Decizia CCR nr. 1.002 din 27.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 9 alin. 1 lit. a) şi b) din OG nr. 15/2002 - aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ancora“ - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 2.244/218/2011 al Tribunalului Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 795D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, întrucât competența de aplicare a sancțiunilor contravenționale în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 rezultă din natura juridică a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., de persoană juridică română de interes strategic național în domeniul administrării drumurilor naționale și autostrăzilor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.244/218/2011, Tribunalul Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ancora“ - S.R.L. din Satu Mare într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate de aceasta împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 8 din ordonanța menționată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât constatarea contravențiilor și aplicarea de sancțiuni contravenționale nu se numără printre faptele și actele de comerț în vederea cărora se înființează societățile comerciale potrivit Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, fiind în contradicție și cu principiul specialității de folosință a unei persoane juridice. Arată că printr-o ordonanță de urgență nu se poate reglementa în contra sau peste cuprinsul celor statuate printr-o lege, referindu-se la Legea nr. 31/1990. Precizează că, întrucât Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. este o societate comercială pe acțiuni, persoană juridică de drept privat, trebuie să participe la circuitul civil cu respectarea acelorași norme pe care și celelalte societăți comerciale trebuie să le respecte, chiar dacă acționariatul său este reprezentat de către o instituție publică. Susține că se încalcă prevederile art. 134 din Constituție, în sensul că textele de lege criticate nu asigură libertatea comerțului, respectiv protecția unei concurențe loiale, autoritatea statală putând participa la circuitul civil doar cu respectarea normelor impuse tuturor celorlalți participanți, iar nu prin edictarea în favoarea societăților comerciale la care este acționar a unor prerogative sau atribuții speciale, preferențiale, discriminatorii față de restul participanților la circuitul civil. Arată că, în opinia sa, pentru apărarea valorilor sociale și asigurarea normelor de conduită există suficiente instituții publice specializate, cu atribuții în acest sens, cum ar fi poliția, jandarmeria, autoritatea rutieră, nefiind necesar și în acord cu ordinea constituțională să se recurgă la entități comerciale care au ca menire obținerea de profit.

Susține că textele de lege criticate contravin și prevederilor constituționale potrivit cărora proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal indiferent de titular, întrucât Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. este îndreptățită să aplice sancțiuni contravenționale doar pentru faptul că titularul dreptului de proprietate asupra acțiunilor sale este o autoritate publică, respectiv statul, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. Precizează că astfel se realizează o discriminare între titularii dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute la o societate comercială. Aceasta, deoarece statul reglementează atribuții speciale în favoarea societăților comerciale la care deține în proprietate capital social, deși entitatea la care statul este acționar ar trebui să se supună acelorași reguli ca și ceilalți participanți la circuitul civil.

De asemenea, susține că se încalcă și prevederile art. 45 din Constituție, în sensul în care dreptul celorlalte societăți comerciale pe acțiuni de a desfășura o activitate economică, anume constatarea și aplicarea de sancțiuni, este îngrădit, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. fiind singura care poate aplica sancțiuni contravenționale, în pofida obiectului său de activitate.

Tribunalul Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că argumentele de fapt și de drept invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate sunt de natură a conduce la concluzia existenței unei încălcări în domeniul contravențional reglementat de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 a dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției, întrucât s-a stabilit competența de a constata și de a aplica sancțiuni contravenționale în favoarea unor persoane împuternicite de către o societate comercială a cărei funcționare este reglementată de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale fără ca acestea sau mandatarul acestora să fi fost inițial însărcinate/însărcinat să exercite atribuțiile unei funcții publice.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că susținerile autorului excepției nu constituie veritabile critici de constituționalitate, întrucât raportarea la dispozițiile din Legea fundamentală enumerate este doar formală, în realitate critica fiind formulată prin raportare la prevederi din alte reglementări, respectiv din Legea nr. 31/1990 și din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2003. În aceste condiții, consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, invocând jurisprudență relevantă a Curții Constituționale sub acest aspect. Precizează, totuși, că prevederile criticate sunt în acord cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materia contravențiilor, potrivit cărora pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale. De asemenea, menționează Decizia Curții Constituționale nr. 101 din 9 februarie 2012, prin care instanța de contencios constituțional a respins excepția de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, precizând că este dreptul legiuitorului de a stabili agenții constatatori în vederea constatării și aplicării unor sancțiuni, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile constituționale indicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, astfel cum au fost modificate și completate prin art. I pct. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 51/2004 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 28 iulie 2004. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 9 alin. (1) lit. a) și b): "(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 8 se fac de către:

a) personalul împuternicit din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.;

b) personalul împuternicit de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în numele Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.“

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 16 care consacră principiul egalității, art. 44 alin. (2) teza întâi potrivit căruia proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, art. 45 privind libertatea economică, art. 73 care enumera categoriile de legi și art. 135 alin. (1) care prevede că economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență. Curtea observă că, în cuprinsul motivării scrise a excepției, autorul acesteia menționează textele constituționale în numerotarea anterioară revizuirii și republicării din 2003 a Constituției României.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra prevederilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, reținând, prin Decizia nr. 101 din 9 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 11 aprilie 2012, că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sunt asimilate autorităților publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. În prezent, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2003 pentru înființarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome "Administrația Națională a Drumurilor din România“ (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 3 octombrie 2003, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 47/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 23 martie 2004), Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. este persoană juridică română de interes strategic național în domeniul administrării drumurilor naționale și autostrăzilor. În acest cadru legislativ, competența de constatare și aplicare a sancțiunilor contravenționale de către personalul împuternicit al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. decurge din chiar natura juridică a acestei companii.

Argumentele care au condus la respingerea, prin decizia menționată, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Curtea mai constată că legiuitorul i-a acordat Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România competența ca, prin personalul împuternicit, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, tocmai în considerarea specializării sale în domeniu. Este opțiunea suverană a legiuitorului, chiar și a celui delegat, de a reglementa, în temeiul art. 61 sau 115 din Constituție, după caz, cu privire la persoanele care pot avea calitatea de agenți constatatori ai faptelor ce constituie, potrivit legii, contravenții, atâta vreme cât prin acest demers se menține în limitele și exigențele constituționale, condiții îndeplinite de textele de lege criticate în cauza de față. De altfel, prevederile de lege criticate au fost edictate într-un cadru legislativ coerent, în acord cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, care permit ca agenți constatatori să fie desemnați prin legi speciale și alte persoane decât cele enumerate în textul menționat.

Totodată, Curtea observă că autorul prezentei excepții de neconstituționalitate își raportează critica la art. 16 din Constituție, susținând că, la circuitul civil, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. trebuie să participe cu respectarea acelorași norme pe care și celelalte societăți comerciale trebuie să le respecte, chiar dacă acționariatul său este reprezentat de către o instituție publică. În acord cu jurisprudența sa constantă, Curtea reține că principiul consacrat de textul constituțional precizat vizează egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, iar nu egalitatea persoanelor juridice între ele. De asemenea, Curtea observă că textele de lege criticate nu sunt de natură să aducă atingere dispozițiilor constituționale ale art. 45 privind libertatea economică și art. 135 alin. (1) care prevede că economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență. Tot astfel, nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate prin raportare la prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, potrivit cărora proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 vizând, în ipoteza sa normativă, modul de constatare și sancționare a contravențiilor, fără a se pune în discuție în vreun fel dreptul de proprietate privată al celorlalte subiecte de drept.