Decizia CCR nr. 545 din 14.07.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 16.958/233/2014 al Judecătoriei Galați - Secția penală și de Maria Tamaris Taloi și Grigore Lucian Tamaris Taloi în Dosarul nr. 2.280/310/2014 al Judecătoriei Sinaia și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.368D/2014 la care a fost conexat Dosarul nr. 1.413D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 16 iunie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea, și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunțarea la 30 iunie 2015. La această dată, constatând că nu sunt prezenți, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, toți judecătorii care au participat la dezbateri, Curtea a amânat pronunțarea pentru 14 iulie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

3. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 16.958/233/2014, Judecătoria Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Pompiliu Bota cu ocazia soluționării unei cereri de revizuire.

4. Prin Încheierea din 16 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2.280/310/2014, Judecătoria Sinaia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Maria Tamaris Taloi și Grigore Lucian Tamaris Taloi cu ocazia soluționării unei cereri de revizuire.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura examinării admisibilității în principiu a cererii de revizuire este lipsită de contradictorialitate, revizuentul neavând posibilitatea să participe la soluționarea propriei cereri. În acest sens invocă Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale, prin care aceasta a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală și a constatat că soluția legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii "fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților" este neconstituțională.

6. Judecătoria Galați - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că, prin natura și conținutul ei specific, procedura prealabilă a admiterii în principiu a cererii de revizuire nu vizează însăși soluționarea acestei căi extraordinare de atac, ci doar verificarea întrunirii condițiilor de exercitare a acesteia, și anume cu privire la încadrarea cererii în termenul legal, la întemeierea ei pe cazurile prevăzute de lege și la depunerea de dovezi ori invocarea de probe din dosar în sprijinul revizuirii. Așadar, cât timp procedura admiterii în principiu, astfel cum este prevăzută în art. 459 din Codul de procedură penală, nu privește însăși judecarea revizuirii - o atare procedură fiind reglementată, cu caracter exclusiv, în art. 461 din același cod -, se constată că nu sunt temeiuri care să impună citarea părții în faza examinării admisibilității în principiu a cererii de revizuire. Față de limitele și efectele restrânse ale acestei etape prealabile nu s-ar putea considera că desfășurarea ei ar fi susceptibilă de atragerea aplicabilității automate, directe, sau de încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Natura juridică însăși a revizuirii o face improprie extinderii aplicării mecanice, ad litteram, a tuturor reglementărilor înscrise în art. 6 din Convenție - de neînlăturat pentru faza judecății propriu-zise, dar inadecvate etapei prealabile specifice de verificare a susceptibilității căii de atac de a fi admisă în principiu în vederea parcurgerii procesului firesc de judecată. De aceea, câtă vreme cerințele de legalitate și temeinicie a operațiunii de examinare a admisibilității în principiu sunt suficient garantate în cadrul restrâns reglementat prin art. 459 din Codul de procedură penală, dispozițiile de lege criticate referitoare la necitarea părților nu contravin prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenție.

7. Judecătoria Sinaia opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că procedura admiterii în principiu a cererii de revizuire nu are în vedere fondul cauzei, motiv pentru care nu este necesară citarea părților. Observă că legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și de art. 129 din Legea fundamentală, are competența exclusivă de a stabili prin lege procedura de judecată și modalitățile de exercitare a căilor de atac. Face trimitere, în acest sens, la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 16 decembrie 1992, pronunțată în Cauza Hadjianastassiou împotriva Greciei, paragraful 33, prin care Curtea de la Strasbourg a statuat că statele membre se bucură de o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii care să permită sistemului judiciar să respecte imperativele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Invocă, de asemenea, Decizia Curții Constituționale nr. 138 din 7 martie 2013, prin care aceasta a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a art. 403 din Codul de procedură penală din 1968, care conținea dispoziții similare cu textul de lege criticat în prezenta cauză.

8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, notele scrise și înscrisurile depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților".

12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului raportat la prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii excepției critică soluția legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță "fără citarea părților". Prin Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015, nepublicată în Monitorul Oficial al României la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală și a constatat că soluția legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță "fără citarea părților" este neconstituțională, întrucât încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală referitor la dreptul la un proces echitabil.

14. Prin decizia anterior citată, Curtea a reținut că, prin excluderea numai a părților de la soluționarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, fără a dispune expres cu privire la neparticiparea procurorului, acesta fiind prezent în temeiul normelor de generală aplicare ale art. 363 alin. (1) din Codul de procedură penală, dispozițiile de lege criticate determină ruperea echilibrului procesual, fiind înfrânte exigențele unui proces echitabil, de vreme ce nu se respectă egalitatea de arme între acuzare și apărare. În aceste condiții, Curtea a observat că revizuentul nu se bucură de posibilitatea reală de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către procuror și la tot ceea ce este prezentat de acesta cu privire la eventuala excludere a unor probe, la suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii ori cu privire la instituirea în sarcina sa a obligațiilor ce rezultă din dispunerea măsurii controlului judiciar. Astfel, prin excluderea revizuentului din această procedură este restrânsă în mod absolut posibilitatea acestuia de a avea cunoștință și de a dezbate susținerile parchetului, revizuentul plasându-se într-o situație dezavantajoasă față de procuror. Atâta vreme cât admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se soluționează cu participarea procurorului, din perspectiva contradictorialității, ca element definitoriu al egalității de arme și al dreptului la un proces echitabil, Curtea a stabilit că norma legală trebuie să permită citarea părților, fiind suficient să li se asigure părților posibilitatea participării în această etapă procesuală. Judecătorul poate decide asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire și fără participarea părților, atât timp cât acestea au fost legal citate, de vreme ce, astfel cum a reținut Curtea în jurisprudența sa, dreptul la un proces în contradictoriu înseamnă, într-un proces penal, că atât procurorului, cât și părții trebuie să li se ofere posibilitatea de a avea cunoștință și de a putea aduce observații referitoare la toate probele prezentate sau la observațiile depuse de către cealaltă parte în vederea influențării deciziei instanței. În consecință, Curtea a statuat că soluția legislativă cuprinsă în art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță "fără citarea părților", este neconstituțională, întrucât încalcă art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, și, prin urmare, în această procedură, la care participă procurorul, trebuie citate părțile, în scopul asigurării posibilității acestora de a participa la această etapă procesuală (paragrafele 30-33).

15. Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Ținând cont de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și de faptul că decizia mai sus menționată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în prezenta cauză, Curtea urmează a respinge excepția de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.