ANEXĂ - NORME. - Ordinul Guvernului României CNCAN nr. 3/2014 - aprobarea Normelor de securitate nucleară privind pregătirea răspunsului la tranzienţi, accidente şi situaţii de urgenţă la centralele nuclearoelectrice

Obiectivul general de securitate nucleară care trebuie avut în vedere la dezvoltarea și implementarea măsurilor de răspuns la tranzienți, accidente și situații de urgență la CNE este de a reduce la minimum riscurile pentru personalul ocupat profesional, populație și mediul înconjurător.

La dezvoltarea și implementarea măsurilor de răspuns la tranzienți, accidente și situații de urgență la CNE trebuie să se ia toate măsurile rezonabile și practicabile pentru prevenirea evenimentelor care ar putea duce la expunerea personalului ocupat profesional și a populației peste dozele-limită stabilite de legislația în vigoare. De asemenea, trebuie luate toate măsurile rezonabile și practicabile pentru limitarea consecințelor accidentelor nucleare severe, pentru situațiile în care astfel de evenimente ar putea avea loc.

(1) La dezvoltarea și implementarea măsurilor de răspuns la tranzienți, accidente și situații de urgență la CNE, organizația responsabilă trebuie să țină cont de următorii factori:

a) numărul, tipul și caracteristicile de proiect ale instalațiilor nucleare de pe amplasamentul CNE;

b) specificul instalațiilor și amplasamentului CNE;

c) evenimentele de inițiere, interne și externe, și condițiile de accident considerate la proiectarea CNE;

d) condițiile de accident sever și combinațiile de evenimente interne care nu au fost incluse în bazele de proiectare ale CNE și care sunt fizic posibile și au o frecvență estimată de apariție mai mare de 1E-7/an;

e) evenimentele externe extreme fizic posibile pentru amplasamentul CNE și care au o frecvență estimată de apariție mai mare de 1E-4/an;

f) evaluările deterministice și probabilistice de securitate nucleară efectuate pentru CNE în conformitate cu normele CNCAN aplicabile în vigoare;

g) limitele și condițiile tehnice de operare;

h) analize de fiabilitate umană;

i) experiența de exploatare relevantă și aplicabilă, care include atât experiența proprie, cât și experiența disponibilă la nivel internațional;

j) standardele și bunele practici internaționale curente, relevante și aplicabile, inclusiv cele recomandate ca documente de referință în anexa nr. 2.

(2) Procesul de dezvoltare și implementare a măsurilor de răspuns la tranzienți, accidente și situații de urgență la CNE trebuie să fie sistematic și trebuie documentat în conformitate cu cerințele sistemului de management al CNE.

(3) Măsurile de răspuns la tranzienți, accidente și situații de urgență la CNE trebuie documentate și validate, în măsura în care este practic posibil, ținând cont de condițiile în care trebuie implementate și luând în considerare performanțele umane în astfel de situații.

(1) Dezvoltarea și implementarea măsurilor de răspuns la tranzienți, accidente și situații de urgență la CNE trebuie să reflecte conceptul de protecție în adâncime. În acest sens, măsurile de răspuns la tranzienți, accidente și situații de urgență trebuie să cuprindă acțiunile necesare pentru menținerea, în măsura în care este practic posibil, a barierelor fizice în calea eliberării materialelor radioactive în mediul înconjurător și atenuarea consecințelor radiologice ale accidentelor.

(2) Măsurile de răspuns la tranzienți, accidente și situații de urgență au următoarele obiective specifice:

a) prevenirea depășirii limitelor de securitate nucleară în tranzienți anticipați în exploatare;

b) limitarea defectării combustibilului nuclear în situații de accident;

c) oprirea progresiei accidentului sever;

d) menținerea integrității sistemului anvelopei reactorului nuclear;

e) prevenirea emisiilor necontrolate de materiale radioactive;

f) reducerea la minimum a eliberărilor de materiale radioactive în mediul înconjurător;

g) atingerea și menținerea unei stări sigure și stabile pe termen lung.

(1) Măsurile de răspuns la tranzienți, accidente și situații de urgență la CNE trebuie să cuprindă acțiunile necesare pentru menținerea și, respectiv, pentru restabilirea, atunci când este necesar, a următoarelor funcții generale de securitate nucleară:

a) controlul reactivității;

b) răcirea combustibilului nuclear;

c) reținerea materialelor radioactive, inclusiv menținerea barierelor fizice în calea eliberării acestora în mediul înconjurător;

d) monitorizarea stării CNE și furnizarea serviciilor-suport necesare pentru menținerea funcțiilor a), b) și c).

(2) Controlul reactivității include atât reducerea puterii, oprirea reactorului și menținerea acestuia într-o stare de oprire sigură pentru o perioadă de timp nedeterminată, cât și prevenirea criticității în depozitele de combustibil nuclear uzat.

(3) Răcirea combustibilului include atât răcirea combustibilului din reactor, cât și răcirea combustibilului uzat din depozitele aflate pe amplasamentul CNE.

(4) Organizația responsabilă trebuie să definească un set de parametri critici de securitate nucleară care să furnizeze toate informațiile esențiale privind asigurarea funcțiilor de securitate nucleară și menținerea integrității barierelor fizice în calea eliberării materialelor radioactive în mediul înconjurător.

(1) Un tranzient anticipat în exploatare reprezintă o deviație neplanificată de la condițiile normale de exploatare, care poate afecta o funcție de securitate nucleară și care se așteaptă să apară o dată sau de mai multe ori pe durata de viață operațională a CNE.

(2) Prin accident bază de proiect se înțelege orice accident considerat la stabilirea bazelor de proiectare pentru CNE.

(3) Răspunsul CNE la tranzienții anticipați în exploatare și la accidentele bază de proiect se bazează pe acțiunile automate ale sistemelor CNE și pe acțiunile operatorilor, în conformitate cu documentația de securitate nucleară.

Organizația responsabilă trebuie să identifice, pentru fiecare tip de tranzient anticipat și accident bază de proiect, acțiunile necesar a fi luate de operatori pentru menținerea, respectiv pentru restabilirea funcțiilor de securitate nucleară, cu scopul aducerii CNE într-o stare sigură și stabilă pe termen lung. De asemenea, organizația responsabilă trebuie să stabilească măsurile de răspuns la defecțiunile SSCE cu funcții de securitate nucleară.

Trebuie stabilite măsuri de răspuns la tranzienți anticipați și accidente bază de proiect, care să acopere cel puțin următoarele tipuri de evenimente:

a) pierderea alimentării normale cu energie electrică;

b) întreruperea totală a alimentării cu energie electrică din sursele de curent alternativ;

c) pierderea aerului instrumental;

d) defectarea sistemelor de control al reactorului;

e) defectarea dispozitivelor de manevrare a combustibilului;

f) deschiderea intempestivă a armăturilor de control al presiunii sau de descărcare a sistemului primar de transport al căldurii sau ale sistemelor conectate la acesta;

g) defectarea tuburilor generatorului de abur;

h) defectarea sistemului de apă de alimentare a generatorilor de abur sau a sistemului de abur viu;

i) defectarea sistemului moderatorului;

j) defectarea sistemelor de apă tehnică (apă brută și apă recirculată);

k) blocarea unei pompe principale din sistemul primar de transport al căldurii;

l) defectarea oricărui altui echipament din sistemele reactorului care, în lipsa acțiunii de oprire a reactorului, ar conduce la defectarea combustibilului din reactor;

m) defectarea oricărei conducte sau a oricărui colector în orice sistem de răcire a combustibilului;

n) defectarea oricărei conducte sau a oricărui colector din sistemul primar de răcire a reactorului;

o) blocarea curgerii în sistemul primar de transport al căldurii;

p) defectarea sistemului de răcire a bazinului de combustibil uzat;

q) tranzienți sau accidente care survin simultan cu pierderea alimentării normale cu energie electrică.

(1) Măsurile de răspuns la tranzienți anticipați și accidente bază de proiect trebuie documentate printr-un set de proceduri de operare la urgență sau în manualele de operare, după caz.

(2) Procedurile de operare la urgență trebuie să cuprindă, după caz, următoarele:

a) strategia generală de răspuns la tranzienți și situații de accident;

b) identificarea condițiilor de tranzient, respectiv de accident;

c) condițiile de intrare în proceduri;

d) parametrii critici pentru funcțiile de securitate nucleară, măsurați direct sau derivați prin calcule, și cerințele de monitorizare a stării CNE;

e) criteriile de succes și verificările necesare pentru confirmarea acțiunilor automate ale SSCE;

f) acțiunile care trebuie luate din camerele de comandă și din instalație pentru aducerea CNE în stare sigură și stabilă;

g) măsurile de precauție care trebuie avute în vedere la acționarea SSCE și atenționarea personalului CNE;

h) acțiunile pe termen lung pentru menținerea CNE în stare sigură;

i) condițiile de ieșire din procedurile de operare la urgență;

j) identificarea condițiilor de accident sever, de intrare în ghidurile de management al accidentelor severe și interfața cu acestea.

(1) Procedurile de operare la urgență trebuie să acopere toate stările de operare ale CNE.

(2) Procedurile de operare la urgență trebuie să acopere și scenarii de accident care nu au fost considerate în bazele de proiectare ale CNE și care ar putea conduce la avarierea zonei active a reactorului sau la avarierea combustibilului uzat din bazinul de stocare. Selecția scenariilor respective se face în conformitate cu prevederile art. 6.

(3) Pentru accidentele care implică avarierea zonei active a reactorului se vor utiliza ghidurile de management al accidentelor severe. Procedurile de operare la urgență trebuie să facă trimitere la ghidurile de management al accidentelor severe pentru situațiile când există indicații de producere a unui astfel de accident.

(4) Procedurile de operare la urgență trebuie să acopere și răspunsul la incendii în instalațiile nucleare sau pe amplasamentul CNE, precum și la evenimente externe, cum ar fi cutremurele, inundațiile, evenimentele meteorologice extreme, care pot afecta funcționarea CNE și pot conduce la tranzienți sau condiții de accident. Acțiunile necesar a fi luate în aceste situații pot fi incluse în procedurile de operare la urgență sau în procedurile de răspuns la urgență, după caz.

(1) Procedurile de operare la urgență trebuie să includă atât proceduri specifice pentru fiecare tip de tranzient ori accident care poate fi clar diagnosticat, cât și proceduri generice de răspuns la situații de tranzient sau accident complexe, bazate pe evoluția parametrilor critici de securitate nucleară, pentru situațiile în care nu se pot utiliza procedurile specifice.

(2) Acțiunile din procedurile de operare la urgență trebuie să fie prioritizate și prezentate într-o succesiune logică, prin diagrame care să faciliteze urmărirea instrucțiunilor de către operatori. Trebuie clar specificate condițiile de intrare și de ieșire din proceduri, pe baza indicațiilor și parametrilor CNE. De asemenea, în cuprinsul fiecărei proceduri de operare la urgență trebuie clar identificate situațiile care necesită urmarea unei alte proceduri, în paralel cu procedura inițială sau în locul acesteia.

