Decizia CCR nr. 1.050 din 11.12.2012 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a disp. art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Ilie Ursu în Dosarul nr. 1.324/112/2011 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.247D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, deoarece criticile autorului excepției vizează interpretarea și aplicarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.324/112/2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de contestatorul Ilie Ursu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a deciziei de pensionare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și art. 47 alin. (2) din Legea fundamentală. În acest sens, arată că în luna august 2010, împlinind 25 ani vechime în magistratură, a depus cerere de pensionare la Casa Județeană de Pensii Bistrița-Năsăud, dar i s-a luat în considerare, în mod greșit, baza de calcul diminuată cu 25 %, datorită Legii nr. 118/2010.

Astfel, consideră că este discriminat în raport cu alți colegi cărora li s-au emis deciziile pentru pensia de serviciu înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010. Invocă în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul nediscriminării.

În final, solicită Curții Constituționale să constate că prevederile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituționale, în măsura în care din sintagma "indemnizația de încadrare brută lunară [_] și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării“ - ce reprezintă baza de calcul al pensiei de serviciu -, se desprinde înțelesul că drepturile salariate din ultima lună de activitate se referă la cele efectiv realizate, încasate, iar nu și la cele de încadrare efectivă stabilite conform dispozițiilor legale. Făcând posibilă o asemenea interpretare prin modul ambiguu al sintagmei folosite de textul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, susține că această dispoziție de lege este neconstituțională.

Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece sintagma "avute“ se referă la drepturile stabilite potrivit dispozițiilor legale incidente pentru o anumită perioadă, iar nu la drepturile bănești efectiv încasate în luna anterioară pensionării. Pentru perioada de incidență a Legii nr. 118/2010, indemnizația avută, adică cea prevăzută de lege, în sensul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 este cea rezultată din aplicarea reducerii de 25%, reducere prevăzută de Legea nr. 118/2010.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona la cerere și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.“

Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate și art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia este nemulțumit de interpretarea pe care instanțele judecătorești o dau art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și, mai mult, de aplicarea acestor dispoziții de lege. Astfel, acesta critică faptul că instanțele judecătorești consideră că sintagma "baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute“ s-ar referi la drepturile bănești efectiv încasate în luna anterioară pensionării, iar nu la drepturile stabilite potrivit dispozițiilor legale incidente în acea perioadă.

Or, Curtea reține că interpretarea și aplicarea legii intră în competența instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.