Decizia CCR nr. 467 din 23.09.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. 1 şi art. 35 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Gheorghe Mihai Gherman Nemeth în Dosarul nr. 7.617/2/2012* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 245D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 281D/2014, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4,art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, excepție ridicată de Maria Dănău și Cornelia Bârloiu în Dosarul nr. 1.114/2/2012* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele anterior menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 281D/2014 la Dosarul nr. 245D/2014. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 281 D/2014 la Dosarul nr. 245D/2014, care este primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, invocând și Decizia Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin Decizia civilă nr. 748 din 3 februarie 2014 și Încheierea din 17 martie 2014, pronunțate în dosarele nr. 7.617/2/2012* și nr. 1.114/2/2012*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și respectiv a prevederilor art. 4 și art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013. Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de Gheorghe Mihai Gherman Nemeth și respectiv de Maria Dănău și Cornelia Bârloiu, în cauze având ca obiect soluționarea cererilor privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziilor reprezentând titlu de despăgubire.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, prin plasarea pe poziții de inechitate a persoanelor aflate într-un raport sau conflict juridic, prin norme juridice care favorizează una dintre aceste părți, mai ales atunci când una dintre ele implică exercițiul autorității publice. Se mai susține că prevederile legale criticate nu oferă drepturi egale pentru toate persoanele care au formulat cereri potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, creând inegalități majore între persoanele care au depus cereri la entitățile învestite de lege, pe de o parte, și cele sau care au optat pentru procedura judiciară, pe de aîtă parte. În aceste condiții, destinatarii Legii nr. 10/2001 nu beneficiază de drepturi egale, fiind discriminați, în funcție de gradul de încărcare și de numărul cererilor rămase nesoluționate de către entitățile învestite.

9. Se mai susține că este încălcat principiul neretroactivității legii civile, arătându-se că legea dispune numai pentru viitor, ea neputându-se aplica raporturilor juridice ori situațiilor ivite anterior intrării sale în vigoare. De aceea, Legea nr. 165/2013 nu poate fi pusă în discuție decât în cadrul litigiilor apărute după intrarea ei în vigoare. Aplicarea în cadrul unui litigiu în curs, introdus anterior intrării sale în vigoare, ar conduce la aplicarea retroactivă, vătămând grav drepturile reclamanților din aceste cauze. Se arată, de asemenea, că aplicarea unor norme legale nou-intrate în vigoare într-un litigiu pendinte, norme care ar conduce la respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, fără să se mai examineze fondul cauzei, sau care ar conduce la o soluție diferită de cea previzibilă la introducerea acțiunii, contravine dreptului de acces liber la justiție, egalității armelor și dreptului la un proces echitabil.

10. Se mai arată că posibilitatea instanței de admitere a recursului o pune pe reclamantă în situația de a nu-și vedea soluționată cererea într-un termen rezonabil. Astfel, considerentul că a intervenit o lege nouă care acordă entităților administrative unele termene pentru soluționarea pe cale administrativă a unor cereri formulate în urmă cu 12 ani este incompatibil cu dispozițiile constituționale și convenționale care consacră dreptul la un proces echitabil. Invocă jurisprudența prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a atras atenția asupra "pericolelor inerente în folosirea legislației cu efect retroactiv care poate influența soluționarea judiciară a unui litigiu în care statul este parte, inclusiv atunci când efectul noii legislații este acela de a transforma litigiul într-unul imposibil de câștigat“ (hotărârile din 20 februarie 2003, 27 martie 2003 și 27 mai 2003, pronunțate în cauzele Forrer-Niedenthal împotriva Germaniei, Satka și alții împotriva Greciei și Crișan împotriva României). Tot astfel, instanța de la Strasbourg a statuat că "principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil consacrate în art. 6 [din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale] se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției în scopul influențării deznodământului judiciar al litigiului“ (Hotărârea din 9 decembrie 1994, pronunțată în Cauza Rafinăriilor grecești împotriva Greciei, paragraful 49). Se susține, totodată, că intervenția statului într-un litigiu în care el însuși este implicat ca pârât, prin emiterea unei noi legi, aplicabilă de instanță cauzei, și care îi este net favorabilă, încalcă principiul egalității de arme, în detrimentul părții adverse. În egală măsură, prin aplicarea prevederilor Legii nr. 165/2013 este depășit termenul rezonabil de soluționare a cererilor de despăgubire, dat fiind faptul că acesta trebuie calculat atât în legătură cu activitatea instanțelor de judecată, dar și cu activitatea entităților învestite de lege cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii.