(3) Procedurile de operare la urgență trebuie să fie clare și să conțină suficiente informații pentru a permite personalului calificat să înțeleagă și să efectueze corespunzător activitățile prevăzute de proceduri. Acolo unde este necesar, procedurile trebuie să conțină măsuri de verificare pentru a confirma eficiența acțiunilor luate de operatori.

(4) La stabilirea formatului și organizării procedurilor trebuie luate în considerare performanțele umane, utilizându-se secvențierea etapelor procedurilor, note explicative și declarații de atenționare, după cum este necesar.

(5) Bazele tehnice pentru acțiunile din procedurile de operare la urgență trebuie documentate și trebuie să descrie comportarea CNE în situații de tranzienți și accidente, acțiunile automate ale sistemelor CNE și efectul acestora și acțiunile operatorilor, ținând cont de evaluările de securitate nucleară și experiența de exploatare. Aceste documente se vor folosi în programul de pregătire pentru personalul de operare.

(1) Un accident sever reprezintă un accident care implică defectări sistematice ale combustibilului nuclear sau avarierea zonei active a reactorului nuclear.

(2) Procedurile de operare la urgență și ghidurile de management al accidentelor severe trebuie să specifice condițiile pentru identificarea unei situații de accident sever, bazate pe indicațiile și parametrii CNE.

(1) Organizația responsabilă trebuie să identifice evenimentele care pot conduce la producerea unui accident sever și să determine strategiile pentru restabilirea funcțiilor de securitate nucleară, cu scopul aducerii CNE într-o stare stabilă și controlată pe termen lung.

(2) Obiectivele generale ale strategiilor de răspuns la situații de accident sever sunt:

a) prevenirea avarierii semnificative a zonei active a reactorului nuclear și oprirea procesului de avariere odată început;

b) menținerea etanșeității și integrității sistemului anvelopei reactorului pentru o perioadă cât mai lungă de timp;

c) reducerea la minimum practic posibil a eliberărilor de materiale radioactive în mediul înconjurător;

d) aducerea și menținerea CNE într-o stare stabilă și controlată pe termen lung.

(1) Strategiile de management al accidentelor severe trebuie să asigure răspunsul la situații de accident complexe, cum ar fi cele care pot evolua din următoarele scenarii:

a) pierderea funcției de transfer al căldurii către sursa finală de răcire;

b) avarierea sistemului primar de răcire a reactorului fără intervenția sistemului de răcire la avarie a zonei active;

c) tranzienți anticipați fără oprirea rapidă automată a reactorului;

d) ruperea conductei principale de abur plus ruperea unui număr de tuburi ale generatorului de abur.

(2) Strategiile de management al accidentelor severe trebuie să ia în considerare și situațiile în care un accident sever se produce ca urmare a unor evenimente externe, cum ar fi incendiile, inundațiile, cutremurele sau evenimentele meteorologice extreme, care depășesc bazele de proiectare ale CNE. De asemenea, strategiile de management al accidentelor severe trebuie să ia în considerare și condițiile de accident sever care ar putea apărea în situația prăbușirii unei aeronave de linie pe amplasamentul CNE. Măsurile de răspuns care nu contribuie în mod direct la menținerea sau restabilirea funcțiilor de securitate nucleară în caz de evenimente externe nu fac obiectul strategiilor de management al accidentelor severe și trebuie adresate separat în procedurile de răspuns la urgență pe amplasament.

(3) Strategiile de management al accidentelor severe trebuie să acopere toate stările de operare ale CNE.

Organizația responsabilă trebuie să dezvolte și să implementeze strategii de management al accidentelor severe pentru a asigura:

a) aducerea reactorului în stare subcritică și menținerea în stare subcritică pe o perioadă nelimitată, cu o marjă de siguranță suficientă;

b) răcirea continuă a zonei active a reactorului, inclusiv o cale de transfer al căldurii reziduale către o sursă finală de răcire;

c) izolarea atmosferei anvelopei după producerea unui accident sever;

d) limitarea consecințelor radiologice ale scenariilor de accident cu by-pass al anvelopei;

e) controlul presiunii și temperaturii în interiorul anvelopei, inclusiv protecția la suprapresiune și la subpresiune a anvelopei;

f) controlul concentrației gazelor combustibile din anvelopă și din alte clădiri unde acestea se pot acumula, pentru a preveni producerea de deflagrații și detonații;

g) prevenirea interacției dintre zona activă topită și structura anvelopei, precum și limitarea consecințelor unui astfel de scenariu de accident sever;

h) răcirea combustibilului din bazinul de stocare a combustibilului uzat;

i) prevenirea criticității în bazinul de stocare a combustibilului uzat;

j) controlul și limitarea eliberărilor de substanțe radioactive în mediul înconjurător, inclusiv reținerea deșeurilor lichide rezultate în urma unui accident sever;

k) disponibilitatea surselor de alimentare cu energie electrică de curent alternativ și de curent continuu, precum și a surselor de aer comprimat pentru acționarea sistemelor și echipamentelor utilizate în managementul accidentelor severe;

l) monitorizarea parametrilor CNE necesar a fi cunoscuți pentru implementarea acțiunilor de management al accidentelor severe și de răspuns la situații de urgență.

