în art. 69 și următoarele din Codul muncii, instituind o derogare și cu privire la termenul de preaviz ce trebuie respectat în această situație. Se arată că prin Hotărârea din 3 martie 2011, pronunțată în Cauza C-235/2010 David Claes și alții împotriva Landsbanki Luxembourg SA, în interpretarea Directivei 98/59/CE, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat o interpretare directă dreptului fundamental al salariaților de a fi consultați și informați, inclusiv în procedura insolvenței (în cazul respectiv, societatea se afla chiar în lichidare). În aceste condiții, în opinia autorului excepției, este evident că această hotărâre este generatoare de efecte juridice obligatorii pentru statele membre, în sensul recunoașterii acestor drepturi. De asemenea se arată că prin modul neclar, imprecis și lipsit de previzibilitate în care textul este formulat nu se poate determina intenția reală a legiuitorului, dacă a dorit sau nu reglementarea unei derogări de la normele generale privind termenul de preaviz în caz de concediere colectivă, menționate în Codul muncii, termen de 20 de zile. Se are în vedere că la data adoptării Legii nr. 85/2006, în Codul muncii era reglementat un termen de 15 zile lucrătoare de preaviz în caz de concediere colectivă, termen modificat în anul 2011, fiind instituit un termen de preaviz de 20 de zile lucrătoare. Or, legea criticată face referire la un termen de 15 zile, care pare a fi o transpunere a termenului existent în forma anterioară a dispozițiilor în materie din Codul muncii, și care era de 15 zile.

11. Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că textul de lege criticat ce reglementează o derogare de la dispozițiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii nu contravine dispozițiilor Legii fundamentale.

12. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006 [iar nu și dispozițiile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, astfel cum s-a reținut, din eroare, în dispozitivul încheierilor de sesizare], care au următoare formulare: "Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare."

16. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a fost abrogată prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar și dispozițiile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora "Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date", urmează să se analizeze dispozițiile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

17. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că aceste texte de lege aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 41 alin. (2) privind dreptul la măsuri de protecție socială. Se mai invocă, în susținerea excepției, și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 29 din Carta socială europeană, art. 27 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Directiva 98/59/C.E. privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 225 din 12 august 1998, transpusă în art. 69 și următoarele din Codul muncii, dispoziții referitoare la dreptul salariaților la consultare și informare în caz de concediere colectivă - ca o componentă a măsurilor de protecție socială.

18. De asemenea se invocă și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv Hotărârea din 3 martie 2011, pronunțată în Cauza C 235/2010 - David Claes și alții împotriva Landsbanki Luxembourg SA, referitoare la dreptul fundamental al salariaților de a fi consultați și informați, inclusiv în procedura insolvenței. Totodată, cu privire la cerința de claritate și previzibilitate a normei legale este invocată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, și Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66, jurisprudență reținută și de Curtea Constituțională, spre exemplu în Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că, prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței sunt neconstituționale

și a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, constatând că prevederile art. 86 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

20. Așa fiind, având în vedere data încheierilor de sesizare în raport cu data pronunțării și a publicării Deciziei nr. 64 din 24 februarie 2015, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a devenit inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

21. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 85/2006, Curtea a observat că stabilirea duratei termenului de preaviz de 15 zile ține de opțiunea legiuitorului, având în vedere situația specifică a procedurii insolvenței. Dispozițiile legale sunt precise și previzibile, destinatarul normei juridice fiind capabil să își adapteze conduita în funcție de conținutul acesteia, astfel încât nu se poate reține încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții cu privire la soluția de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 85/2006, pronunțată prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, aceasta, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, astfel încât excepția va fi respinsă ca neîntemeiată.

23. Distinct de acestea, Curtea reține că, deși în cauza de față va pronunța o soluție de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006, se impune precizarea că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menționate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, în condițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă.