Hotărâre CEDO în Cauza Toşcuţă şi alţii împotriva României din 3.03.2015 (reparaţie echitabilă)
| Comentarii |
|
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECȚIA A TREIA
HOTĂRÂREA
din 3 martie 2015
în Cauza Toșcuță și alții împotriva României
(Cererea nr. 36.900/03)
Strasbourg
Hotărârea a devenit definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Aceasta poate suferi modificări de formă.
În Cauza Toșcuță și alții împotriva României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), reunită într-o cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Luis López Guerra, Ján Šikuta, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Marialena Tsirli, grefier adjunct de secție,
după ce a deliberat în camera de consiliu, la 10 februarie 2015,
pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află Cererea nr. 36.900/03 îndreptată împotriva României, prin care șapte cetățeni români, domnii Adrian Toșcuță, Paul Ion Șerban Toșcuță, Dănuț Negulescu, Gheorghe Negulescu, George Negulescu și doamnele Maria Negulescu și Sevastița Negulescu (reclamanții), au sesizat Curtea la 5 septembrie 2003, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția).
2. Într-o hotărâre pronunțată la 25 noiembrie 2008 (hotărârea principală), Curtea a declarat că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește drepturile de proprietate ale reclamanților (a se vedea Toșcuță și alții împotriva României, nr. 36.900/03, 25 noiembrie 2008).
3. Având în vedere că cea de-a șasea reclamantă, doamna Maria Negulescu, a decedat în 2011, moștenitorii acesteia, domnul Dănuț Negulescu și doamna Sevastița Negulescu, cel de-al treilea reclamant și, respectiv, cea de-a șaptea reclamantă, și-au exprimat dorința de a continua procedura în numele acesteia. Din motive practice, doamna Maria Negulescu va fi denumită în continuare cea de-a șasea reclamantă, deși domnul Dănuț Negulescu și doamna Sevastița Negulescu trebuie considerați în prezent ca atare [a se vedea Dalban împotriva României (MC), nr. 28.114/95, pct. 1, CEDO 1999-VI, și Janowiec și alții împotriva Rusiei (MC), nr. 55.508/07 și 29.520/09, pct. 97-101, CEDO 2013].
4. În temeiul art. 41 din Convenție, reclamanții au solicitat acordarea unei reparații echitabile pentru prejudiciul material suferit ca urmare a încălcării menționate anterior.
5. Întrucât nu s-a putut pronunța cu privire la problema aplicării art. 41 din Convenție, Curtea a rezervat-o și a solicitat Guvernului și reclamanților să prezinte, în termen de trei luni, observații scrise privind această problemă și, în special, să informeze Curtea cu privire la orice acord la care ar putea ajunge (a se vedea hotărârea principală, pct. 46 și pct. 4 din dispozitiv).
6. Atât reclamanții, cât și Guvernul au prezentat observații.
7. La 23 iulie 2013, Curtea a invitat părțile să prezinte observații actualizate, acestea conformându-se.
ÎN DREPT
8. Art. 41 din Convenție prevede:
"Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă."
A. Prejudiciu
9. În cadrul pretențiilor actualizate formulate la data de 22 noiembrie 2013, reclamanții au susținut că valoarea unui metru pătrat era de 750 EUR, astfel cum a fost atestată în raportul de expertiză din iunie 2009. Prin urmare, reclamanții Adrian Toșcuță și Paul Ion Șerban Toșcuță au pretins că valoarea celor 6.581 m2 la care aveau dreptul era 4.935.750 de euro (EUR). Ceilalți reclamanți au pretins că valoarea celor 2.500 m2 la care aveau dreptul era 1.875.000 EUR. Reclamanții nu au solicitat despăgubiri cu titlu de prejudiciu moral.
10. În cadrul observațiilor actualizate din data de 17 septembrie 2013, Guvernul a susținut că noul mecanism instituit de Legea nr. 165/2013 constituia o cale de atac internă eficientă și putea să le ofere reclamanților o reparație suficientă. Pentru acest motiv, Guvernul a susținut că reclamanții nu au epuizat căile de atac interne.
În plus, acesta a precizat că, în conformitate cu evaluarea din septembrie 2013, furnizată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, valoarea celor 6.581 m2 era 1.664.993 EUR, iar valoarea celor 2.500 m2 era între 597.500 EUR și 632.500 EUR.