(1) Organizația responsabilă trebuie să evalueze capabilitățile și vulnerabilitățile CNE la diferite scenarii de accident sever, să identifice SSCE care pot fi creditate pentru utilizare în strategiile de răspuns la situații de accident sever și să implementeze măsurile necesare pentru a asigura disponibilitatea acestora. Aceste măsuri includ, după caz, modificări de proiect, modificări de configurație, modificări ale procedurilor, calificarea SSCE la condițiile de mediu care pot apărea în situații de accident sever, utilizarea de sisteme și echipamente mobile etc. În cazul în care se creditează acțiunile de reparație și repunere în funcțiune a unor SSCE importante pentru răspunsul la accident, trebuie demonstrat că aceste acțiuni sunt fezabile în condiții de accident sever.

(2) Organizația responsabilă trebuie să evalueze posibilitatea de acces la, respectiv de staționare în zonele esențiale pentru managementul accidentelor severe și răspunsul la urgență, cum ar fi, de exemplu, camerele de comandă și control, centrele de răspuns la urgență, panourile locale de control și punctele de prelevare de probe. Această evaluare trebuie efectuată cu scopul de a determina fezabilitatea diferitelor acțiuni de răspuns la un accident sever și măsurile de protecție pentru personalul de operare și personalul de intervenție, luând în considerare pericolele radiologice și de oricare altă natură, care pot apărea în condiții de accident sever, inclusiv în situațiile generate de evenimente externe extreme.

Măsurile de răspuns la accidente severe trebuie documentate printr-o serie de ghiduri de management al accidentelor severe, care trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:

a) strategia generală de răspuns la situații de accident sever;

b) prioritizarea și condițiile de decizie pentru utilizarea ghidurilor de management al accidentelor severe;

c) responsabilitățile personalului de operare și ale personalului care asigură suportul tehnic;

d) sistemele de instrumentație și control care pot fi creditate pentru monitorizarea stării CNE în situații de accident sever;

e) parametrii critici pentru funcțiile de securitate nucleară, măsurați direct sau derivați prin calcule;

f) ghidurile de evaluare a condițiilor de accident;

g) măsurile de precauție, condițiile adverse și limitările asociate cu fiecare strategie de răspuns la accident sever, în funcție de starea instalației și indicațiile disponibile;

h) acțiunile care trebuie luate din camerele de comandă și din instalație pentru reducerea consecințelor unui accident sever, inclusiv posibilitățile de reparare și repunere în funcțiune a SSCE și/sau utilizarea de sisteme și echipamente mobile;

i) măsurile de precauție care trebuie luate la acționarea SSCE și atenționarea personalului CNE;

j) verificările necesare pentru confirmarea eficienței strategiilor și acțiunilor din cadrul acestora;

k) acțiunile pe termen lung pentru aducerea și menținerea CNE în stare sigură;

l) condițiile de ieșire din ghidurile de management al accidentelor severe.

Dezvoltarea strategiilor și ghidurilor de management al accidentelor severe trebuie să se bazeze pe evaluări de securitate nucleară specifice instalației nucleare respective, luând în considerare incertitudinile legate de evoluția și fenomenologia accidentelor severe. Valorile parametrilor la care se inițiază diferitele acțiuni asociate strategiilor de management al accidentelor severe trebuie alese astfel încât să existe un grad suficient de încredere că acțiunile respective au efectul scontat.

(1) Ghidurile de management al accidentelor severe trebuie să conțină suficiente informații pentru a permite personalului calificat să evalueze corespunzător situația și să ia acțiunile necesare.

(2) Acțiunile din ghidurile de management al accidentelor severe trebuie să fie prioritizate și prezentate într-o succesiune logică, prin diagrame care să faciliteze urmărirea instrucțiunilor de către operatori și de către personalul care asigură suportul tehnic. De asemenea, trebuie clar identificate condițiile care necesită schimbarea strategiei de răspuns, precum și situațiile care necesită efectuarea în paralel a mai multor acțiuni.

(3) La stabilirea formatului și organizării ghidurilor de management al accidentelor severe trebuie luate în considerare performanțele umane, utilizându-se secvențierea activităților, note explicative și declarații de atenționare, după cum este necesar.

(4) Bazele tehnice pentru strategiile și acțiunile din ghidurile de management al accidentelor severe trebuie documentate și trebuie să descrie comportarea CNE în situații de accident sever, strategiile de răspuns la accident și efectul acestora, ținând cont de evaluările de securitate nucleară. Aceste documente se vor folosi în programele de pregătire pentru personalul de operare și pentru personalul desemnat să asigure suportul tehnic pentru personalul de operare în caz de accident sever.

(1) Organizația responsabilă trebuie să elaboreze un plan de răspuns la situații de urgență pe amplasamentul CNE, denumit în continuare planul de urgență.

(2) Planul de urgență trebuie să acopere situațiile ce pot apărea pe amplasamentul CNE și care pot avea ca urmări:

a) expunerea ori contaminarea populației sau a mediului peste limitele permise de reglementările în vigoare;

b) punerea în pericol a personalului de pe amplasament;

c) avarierea instalațiilor nucleare, cu potențial pentru consecințe radiologice.

(1) Planul de urgență trebuie să acopere cel puțin următoarele tipuri de evenimente:

a) accidente survenite la instalațiile nucleare de pe amplasamentul CNE și care pot conduce la emisii de materiale radioactive;

b) evenimente survenite la transportul și transferul materialelor radioactive pe amplasament;

c) incidente care necesită acțiuni urgente de prim ajutor și asistență medicală de specialitate pentru a trata o rănire sau vătămare fizică;

d) eliberări accidentale de substanțe chimice periculoase;

e) incendii pe amplasament;

f) evenimente externe naturale, cum ar fi cutremurele, inundațiile, evenimentele meteorologice extreme, care pot afecta securitatea nucleară a instalațiilor de pe amplasament;

g) evenimente externe cauzate de activități umane, inclusiv accidente la instalațiile industriale din vecinătatea amplasamentului și prăbușirea unui avion pe amplasamentul CNE;

h) combinații de evenimente care prezintă pericole radiologice și un alt eveniment din cele menționate mai sus.