11. Se mai susține că prevederile legale criticate încalcă și dispozițiile art. 11 din Constituție, dat fiind faptul că, în acord cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, principiul securității juridice implică neretroactivitatea actelor juridice, în vederea protejării libertăților individuale, neretroactivitatea fiind consecința directă a principiului legalității. Prin urmare, aplicarea retroactivă a dispozițiilor legii noi procesului început sub imperiul normelor care îi consacrau drepturile menționate constituie o încălcare a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în aplicarea garanțiilor specifice ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, fiind nesocotite și prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție.

12. Se arată că se încalcă dreptul la un proces echitabil și din perspectiva caracterului accesibil și previzibil al legii, aplicarea Legii nr. 165/2013 unui proces în curs având drept consecință lipsirea de eficiență juridică a dispozițiilor Legii nr. 10/2001. O asemenea aplicare ar putea fi asimilată intervenției legislativului în timpul procedurii judiciare, ceea ce ar crea premisele unei discriminări între persoanele care, deși se găsesc în situații obiectiv identice, având speranțe legitime să obțină o restituire a imobilului sau o reparare a prejudiciului suferit, ajung să beneficieze de un tratament juridic diferit, adică între cetățenii care au beneficiat deja de aplicarea Legii nr. 10/2001 și cei care, din culpa autorităților în nesoluționarea notificării, nu au beneficiat încă de aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege. Se mai arată că este încălcată, de asemenea, și independența justiției.

13. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate sunt încălcate și dispozițiile art. 53 din Constituție, având în vedere că nu sunt întrunite niciuna din condițiile necesare pentru restrângerea drepturilor fundamentale. Astfel, Legea nr. 165/2013 interzice accesul liber la justiție, acesta fiind permis doar după epuizarea termenelor prevăzute de lege, fără a exista vreo justificare de natura celor prevăzute în art. 53 din Constituție.

14. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal își exprimă opinia asupra excepției de neconstituționalitate arătând că aceasta este neîntemeiată. Astfel, se apreciază că textele de lege criticate nu încalcă principiul egalității în fața legii și a autorităților publice sau dreptul de proprietate întrucât modificarea procedurii de soluționare a cererilor de despăgubire nu afectează dreptul la despăgubiri. Se mai arată că nu este încălcat principiul constituțional al neretroactivității legii civile, deoarece în speță este vorba de o situație juridică în curs de constituire. În egală măsură trebuie făcută distincția între situațiile juridice de natură legală, cărora li se aplică legea nouă, în măsura în care aceasta le surprinde în curs de constituire, și situații juridice voluntare, care rămân supuse, în ceea ce privește validitatea condițiilor de fond și de formă, legii în vigoare la data întocmirii actului juridic care le-a dat naștere. Unor situații juridice voluntare nu pot fi asimilate acțiunile în justiție aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Dimpotrivă acestea sunt asimilabile unor situații juridice legale, în desfășurare, surprinse de legea nouă înaintea definitivării lor și, de aceea, intrând sub incidența noului act normativ. Se mai apreciază că prevederile legale criticate nu sunt neconstituționale nici prin raportare la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, actul normativ criticat fiind o consecință a măsurilor ce s-au impus prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. Nici dreptul de acces la justiție nu este încălcat, în condițiile în care art. 35 din Legea nr. 165/2013 permite persoanei îndreptățite să se adreseze instanței civile, atât în ipoteza contestării deciziei emise, cât și în ipoteza refuzului autorității de a emite decizia în termenul legal. De asemenea nu se poate reține nici încălcarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 16, atât timp cât legea nouă se aplică tuturor persoanelor ale căror cereri nu au fost soluționate încă, prin finalizarea procedurilor administrative sau prin pronunțarea unor hotărâri definitive și irevocabile cu privire la întinderea drepturilor și modalitatea de realizare a lor. În opinia instanței de judecată nu sunt încălcate nici dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, având în vedere faptul că, pe de o parte, modul de interpretare și aplicare a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 este de competența instanțelor judecătorești, nefiind o chestiune de neconstituționalitate a legii, iar, pe de altă parte, legea nouă preia această categorie de litigii, indiferent de stadiul procesual, și instituie o altă procedură de continuare a procedurilor de reparație, fără să aducă atingere drepturilor câștigate în procedurile anterioare.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