11. Curtea respinge excepția preliminară ridicată de Guvern cu privire la neepuizarea căilor de atac interne, deoarece fondul cauzei a fost soluționat deja, și declară că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 [a se vedea Xenides-Arestis împotriva Turciei (reparație echitabilă), nr. 46.347/99, pct. 37, 7 decembrie 2006].
12. Curtea reiterează că, atunci când se constată o încălcare a Convenției într-o hotărâre, statul pârât are obligația legală de a pune capăt respectivei încălcări și de a-i repara consecințele astfel încât să restabilească pe cât posibil situația existentă înainte de încălcare [a se vedea Iatridis împotriva Greciei (reparație echitabilă) (MC), nr. 31.107/96, pct. 32, CEDO 2000-XI și Kozacýođlu împotriva Turciei (MC), nr. 2.334/03, pct. 80, 19 februarie 2009].
13. Curtea observă că Guvernul nu a prezentat nicio probă care să indice că reclamanților li s-a eliberat un titlu de proprietate asupra terenului sau că aceștia au primit vreo despăgubire pentru pierderea proprietății lor.
14. În consecință, Curtea consideră că restituirea celor 6.581 m2 și a celor 2.500 m2 de teren ar plasa reclamanții, pe cât posibil, într-o situație echivalentă celei în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1. Așadar, hotărăște că statul pârât trebuie să îi pună pe reclamanți efectiv în posesia terenului în cauză și să le elibereze un titlu de proprietate asupra terenului. În cazul în care statul pârât nu face acest lucru, Curtea hotărăște că acesta trebuie să le plătească reclamanților Adrian Toșcuță și Paul Ion Șerban Toșcuță împreună suma de 1.665.000 EUR și celorlalți cinci reclamanți împreună suma de 630.000 EUR, cu titlu de prejudiciu material.
Curtea subliniază că reclamanții nu au solicitat despăgubiri cu titlu de prejudiciu moral.
B. Cheltuieli de judecată
15. Reclamanții au solicitat 4.000 EUR, adică echivalentul cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanțelor naționale și a Curții, reprezentând onorariile avocaților și onorariul expertului.
16. Guvernul a contestat cererea de rambursare a cheltuielilor de judecată, pe motiv că era nejustificată și excesivă.
17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care s-a stabilit caracterul real, necesar și rezonabil al acestora. În prezenta cauză, ținând seama de informațiile pe care le deține, Curtea consideră că este rezonabil să acorde suma de 2.300 EUR pentru toate cheltuielile.
C. Dobânzi moratorii
18. Curtea consideră necesar ca rata dobânzii să se întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În unanimitate,
CURTEA:
1. hotărăște:
a) că statul pârât trebuie, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, să îi pună pe primii doi reclamanți în posesia efectivă asupra celor 6.581 m2 de teren și să îi pună pe ceilalți cinci reclamanți în posesia efectivă asupra celor 2.500 m2 de teren și că trebuie să asigure tuturor reclamanților eliberarea unui titlu de proprietate asupra terenului lor;
b) că, în caz contrar față de cele prevăzute la lit. a) supra, statul pârât trebuie, în același termen de trei luni, să plătească primilor doi reclamanți în solidar suma de 1.665.000 EUR (un milion șase sute șaizeci și cinci de mii de euro) pentru prejudiciul material, care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
c) că, în caz contrar față de cele prevăzute la lit. a) supra, statul pârât trebuie, în același termen de trei luni, să plătească celui de-al treilea, al patrulea și al cincilea reclamant, precum și celei de-a șasea și a șaptea reclamante, în solidar, suma de 630.000 EUR (șase sute treizeci de mii de euro) pentru prejudiciul material, care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
d) că statul pârât trebuie, în același termen de trei luni, să plătească reclamanților în solidar suma de 2.300 EUR (două mii trei sute de euro), care trebuie convertită în moneda națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății, pentru cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
e) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale;
2. respinge cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 3 martie 2015, în temeiul art. 77 § 2 și art. 77 § 3 din Regulamentul Curții.
PREȘEDINTE
JOSEP CASADEVALL
Grefier,
Stephen Phillips
| ← Decizia CCR nr. 545 din 14.07.2015 privind excepţia de... | Ordinul ANRE nr. 137/2015 - stabilirea tarifelor reglementate... → |
|---|