(2) Planul de urgență trebuie să acopere și situațiile în care mai multe instalații nucleare de pe amplasamentul CNE pot fi afectate simultan de un accident sever produs de un eveniment de cauză comună, inclusiv de un eveniment extern extrem care depășește bazele de proiectare ale respectivelor instalații.

(3) Planul de urgență trebuie să acopere și situațiile de accident care ar putea fi provocate de acte de sabotaj asupra instalațiilor nucleare de pe amplasamentul CNE și trebuie corelat cu planul de protecție fizică.

Pentru toate situațiile acoperite de planul de urgență, organizația responsabilă trebuie să asigure:

a) recunoașterea promptă a unei situații de urgență, evaluarea tehnică a situației de urgență, a evoluției probabile a acesteia și a consecințelor atât imediate, cât și potențiale, inclusiv a consecințelor radiologice;

b) clasificarea situației de urgență și alertarea promptă a personalului de intervenție și a autorităților publice;

c) implementarea acțiunilor pentru aducerea instalațiilor nucleare în stare sigură și stabilă și pentru limitarea consecințelor accidentelor;

d) controlul situației de urgență și coordonarea intervenției la urgență pe amplasament;

e) protecția personalului de pe amplasament, inclusiv a personalului de intervenție la urgență, pe toată durata situației de urgență, inclusiv controlul expunerii la radiații;

f) primul ajutor și tratamentul medical al persoanelor rănite, contaminate sau supraexpuse pe amplasament;

g) protecția fizică a instalațiilor și materialelor nucleare de pe amplasament, pe toată durata situației de urgență;

h) monitorizarea condițiilor radiologice pe amplasament și în vecinătatea acestuia, pe toată durata situației de urgență;

i) recomandarea, către autoritățile publice, a acțiunilor de protecție pentru populație, dacă există pericolul de iradiere ori contaminare a populației sau a mediului peste limitele permise de reglementările în vigoare;

j) informarea autorităților publice asupra evoluției situației de urgență, pe toată durata acesteia.

(1) Planul de urgență trebuie să specifice cel puțin următoarele:

a) evenimentele pentru care este necesară activarea planului de urgență;

b) clasificarea situațiilor de urgență în funcție de consecințele imediate sau potențiale pentru personalul de pe amplasament, pentru populație și pentru mediu;

c) nivelele de intervenție generice și operaționale pentru formularea recomandărilor privind măsurile de protecție radiologică pentru populație;

d) organizarea răspunsului la urgență, inclusiv structura organizatorică pentru situații de urgență și atribuirea responsabilităților;

e) notificarea și activarea organizației de răspuns la urgență, inclusiv timpul necesar pentru ca organizația de răspuns la urgență să fie pe deplin operațională;

f) strategia și activitățile de răspuns la situații de urgență, inclusiv acțiunile pe termen lung;

g) măsurile de protecție pentru personalul de pe amplasament;

h) procedurile de răspuns la urgență, incluse ca referințe;

i) resursele umane necesare pentru răspunsul la urgență, asigurarea disponibilității acestora și managementul lucrului în ture pe toată durata unei situații de urgență;

j) măsurile de protecție radiologică, controlul expunerii personalului de intervenție și măsurile de limitare a dozelor;

k) resursele materiale și echipamentele necesare pentru răspunsul la urgență și asigurarea disponibilității acestora pe toată durata unei situații de urgență;

l) interfața cu autoritățile publice, cooperarea cu acestea, notificările și informările necesare;

m) protocoalele și mijloacele de comunicare;

n) înregistrările care se generează în situațiile de urgență;

o) cerințele de planificare și pregătire pentru asigurarea răspunsului la urgență;

p) modalitățile de testare și evaluare a planului de urgență;

q) cerințele de revizuire și actualizare a planului și procedurilor de urgență.

(2) Măsurile de răspuns la urgență trebuie detaliate în proceduri specifice de răspuns la urgență.

(3) Bazele tehnice pentru planul de urgență și pentru procedurile de răspuns la urgență trebuie documentate și trebuie să conțină suficiente informații pentru a permite înțelegerea situațiilor de urgență și a măsurilor de răspuns. Aceste documente se vor folosi în programele de pregătire pentru personalul cu funcții în asigurarea răspunsului la urgență.

(4) Organizația responsabilă trebuie să revizuiască periodic și să mențină la zi acordurile și protocoalele de colaborare și asistență în situații de urgență, încheiate cu organizațiile externe care susțin implementarea planului de urgență.

(5) Planul de urgență trebuie pus la dispoziția autorităților publice cu responsabilități în răspunsul la situații de urgență, conform legislației în vigoare.

(1) Organizația responsabilă trebuie să desemneze persoanele care au calificarea necesară, autoritatea de decizie și răspunderea pentru aplicarea măsurilor de răspuns la tranzienți, accidente și situații de urgență, atunci când consideră că aceste acțiuni sunt necesare pentru protecția personalului ocupat profesional, a populației și a mediului înconjurător, inclusiv pentru:

a) oprirea în siguranță a reactorului nuclear în orice moment, fără consultare, atunci când consideră că această acțiune este necesară pentru protecția personalului ocupat profesional, a populației și a mediului înconjurător;

b) asigurarea răspunsului la condițiile de tranzient și accident care afectează instalațiile nucleare de pe amplasament, inclusiv implementarea ghidurilor de management al accidentelor severe;

c) protecția personalului de pe amplasament;

d) declararea situației de urgență și conducerea operațiunilor de răspuns la urgență.

(2) Trebuie specificate limitele de competență pentru persoanele desemnate conform prevederilor alin. (1), pentru toate fazele de răspuns la tranzienți, accidente și situații de urgență.

(3) Persoanele desemnate conform prevederilor alin. (1) trebuie să fie autorizate de CNCAN.

(1) Organizația responsabilă trebuie să stabilească structura organizatorică pentru situații de urgență, care să implementeze planul de urgență.

(2) Structura organizatorică, numărul, funcțiile și calificările personalului din structură trebuie astfel stabilite încât să asigure îndeplinirea efectivă a tuturor acțiunilor prevăzute în planul de urgență și procedurile aferente.

(3) Structura organizatorică pentru situații de urgență trebuie să includă un grup de suport tehnic, care să asigure expertiza necesară pentru evaluarea situațiilor de accident și pentru identificarea măsurilor optime în vederea minimizării consecințelor accidentelor.

(1) Organizația responsabilă trebuie să asigure că există în permanență pe amplasamentul CNE suficient personal calificat pentru:

a) implementarea măsurilor de răspuns la tranzienți și accidente, inclusiv pentru situații de accident sever;

b) asigurarea răspunsului inițial la o situație de urgență, până la activarea structurii organizatorice pentru situații de urgență.

(2) Timpul de activare a structurii organizatorice pentru situații de urgență trebuie justificat, specificat în planul de urgență și supus aprobării CNCAN.

(1) Numărul și calificările personalului minim necesar pentru implementarea acțiunilor prevăzute la art. 29 trebuie evaluate și stabilite luând în considerare următoarele ipoteze conservative:

a) procedurile de operare la urgență trebuie implementate simultan cu acțiunile de reparație și repunere în funcțiune a SSCE importante pentru securitatea nucleară și/sau utilizarea de sisteme și echipamente mobile, pentru limitarea consecințelor tranzienților și accidentelor;

b) în paralel cu implementarea procedurilor de operare la urgență trebuie asigurat răspunsul la alte evenimente de pe amplasament, cum ar fi urgențe medicale, eliberări accidentale de substanțe chimice periculoase și incendii, după caz;

c) mai multe instalații nucleare de pe amplasamentul CNE pot fi afectate simultan de un eveniment de cauză comună, cum ar fi, de exemplu, un eveniment extern extrem care depășește bazele de proiectare ale respectivelor instalații;

d) o situație de accident poate conduce la condiții de accident sever și poate necesita implementarea măsurilor de răspuns la accident sever înainte ca structura organizatorică pentru situații de urgență să devină operațională;

e) în cazul accidentelor care pot fi cauzate de evenimente externe extreme, se presupune că infrastructura din vecinătatea amplasamentului centralei este afectată astfel încât amplasamentul este izolat și nu se pot obține resurse umane și materiale din exterior pe o perioadă de 72 de ore de la producerea evenimentului de inițiere.

(2) Evaluarea numărului și calificărilor personalului minim necesar, conform prevederilor alin. (1), trebuie documentată. Orice deviație de la aplicarea ipotezelor conservative specificate la alin. (1) trebuie justificată în baza prevederii de măsuri compensatorii care asigură un nivel de protecție cel puțin echivalent. Organizația responsabilă trebuie să demonstreze că a stabilit efectivul minim de personal luând în considerare cel mai defavorabil scenariu posibil din punctul de vedere al resurselor necesare pentru răspuns.

(1) Organizația responsabilă trebuie să asigure pregătirea inițială și periodică a personalului cu atribuții în implementarea răspunsului la tranzienți, accidente și situații de urgență. Pregătirea personalului se va testa periodic, utilizând, după caz, simulatorul integral și exercițiile de răspuns la urgență.

(2) Exercițiile periodice de testare a pregătirii răspunsului la tranzienți, accidente și situații de urgență trebuie să acopere și tranziția de la aplicarea procedurilor de operare la urgență la aplicarea ghidurilor de management al accidentelor severe. De asemenea, exercițiile periodice de răspuns la urgență trebuie să includă și testarea măsurilor de răspuns la accidente severe care vizează restabilirea funcțiilor de securitate nucleară, inclusiv a acțiunilor de reparare și repunere în funcțiune a SSCE și/sau utilizarea de sisteme și echipamente mobile.

(3) Organizația responsabilă trebuie să organizeze și exerciții periodice de răspuns la urgență care să acopere scenarii complexe, inclusiv scenarii de accident care ar putea fi provocate de acte de sabotaj asupra instalațiilor nucleare de pe amplasamentul CNE.

(4) Organizația responsabilă trebuie să determine elementele planului de urgență care trebuie cunoscute de tot personalul care desfășoară activități pe amplasamentul CNE și să asigure introducerea acestor elemente în programele generale de pregătire pentru personalul propriu și personalul contractual.

(5) Planificarea exercițiilor de răspuns la urgență, precum și scenariile exercițiilor trebuie transmise la CNCAN pentru informare.

(1) Organizația responsabilă trebuie să asigure funcționarea unui centru de control al urgenței pe amplasament dotat cu toate sistemele, echipamentele și resursele necesare pentru asigurarea răspunsului la situații de urgență.