16. Avocatul Poporului, exprimându-și punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocată în Dosarul nr. 245D/2014, consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, este inadmisibilă, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 27 februarie 2014. În punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 281 D/2014 apreciază că prevederile art. 4 prin raportare la prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituționale în măsura în care termenele instituite se aplică proceselor în curs de judecată, iar prevederile art. 35 din același act normativ sunt constituționale. În acest sens arată că, prin aplicarea art. 4 raportat la art. 34 din Legea nr. 165/2013, ne aflăm într-o situație similară celei constatate ca fiind neconstituțională prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, în măsura în care termenele instituite de noua lege, în care vor fi soluționate dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezintă un impediment în desfășurarea procesului aflat pe rolul instanței de judecată. În acest mod s-a acționat, de fapt, asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificând în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Or, neretroactivitatea legii impune ca noua lege să nu se aplice actelor îndeplinite conform dispozițiilor legii anterioare, ci doar acțiunilor care se efectuează după intrarea în vigoare a acesteia, rămânând valabile cele efectuate în perioada activității legii vechi. De asemenea, intervenția art. 34 din Legea nr. 165/2013, în procesele aflate pe rolul instanțelor de judecată, de cele mai multe ori a condus la respingerea ca prematur formulate a cererilor de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ceea ce apare ca o ingerință a legiuitorului în procesul de realizare a justiției. În egală măsură, reluarea procedurilor cu caracter administrativ, ca urmare a respingerii acțiunii ca inadmisibilă sau prematur introdusă, contravine și principiului soluționării cauzei într-un termen optim și previzibil, prevăzut de art. 6 din noul Cod de procedură civilă, consacrare a art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care România a devenit parte. Se mai apreciază că prevederile art. 4 raportate la cele cuprinse în art. 34 din Legea nr. 165/2013 contravin și dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, dat fiind faptul că persoanele ale căror procese s-au finalizat înainte de intrarea în vigoare a legii s-au aflat într-o situație mai favorabilă, dar discriminatorie față de persoanele ale căror procese au fost în curs de soluționare la data intrării în vigoare a noului act normativ. Pe de altă parte se arată că prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale, deoarece introducerea unor noi termene de soluționare a dosarelor, precum și pentru sesizarea instanțelor de judecată nu aduce atingere principiilor constituționale invocate.

17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit actelor de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4 și art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, și, respectiv, prevederile art. 4,art. 34 și art. 35 din același act normativ. În realitate, analizând motivările excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea reține că obiect al acestora îl reprezintă prevederile art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, astfel încât urmează să se pronunțe asupra acestor din urmă prevederi legale, potrivit cărora:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (..........) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, (..........) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

- Art. 34 alin. (1): "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.“;

- Art. 35 alin. (2): "(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.“

20. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 4 alin. (2) privind criteriile nediscriminării, art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern,art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului,art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private, art. 46 - Dreptul la moștenire,art. 53 alin. (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 78 - Intrarea în vigoare a legii. De asemenea sunt invocate dispozițiile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 14 - Interzicerea discriminării cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adițional la aceeași Convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenție.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că aceste prevederi legale au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare celor formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Prin decizia amintită, Curtea a reținut că, în situația acțiunilor introduse la instanțe înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, care erau pendinte la momentul intrării în vigoare a legii și în care se pune în discuție aplicarea termenelor prevăzute de art. 34 alin. (1) din legea amintită, această aplicare este de natură să încalce egalitatea armelor, ca garanție a dreptului la un proces echitabil, în ipoteza în care se interpretează că termenele prevăzute de art. 34 alin. (1) sunt aplicabile și proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată la data intrării în vigoare a legii.

22. În acest context, Curtea a reținut că, pentru a contracara riscul menționat al apariției unui dezechilibru procesual între părțile litigante și pentru a conferi, în același timp, eficacitate măsurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, instanța de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui să pronunțe - în acord cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care precizează soluțiile pe care le poate da instanța - o hotărâre prin care să instituie în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor obligația de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora. Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor va trebui să ducă la îndeplinire obligațiile impuse de instanță în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

23. Având în vedere soluția și considerentele statuate prin decizia menționată, în prezenta cauză, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua, prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere faptul că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după momentul sesizării Curții Constituționale. Curtea mai reține că, în aceste condiții, decizia de constatare a neconstituționalității dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014).

24. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că, având în vedere obiectul cauzei deduse soluționării instanței de judecată, prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu sunt incidente în cadrul soluționării acesteia. Astfel, dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 instituie dreptul persoanei care se consideră îndreptățită de a se adresa instanței judecătorești în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34. Având în vedere că textul de lege criticat vizează o cale de atac ce poate fi introdusă împotriva refuzului de a emite decizia în termenele prevăzute de art. 33 și 34 din lege, aplicabilă abia după scurgerea termenelor prevăzute de cele două articole menționate, rezultă că art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu este incident în cauză, neavând legătură cu soluționarea acesteia, în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.