Decizia CCR nr. 1.013 din 27.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 31 alin. 1 din Legea nr. 35/2008 pt. alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pt. modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pt. alegerea...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, excepție invocată de Gabriela Cegolea în Dosarul nr. 2.580/93/2012 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.464D/2012.

La apelul nominal răspunde autoarea excepției, personal și asistată de avocat Gabriel Ionescu, cu delegație depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în temeiul dispozițiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 și ale art. 56 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 6/2012, dosarul a fost repus pe rol în data de 20 noiembrie 2012, având în vedere imposibilitatea constituirii majorității prevăzute de art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional din cauza reglementării unor condiții de formă excesiv de restrictive pentru întocmirea listei susținătorilor unui candidat independent.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că legiuitorul are competența exclusivă să reglementeze exercitarea dreptului de a fi ales la nivelul fiecărei funcții publice elective.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1.151 din 3 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.580/93/2012, Tribunalul Ilfov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, excepție invocată de Gabriela Cegolea într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva unei decizii a biroului electoral de circumscripție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că impunerea respectării unor condiții de formă a listei susținătorilor, necesară înregistrării candidaturii la alegerile parlamentare, încalcă drepturile electorale ale cetățenilor de a vota și de a fi aleși, drepturi garantate prin Constituție, în cuprinsul titlului II - Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, capitolul II - Drepturile și libertățile fundamentale.

Se arată că "formalismul excesiv“ nu poate sta la baza încălcării unor drepturi fundamentale ale cetățeanului; altfel spus, respingerea candidaturii la alegerile parlamentare, în baza unor liste de susținători declarate numai în parte nevalide, prin decizie a biroului electoral de circumscripție, echivalează, pe de o parte, cu imposibilitatea susținătorilor și simpatizanților candidatului de a-și exercita în mod liber dreptul de vot, iar pe de altă parte, este încălcat și dreptul de a fi ales al candidatului.

Se mai arată că, pe fondul cauzei deduse judecății instanței, problema de contencios electoral invocată este aceea de a clarifica dacă nerespectarea unei condiții de formă a listei de susținători a unui candidat independent la alegerile parlamentare, respectiv referitoare la depunerea unei părți din listele de susținători în copie tehnică, iar nu în original, este de natură a atrage invalidarea respectivelor părți din listele de susținători. În opinia autoarei excepției, elementul esențial al manifestării de voință în sensul susținerii unei candidaturi îl reprezintă semnătura susținătorului în original, iar nu "elemente formale, cum ar fi copierea de mână a datelor de identificare a susținătorilor.“

Se mai apreciază că numai neîndeplinirea condițiilor de fond, iar nu a celor de formă, ale listei susținătorilor ar fi de natură să atragă respingerea candidaturii.

Tribunalul Ilfov - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat reglementează atribuțiile biroului electoral de circumscripție, atribuții ce nu contravin dispozițiilor art. 36 și ale art. 37 din Constituție.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că dreptul de a fi ales, ca orice drept fundamental, nu este un drept absolut, iar exercițiul său poate fi condiționat de îndeplinirea anumitor cerințe, aplicabile în egală măsură tuturor candidaților la alegerile parlamentare, atât timp cât acestea sunt rezonabile și nu afectează dreptul în substanța sa. Se mai arată că, pe de o parte, atât condițiile legale impuse, cât și verificarea acestora sunt necesare pentru a asigura un grad sporit de responsabilitate din partea tuturor competitorilor electorali și pentru exercitarea cu bună-credință a dreptului de a fi ales, iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 36 din Constituție nu sunt incidente în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: "(1) Biroul electoral de circumscripție examinează respectarea condițiilor legale pentru ca o persoană să poată candida, respectarea condițiilor de fond și de formă ale listei susținătorilor, înregistrând candidaturile care îndeplinesc aceste condiții sau respingând înregistrarea celor care nu îndeplinesc condițiile legale.“

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 36 - Dreptul de vot și art. 37 - Dreptul de a fi ales.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 35/2008 reglementează atribuțiile biroului electoral de circumscripție referitoare la înregistrarea propunerilor de candidaturi la alegerile parlamentare, respectiv verificarea îndeplinirii condițiilor de fond ale listei susținătorilor (cum ar fi îndeplinirea vârstei cerute de lege pentru exercitarea dreptului de vot sau deținerea domiciliului în colegiul uninominal unde candidatul independent dorește să candideze) sau a condițiilor de formă ale listei susținătorilor, respectiv a elementelor pe care aceasta trebuie să le cuprindă, precum și depunerea listei într-un exemplar original, astfel cum această condiție este reglementată expres prin dispozițiile art. 30¹lit. c) din Legea nr. 35/2008.

Autoarea excepției critică această ultimă cerință de formă, și anume condiția întocmirii și depunerii listei susținătorilor în 4 exemplare originale, arătând, că, în opinia sa, elementul esențial al manifestării de voință în sensul susținerii unei candidaturi îl reprezintă semnătura susținătorului în original, iar nu "elemente formale, cum ar fi copierea de mână a datelor de identificare a susținătorilor“, iar nerespectarea unei condiții de formă a listei de susținători a candidatului independent la alegerile parlamentare, respectiv referitoare la depunerea unei părți din listele de susținători în copie tehnică, iar nu în original, nu poate atrage invalidarea respectivelor părți din listele de susținători.

Analizând aceste susțineri, Curtea constată că acestea reprezintă, în fapt, aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești, iar nu veritabile critici de neconstituționalitate.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în exercitarea atribuțiilor sale, Curtea Constituțională se pronunță "numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, astfel încât aspectele privind interpretarea și aplicarea legii în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de formă ale listei susținătorilor intră în competența instanței judecătorești sesizate cu controlul legalității deciziei biroului electoral de circumscripție, precum și a celei de control judiciar, în cadrul soluționării recursului, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (4) și (6) din actul normativ criticat.

De altfel, în legătură cu drepturile electorale fundamentale, respectiv dreptul de vot și dreptul de a fi ales, în jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010), s-a statuat că, în temeiul art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituție, potrivit căruia sistemul electoral se reglementează prin lege organică, legiuitorul ordinar are competența exclusivă ca, subordonându-se principiilor statuate în art. 16 alin. (3), art. 37 și 40 din Legea fundamentală, să dezvolte, la nivelul legislației infraconstituționale, condițiile concrete pentru exercitarea dreptului de a fi ales la nivelul fiecărei funcții publice elective.

De asemenea, prin Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 26 septembrie 2001, referindu-se la prevederile art. 25 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, publicat în Buletinul Oficial nr. 146 din 20 noiembrie 1974, a statuat că "dreptul de a fi ales trebuie exercitat fără restricții nerezonabile, ceea ce implică posibilitatea existenței unor condiționări în exercițiul acestor drepturi“.

În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, hotărârile din 2 martie 1987 și 22 mai 2012, pronunțate în cauzele Mathieu-Mohin and Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 52, și, respectiv, Scoppola împotriva Italiei (nr. 3), paragrafele 83 și 84, prin care s-a statuat că dreptul garantat prin art. 3 - Dreptul la alegeri libere cuprins în Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu este un drept absolut, iar statele au o marjă largă de apreciere în alegerea sistemului electoral și a condițiilor de aplicare a acestuia, fără însă a limita drepturile în discuție atât de mult încât să afecteze esența acestora și să le golească de conținut.