(2) Organizația responsabilă trebuie să asigure disponibilitatea, în afara amplasamentului, a unor facilități de rezervă, incluzând spații special amenajate și canale de comunicare, care să constituie un centru alternativ de control al urgenței, pentru cazul în care centrul principal de control devine indisponibil.

(3) Organizația responsabilă trebuie să asigure amplasarea centrelor de control al urgenței astfel încât cel puțin unul să rămână disponibil și funcțional pe întreaga durată a unei situații de urgență.

(4) Centrele dedicate răspunsului la urgență trebuie amplasate în zone care nu sunt afectate de situațiile de accident și trebuie astfel proiectate și echipate încât să se asigure protecția personalului care își desfășoară activitatea în aceste centre pe toată durata situației de urgență. Prin protecția personalului se înțelege atât protecția radiologică, cât și protecția împotriva oricăror altor pericole care ar putea apărea pe durata situației de urgență.

(5) Camerele de comandă ale CNE pot fi folosite ca centre de control al urgenței numai până la activarea structurii organizatorice pentru situații de urgență sau în situația când niciunul din centrele dedicate răspunsului la urgență nu este disponibil. Trebuie asigurat că cel puțin o cameră de comandă rămâne disponibilă pentru fiecare unitate și că se asigură protecția personalului de operare, atât protecția radiologică, cât și protecția împotriva oricăror altor pericole care ar putea apărea pe durata situației de urgență.

(1) Fiecare din centrele de control al urgenței trebuie dotat cu:

a) dispozitive pentru afișarea în timp real a datelor importante despre starea instalațiilor nucleare de pe amplasamentul CNE, inclusiv a parametrilor critici de securitate nucleară;

b) dispozitive pentru afișarea datelor meteorologice în timp real;

c) echipamente de monitorizare radiologică, pentru evaluarea situației radiologice pe amplasamentul și în vecinătatea acestuia, precum și dispozitive pentru afișarea datelor radiologice în timp real;

d) sisteme și echipamente pentru procesarea și afișarea datelor, inclusiv programe pentru evaluarea și prognoza dispersiei norului radioactiv în cazul unei emisii, precum și pentru efectuarea evaluării consecințelor radiologice;

e) sisteme de comunicații și alarmare, diverse și redundante, și canale de comunicare cu camerele de comandă, echipele mobile și autoritățile publice;

f) echipamente personale de protecție;

g) facilități de decontaminare sau de control și limitare a contaminării, după caz;

h) copii controlate ale planului de urgență și ale procedurilor de răspuns la urgență, procedurilor de operare la urgență și ghidurilor de management al accidentelor severe;

i) copii controlate ale rapoartelor de securitate nucleară pentru instalațiile nucleare de pe amplasament, ale desenelor, schițelor și documentației tehnice necesare pentru evaluarea unei situații de accident, inclusiv pentru estimarea termenilor sursă pentru diferite scenarii de accident;

j) materialele și proviziile necesare pentru susținerea activităților de răspuns la urgență, după cum este necesar;

k) alimentare cu curent electric din surse neîntreruptibile.

(2) Prevederile de la alin. (1) se aplică și pentru camerele de comandă ale CNE, pentru cel puțin o cameră de comandă pentru fiecare unitate.

(3) Organizația responsabilă trebuie să asigure facilități pentru analiza probelor radiologice.

Organizația responsabilă trebuie să asigure că structurile, sistemele, facilitățile, instrumentele, dispozitivele, echipamentele fixe și mobile și sistemele de comunicație dedicate implementării răspunsului la tranzienți, accidente și situații de urgență îndeplinesc următoarele condiții:

a) sunt disponibile sau pot fi aduse în timp util la punctele de utilizare;

b) nu pot fi afectate sau indisponibilizate de evenimentele care generează tranzienți, accidente și situații de urgență;

c) sunt calificate pentru condițiile în care trebuie utilizate;

d) sunt menținute în bună stare de funcționare, inspectate, verificate și testate periodic;

e) sunt considerate SSCE cu funcții de securitate nucleară.

(1) Prevederile art. 32-34 se aplică inclusiv situațiilor de urgență care pot fi cauzate de evenimente externe extreme. Centrele de control al urgenței și echipamentele aferente trebuie proiectate și instalate astfel încât să se asigure funcționarea acestora și în condiții de urgență cauzate de evenimente externe extreme care ar afecta simultan mai multe instalații nucleare de pe amplasament. Materialele și proviziile necesare pentru susținerea activităților de răspuns la urgență trebuie dimensionate și prevăzute, luând în considerare că, pentru astfel de situații, se presupune, în mod conservativ, că infrastructura din vecinătatea amplasamentului CNE este afectată astfel încât amplasamentul este izolat și nu se pot obține resurse umane și materiale din exterior pe o perioadă de 72 de ore de la producerea evenimentului de inițiere.

(2) Pentru situațiile de urgență cauzate de evenimente externe extreme trebuie luate în considerare impedimentele potențiale, cum ar fi blocarea accesului către camerele de comandă și centrele de control al urgenței datorită distrugerii unor structuri și clădiri de pe amplasament. Pentru astfel de situații trebuie prevăzute echipamente speciale sau alte măsuri echivalente pentru deblocarea căilor de acces.

