Decizia CCR Nr. 605 din 4.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. 1 şi art. 41 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4, 34 și 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ion Vasile N. Niculcea în Dosarul nr. 41.735/3/2010* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 209D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au transmis la dosar punctul lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate, în sensul netemeiniciei acesteia.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 și ca inadmisibilă a prevederilor art. 41 din aceeași lege.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia nr. 160 din 31 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 41.735/3/2010*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4, 34 și 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ion Vasile N. Niculcea într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei cereri de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor [devenită Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor] la desemnarea unui evaluator în vederea emiterii titlului de despăgubire pentru un imobil care nu mai poate fi restituit în natură, pentru care primarul municipiului Giurgiu a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent și, de asemenea, obligarea aceleiași comisii la emiterea unei decizii de acordare a titlului de despăgubire pentru suma ce ar fi stabilită de evaluator.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul neretroactivității legii și creează discriminări între aceleași categorii de persoane îndreptățite la despăgubiri, respectiv cele care deja au primit integral despăgubirile cuvenite și cele care, din cauza comportamentului discreționar al instituțiilor abilitate în procedura de acordare a despăgubirilor, le vor primi în mod eșalonat pe o perioadă de 5 ani. Subliniază că eșalonarea impusă prin art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 intervine după o altă eșalonare anterioară, prevăzută de Legea nr. 247/2005, și după o suspendare a plății prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012. Mai arată că termenele impuse prin art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 pentru soluționarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu pot fi considerate rezonabile. Susține, în același timp, că se încalcă și dreptul de proprietate privată, întrucât persoanele îndreptățite în dosarele de despăgubiri sunt titularele unor drepturi de creanță, care, în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, constituie drept de proprietate, protejat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile legale criticate nefiind de natură să încalce prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 sau art. 21 din Constituție.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 4 coroborate cu cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sunt retroactive, întrucât, în baza acestor norme, cele mai multe acțiuni formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost respinse ca prematur introduse. Arată că s-a acționat asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificându-se în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Apreciază, de asemenea, că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului egalității în drepturi, întrucât, prin reglementarea noilor termene privind soluționarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, se creează premisele unei discriminări fără un criteriu obiectiv și rezonabil. Astfel, persoanele ale căror procese s-au finalizat înainte de intrarea în vigoare a legii s-au aflat într-o situație mai favorabilă față de persoanele ale căror procese au fost în curs de soluționare la data intrării în vigoare a legii. În ce privește prevederile art. 41 din Legea nr. 165/2013 apreciază că nu sunt retroactive, întrucât se aplică tuturor dosarelor care conțin hotărâri judecătorești prin care autoritatea este obligată la emiterea titlului de despăgubire și care vor fi soluționate după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Arată că prevederile de lege menționate nu nesocotesc nici principiul egalități și nici nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de calcul.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, prevederile art. 4, 34 și 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din motivarea scrisă a excepției de neconstituționalitate rezultă, însă, că, în realitate, autorul acesteia vizează art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) și la art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, fără să critice și art. 35 din aceeași lege. În consecință, Curtea Constituțională urmează să examineze constituționalitatea prevederilor art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) și la art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (_) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (_).“;

- Art. 34 alin. (1): "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. (_)“;

- Art. 41 alin. (1): "(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (_)“.

13. În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivității legii, cu excepția celei penale și contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) și (2) care consacră principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări și art. 44 alin. (1) și (2) care garantează și ocrotește dreptul de proprietate privată.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Având în vedere că aceste dispoziții sunt incidente în cauza în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, respectiv soluționarea cererii de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii conținând titlul de despăgubire pentru un imobil care nu mai poate fi restituit în natură și pentru care primarul municipiului Giurgiu a propus acordarea de despăgubiri, observând că autorul excepției de față critică aceeași interpretare care a fost constatată ca neconstituțională prin decizia menționată și ținând cont de faptul că această decizie a fost pronunțată ulterior sesizării instanței constituționale cu soluționarea prezentei excepții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a devenit inadmisibilă, urmând să o respingă ca atare.

15. Curtea observă, totodată, că, în aceste condiții, decizia de constatare a neconstituționalității anterior menționată reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014).

16. În ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că acestea vizează plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, textul de lege criticat stabilind că aceasta se realizează în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. Având în vedere că în favoarea autorului prezentei excepții de neconstituționalitate nu au fost acordate despăgubiri aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 și nici nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă și irevocabilă la data intrării în vigoare a aceleiași legi, prin care să fie stabilite sume acordate cu titlu de despăgubiri, Curtea constată că prevederile de lege menționate nu au legătură cu soluționarea cauzei. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă.