Decizia CCR Nr. 630 din 11.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 7 alin. 1 şi 4 şi art. 16 din Legea nr. 85/1992 - vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor eco

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 și 4 și art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de S.C. "Emfor Montaj“ - S.A. din București în Dosarul nr. 32.526/197/2011 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 135D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează Curții că partea Vasile Onofrei a transmis la dosar note scrise prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părților reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate în motivarea acesteia. Prezintă, în susținerea acestei opinii, și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 13 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 32.526/197/2011, Judecătoria Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 și 4 și art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de S.C. "Emfor Montaj“ - S.A. din București într-o cauză civilă având ca obiect obligarea autorului excepției la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în temeiul art. 7 din Legea nr. 85/1992.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu îi este aplicabil, întrucât este o societate cu capital integral privat, care nu a fost înființată prin reorganizarea fostelor unități socialiste în societăți comerciale și nici nu a dobândit prin privatizare proprietatea asupra unor construcții edificate înainte de anul 1989. Precizează că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că indemnizația pentru lipsirea de proprietate nu trebuie să fie infimă, astfel încât să nu asigure decât o protecție iluzorie și ineficace a dreptului de proprietate. De asemenea, indemnizația trebuie să fie stabilită și achitată cât mai aproape de momentul privării de dreptul de proprietate, astfel ca prin trecerea timpului să nu fie diminuată valoarea în mod nerezonabil. Susține că se restrânge libertatea economică, întrucât se limitează dreptul persoanei juridice cu capital integral privat de a desfășura activitatea de închiriere a imobilelor, iar indemnizația al cărei cuantum este derizoriu nu ar putea să acopere achiziționarea unui alt imobil.

7. Judecătoria Brașov - Secția civilă a apreciat că excepția de neconstituționalitate întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/1992 și a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării acesteia, fără să își exprime opinia cu privire la constituționalitatea textelor de lege criticate.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. 1 și 4 și art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998. Prevederile art. 16 au fost modificate prin Legea nr. 244/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 14 decembrie 2011. În prezent, textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 7 alin. 1 și 4: "Locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi. (..........)

Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1 și 2 și la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe tară la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.“;

- Art. 16:"Valoarea de vânzare a locuinței se calculează raportat la prețul pieței de către un expert autorizat, în condițiile legii.“

12. La data introducerii acțiunii ce constituie obiectul procesului în cadrul căruia a fost ridicată prezenta excepție, prevederile art. 16 din Legea nr. 85/1992 aveau următoarea redactare: "Anexa nr. 1 la Decretul-lege nr. 61/1990 se completează cu prețurile de vânzare ale locuințelor cu confort redus, prevăzute în anexă, care face parte integrantă din prezenta lege“. Așadar, legiuitorul a schimbat modalitatea de determinare a valorii de vânzare a locuințelor în discuție, renunțând la prețurile prestabilite prin anexa la lege și introducând soluția evaluării acesteia de către un expert autorizat. În această situație, Curtea urmează să aprecieze la care moment trebuie să se raporteze pentru a stabili care este conținutul normativ asupra căruia va exercita controlul de constituționalitate.

13. În acest scop, Curtea reține că, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a constatat că sintagma "în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională doar dacă se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Or, în cauza de față, atât autorul prezentei excepții de neconstitutionalitate, cât și instanța care a sesizat Curtea Constituțională au avut în vedere prevederile art. 16 din Legea nr. 85/1992 în formularea pe care acesta o avea la data introducerii acțiunii. În consecință, având în vedere cele arătate mai sus și ținând cont de principiul tempus regit actum, care determină incidența în cauză a textului de lege în această redactare, Curtea va examina constituționalitatea conținutului normativ pe care textul de lege menționat îl avea la acel moment.

14. În opinia autorului excepției, textele de lege criticate încalcă dispozițiile din Legea fundamentală cuprinse în art. 1 alin. (3) în care sunt enumerate caracteristicile statului român, art. 1 alin. (5) care instituie obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 45 referitor la libertatea economică. Se invocă, de asemenea, și prevederile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la protecția proprietății.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 246 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 4 iulie 2014, a mai analizat excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 și 4 din Legea nr. 85/1992, ridicată din perspectiva unor critici similare, în alte dosare aflate pe rolul Judecătoriei Brașov, de aceeași societate care este autor al excepției și în cauza de față.

16. Prin decizia menționată, Curtea a reiterat cele statuate în jurisprudența sa cu privire la prevederile de lege criticate, în sensul că acestea consacră o normă de justiție socială, întrucât dau posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic (Decizia nr. 46 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 29 aprilie 1999, sau Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000). Curtea a reținut că, deși în proprietatea societăților sau a regiilor autonome au intrat și locuințele construite din fondurile proprii în condițiile contractului de privatizare, legiferarea, ulterior adoptării Constituției, a posibilității ca fiecare chiriaș al unei asemenea locuințe să devină proprietar reprezintă, într-adevăr, o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective, dar această limitare este conformă dispozițiilor art. 44 din Constituție și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Curtea a constatat, totodată, că obligația de vânzare către chiriași, prevăzută de dispozițiile Legii nr. 85/1992, este o obligație in rem, instituită în considerarea obiectului acesteia (locuința construită din fondurile unității economice sau bugetare), iar nu o obligație in personam, reglementată în considerarea subiectului, respectiv a societății comerciale în al cărei patrimoniu se află locuința respectivă.

17. Curtea a mai reținut că prevederile art. 7 alin. 1 și 4 din Legea nr. 85/1992 nu contravin dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, având în vedere că, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54), textul convențional amintit nu garantează în toate situațiile o compensație integrală pentru lipsirea de proprietate, iar obiective legitime, de utilitate publică, precum cele ce urmăresc măsuri de reformă economică sau justiție socială, pot milita pentru o rambursare inferioară valorii de piață a bunului. De asemenea, opțiunea legiuitorului de a reglementa prin norme cu caracter social vânzarea locuințelor construite din fondurile statului către chiriași răspunde exigențelor convenționale, precum și celor instituite prin jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului. Așa cum a constatat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3 din 18 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 3 aprilie 2013, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, soluția legislativă criticată respectă și imperativele statuate prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, fiind prevăzută prin lege și urmărind un scop legitim. Curtea Constituțională a observat că scopul legitim îl reprezintă, în acest caz, oferirea posibilității chiriașilor de a cumpăra locuințele, în considerarea contribuției lor la edificarea acestora, precum și a stării materiale a acestora.

18. Curtea nu a putut reține nici încălcarea dispozițiilor art. 45 din Constituție, referitor la principiul constituțional al libertății economice, întrucât acesta nu reprezintă un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de exercitarea sa în limitele stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor.

19. Aceleași rațiuni de ordin social reținute de Curte cu referire la prețul de vânzare al locuințelor în discuție sunt pertinente și în ceea ce privește art. 16 din Legea nr. 85/1992, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 244/2011, criticată de autorul excepției. Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că prețul locuințelor construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat a fost reglementat prin lege într-un cuantum care să permită chiriașilor să își poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuințelor (Decizia nr. 61 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014). În același sens pot fi citate și Decizia nr. 324 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002, și Decizia nr. 270 din 22 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 6 decembrie 2002.

20. Întrucât în cauza de față nu au fost prezentate argumente noi, de natură să conducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile amintite își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.