Organizația responsabilă trebuie să asigure că procedurile de operare la urgență, ghidurile de management al accidentelor severe, planul de urgență și procedurile de răspuns la urgență sunt:

a) clare, concise și compatibile cu numărul și calificările personalului utilizator;

b) complete și corecte din punct de vedere tehnic, compatibile cu configurația CNE și cu indicațiile sistemelor și instrumentelor de măsură și control, inclusiv în ceea ce privește unitățile de măsură utilizate;

c) compatibile cu condițiile în care trebuie implementate;

d) adecvate pentru utilizarea în situații în care mai multe instalații nucleare de pe amplasament sunt afectate de condiții de accident;

e) verificate și validate de către personal competent și calificat, independent de personalul implicat în dezvoltarea procedurilor, utilizând, după caz, simulatorul integral, verificările în camerele de comandă și în instalație și exercițiile de răspuns la urgență;

f) aprobate și controlate în conformitate cu cerințele sistemului de management implementat la CNE;

g) reevaluate și testate periodic utilizând, după caz, simulatorul integral, verificările în camerele de comandă și în instalație și exercițiile de răspuns la urgență;

h) revizuite periodic și menținute la zi, împreună cu bazele tehnice, pentru a reflecta configurația CNE, experiența de exploatare, experiența din exercițiile de răspuns la urgență, evaluările de securitate nucleară, cu identificarea modificărilor implementate la fiecare revizie a documentelor;

i) disponibile în versiunea curentă la punctele de utilizare, inclusiv în camerele de comandă, la centrele de răspuns la urgență și la centrele de pregătire, pe hârtie sau pe suport electronic, în suficiente exemplare, lizibile și ușor identificabile;

j) utilizate în programele de pregătire pentru personalul de operare și pentru personalul care face parte din structura organizatorică pentru situații de urgență.

(1) Organizația responsabilă trebuie să transmită la CNCAN, spre evaluare, următoarele documente:

a) procedurile de operare la urgență;

b) ghidurile de management al accidentelor severe;

c) evaluarea numărului și calificărilor personalului minim necesar a fi disponibil în permanență pe amplasament;

d) planul de urgență, inclusiv structura organizatorică pentru situații de urgență, împreună cu procedurile de răspuns la urgență;

e) bazele tehnice pentru procedurile de operare la urgență, ghidurile de management al accidentelor severe, planul de urgență și procedurile de răspuns la urgență;

f) rapoartele de validare și testare, după caz, a procedurilor de operare la urgență, a ghidurilor de management al accidentelor severe și a planului de urgență.

(2) Documentul prin care se stabilește efectivul minim de personal necesar a fi disponibil în permanență pe amplasamentul CNE se supune aprobării CNCAN.

(3) Planul de urgență se supune aprobării CNCAN.

Organizația responsabilă trebuie să asigure completarea și păstrarea următoarelor categorii de înregistrări:

a) un jurnal al evenimentelor din timpul tranzienților, accidentelor și situațiilor de urgență;

b) înregistrarea exercițiilor de răspuns la tranzienți, accidente și situații de urgență, precum și a evaluărilor acestora;

c) evidența pregătirii personalului;

d) evidența calibrării, verificării metrologice, întreținerii, testării și inventarul instrumentelor, echipamentelor și sistemelor dedicate pentru utilizare în răspunsul la tranzienți, accidente și situații de urgență.

(1) Organizația responsabilă trebuie să testeze și să evalueze periodic eficacitatea răspunsului la tranzienți, accidente și situații de urgență și să implementeze acțiuni corective și măsuri de îmbunătățire, după caz.

(2) Testarea inițială, printr-un exercițiu, a planului de urgență este obligatorie în vederea aprobării de către CNCAN a încărcării inițiale cu combustibil a unui reactor nuclear, în faza de punere în funcțiune.

(3) Testarea pregătirii răspunsului la tranzienți, accidente și situații de urgență trebuie realizată periodic, utilizând, după caz, simulatorul integral, verificările în camerele de comandă și în instalație și exercițiile de răspuns la urgență. Organizația responsabilă trebuie să stabilească și să implementeze un plan pentru efectuarea exercițiilor și verificărilor pentru a testa toate elementele răspunsului la tranzienți, accidente și situații de urgență.

(4) Organizația responsabilă trebuie să asigure anual evaluarea periodică a pregătirii răspunsului la tranzienți, accidente și situații de urgență, luând în considerare cel puțin următoarele elemente:

a) rezultatele proceselor de autoevaluare;

b) concluziile, recomandările și sugestiile rezultate din evaluările efectuate de organizații externe;

c) experiența relevantă la nivel național și internațional privind managementul situațiilor de urgență, inclusiv lecțiile învățate în urma accidentelor;

d) cele mai recente analize și evaluări de securitate nucleară, atât deterministice, cât și probabilistice, efectuate pentru CNE sau pentru o centrală cu proiect similar;

e) experiența în implementarea exercițiilor de răspuns la tranzienți, accidente și situații de urgență;

f) modificările legislative relevante, la nivel național și internațional.

(5) Organizația responsabilă trebuie să prevadă resursele necesare pentru implementarea acțiunilor corective și oportunităților de îmbunătățire identificate în urma testării și evaluării pregătirii răspunsului la tranzienți, accidente și situații de urgență și să monitorizeze implementarea acestora pentru a se asigura că își ating scopul.

(6) Documentele de referință menționate în anexa nr. 2 reprezintă standarde și bune practici recunoscute pe plan internațional și orice nouă revizie a acestora trebuie luată în considerare de către organizația responsabilă, în vederea îmbunătățirii pregătirii răspunsului la tranzienți, accidente și situații de urgență.

(1) Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezentele norme.

(2) Orice dispoziție contrară prevederilor prezentelor norme se abrogă la data intrării în vigoare a acestora.