Decizia CCR nr. 1.045 din 11.12.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 alin. (11) din OUG nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1¹) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, excepție ridicată de Societatea Comercială "N.A.C. Industrii“ - S.R.L. din București în Dosarul nr. 221/42/2012 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.108D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 241/2012.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 221/42/2012, Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1¹) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, excepție ridicată de Societatea Comercială "N.A.C. Industrii“ - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal întocmit de Garda Financiară, potrivit art. 4 alin. (1¹) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că "redactarea lapidară a dispozițiilor art. 4 alin. (1¹) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003, care nu explicitează termenii, înțelesul și întinderea lor, condițiile și procedura de realizare, precum și coroborarea acestora cu dispozițiile din Codul de procedură penală creează posibilitatea săvârșirii unor abuzuri în aplicarea legii de către autoritățile în drept.“ Redactarea defectuoasă și lipsa de claritate a termenilor folosiți de legiuitor încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 16, 20, 21, 24, 52, 120, 124 și 131. De asemenea, dispozițiile de lege criticate încalcă și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În continuare, se face referire la Cauza Prepeliță împotriva Moldovei.

Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile criticate respectă prevederile constituționale și toate principiile a căror încălcare a fost invocată, întrucât prin această normă se stabilește o atribuție legală ce poate fi adusă la îndeplinire de Garda Financiară la solicitarea procurorului, legiuitorul lăsând la latitudinea procurorului modalitatea în care administrează probele în faza de urmărire penală. De asemenea, prin posibilitatea statuată de legiuitor în favoarea Gărzii Financiare de a efectua constatări la solicitarea procurorului nu se încalcă egalitatea cetățenilor, întrucât constatările pot fi efectuate în ceea ce privește toți cetățenii.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Principiul separației puterilor în stat nu este încălcat, întrucât procesul-verbal întocmit în condițiile art. 4 alin. (1¹) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003 are valoare de mijloc de probă, se întocmește în conformitate cu norma legală specială și reflectă constatările Gărzii Financiare, fără ca această instituție să procedeze la încadrarea juridică a faptelor și la stabilirea răspunderii penale. Stabilirea în sarcina Gărzii Financiare a competenței de a efectua constatări la solicitarea procurorului nu este de natură a încălca principiul egalității în drepturi a cetățenilor, norma având aplicabilitate generală. În continuare, face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 241/2012.

Avocatul Poporului apreciază că Garda Financiară poate efectua constatări la solicitarea procurorului în ceea ce privește toți cetățenii, iar procesul-verbal întocmit de aceasta este un act administrativ care poate fi contestat potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Constatările efectuate de Garda Financiară, la solicitarea procurorului, cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează, constatări prin care acest organ al statului evaluează prejudiciul cauzat aferent operațiunilor verificate, reprezintă acte procedurale întocmite în exercitarea competenței stabilite de lege și în conformitate cu normele speciale aplicabile în materie, iar folosirea lor ca mijloc de probă în cadrul procesului penal se realizează cu respectarea tuturor garanțiilor prevăzute de lege, instanța de judecată fundamentând soluția pe întregul probatoriu administrat în cauză prin coroborarea și aprecierea tuturor probelor, și nu prin raportare exclusivă la respectivele procese-verbale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 alin. (1¹) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 13 octombrie 2003, cu următorul conținut: "Garda Financiară poate, la solicitarea procurorului, să efectueze constatări cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează, întocmind procese-verbale, prin care poate evalua prejudiciul cauzat aferent operațiunilor verificate, acte procedurale care pot constitui mijloace de probă, potrivit legii.“

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației puterilor în stat, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 120 referitor la principiile de bază ale administrației publice locale, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și art. 131 referitor la rolul Ministerului Public.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 241 din 15 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 2 mai 2012, a statuat că, într-adevăr, constatările efectuate de Garda Financiară, la solicitarea procurorului, cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează, constatări prin care acest organ al statului evaluează prejudiciul cauzat aferent operațiunilor verificate, reprezintă acte procedurale întocmite în exercitarea competenței stabilite de lege și în conformitate cu normele speciale aplicabile în materie, iar folosirea lor ca mijloace de probă în cadrul procesului penal se realizează cu respectarea tuturor garanțiilor prevăzute de lege, instanța de judecată fundamentând soluția pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea și aprecierea tuturor probelor, și nu prin raportarea exclusivă la respectivele procese-verbale ale Gărzii Financiare.

Totodată, Curtea a constatat că, potrivit art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală, "sunt mijloace de probă procesele-verbale și actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta“. În legătură cu acest aspect și, implicit, cu procesele-verbale încheiate de Garda Financiară, prin Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, Curtea a reținut că împotriva înscrisurilor menționate de textele din Codul de procedură penală enunțate se poate formula contestație ce se soluționează atât pe cale administrativă de către organul competent, cât și de către o instanță de judecată independentă și imparțială, instituită de lege, iar persoana ce se consideră lezată în drepturile sale beneficiază de două grade de jurisdicție. De asemenea, în procesul deliberării, judecătorul verifică și evaluează materialul probator și își fundamentează soluția pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea și aprecierea probelor, și nu prin raportarea exclusivă la procesele-verbale și actele de constatare întocmite de alte organe, cu competență specială. Așadar, judecata se desfășoară de către o instanță independentă și imparțială, în condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate, iar judecătorul își fundamentează soluția pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând și coroborând probele, astfel că informațiile culese imediat după săvârșirea faptei reclamate, în măsura obținerii lor legale, nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, atât considerentele, cât și soluția acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.