Decizia CCR nr. 444 din 16.09.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 45 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, excepție ridicată de Oana Flavia Speranța Dincă, prin mandatar Romică Bejenaru, în Dosarul nr. 3.573/115/2011 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 782D/2013 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosar a fost depus un memoriu din partea autorului excepției, prin care se expune pe larg situația de fapt care a generat litigiul în soluționarea căruia a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate și se solicită admiterea acesteia.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, apreciază că textul de lege criticat respectă exigențele de precizie și claritate ce trebuie să caracterizeze redactarea normelor legale, reglementând modul în care pot fi adoptate hotărârile consiliului local.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 5 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3.573/115/2011, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, excepție ridicată de Oana Flavia Speranța Dincă, prin mandatar Romică Bejenaru, într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței pronunțate cu privire la cererea de anulare a unei hotărâri a Consiliului Local Moldova Nouă.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate nu respectă exigențele de claritate și previzibilitate care să permită aplicarea legii, întrucât legiuitorul nu a stabilit explicit dacă un consiliu local poate adopta hotărâri privind neprelungirea unui contract de închiriere a unui imobil aparținând domeniului public al orașului după ce, în cadrul aceleiași autorități, s-a hotărât scoaterea la licitație în vederea închirierii a aceluiași imobil. De asemenea, se critică faptul că legiuitorul nu a stabilit dacă un consiliu local poate adopta o hotărâre cu privire la un contract de închiriere încheiat între proprietarul imobilului (unitatea administrativ-teritorială), reprezentat prin primarul orașului, și o persoană fizică sau juridică. În plus, se susține că textul este neconstituțional întrucât nu precizează clar și previzibil dacă se poate adopta de către consiliul local o hotărâre în sensul neprelungirii contractului de închiriere în situația în care unitatea administrativ-teritorială, prin primar, a dat deja o soluție nefavorabilă referitoare la acest contract, soluție a cărei anulare a fost cerută în fața instanței de contencios administrativ. Autorul excepției critică totodată și faptul că legiuitorul nu a stabilit, prin art. 45 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, dacă, odată cu adoptarea unei hotărâri privind neprelungirea unui contract de închiriere, trebuie făcut și un plan urbanistic privind organizarea, dezvoltarea și amenajarea teritoriului.

7. Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale și convenționale invocate.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, memoriul depus la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 45 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 45:"(1) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare și funcționare a consiliului cere o altă majoritate.

(2) Se adoptă cu votul majorității consilierilor locali în funcție următoarele hotărâri ale consiliului local:

a) hotărârile privind bugetul local;

b) hotărârile privind contractarea de împrumuturi, în condițiile legii;

c) hotărârile prin care se stabilesc impozite și taxe locale;

d) hotărârile privind participarea la programe de dezvoltare județeană, regională, zonală sau de cooperare transfrontalieră;

e) hotărârile privind organizarea și dezvoltarea urbanistică a localităților și amenajarea teritoriului;

f) hotărârile privind asocierea sau cooperarea cu alte autorități publice, cu persoane juridice române sau străine.

(3) Hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor locali în funcție.

(4) Dacă bugetul local nu poate fi adoptat după două ședințe consecutive, care vor avea loc la un interval de cel mult 7 zile, activitatea se va desfășura pe baza bugetului anului precedent până la adoptarea noului buget, dar nu mai târziu de 45 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Consiliul local stabilește ca unele hotărâri să fie luate prin vot secret. Hotărârile cu caracter individual cu privire la persoane vor fi luate întotdeauna prin vot secret, cu excepțiile prevăzute de lege. Procedurile de votare vor fi stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local.

(6) Proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri locali, de primar, viceprimar sau de cetățeni. Redactarea proiectelor se face de cei care le propun, cu sprijinul secretarului unității administrativ-teritoriale și al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al primarului.“

12. În opinia autorului excepției sunt nesocotite următoarele prevederi din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 referitor la dreptul de acces liber la justiție și art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. Se invocă, de asemenea, și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privitoare la dreptul la un proces echitabil și art. 4 din Protocolul nr. 7 la aceeași convenție, care statuează cu privire la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia, prin mandatar, critică lipsa de precizie și previzibilitate a dispozițiilor de lege supuse controlului de constituționalitate, critici care însă nu tind spre evidențierea vreunei contradicții între dispozițiile din Legea fundamentală invocate și textul de lege supus controlului de constituționalitate, ci vizează pretinse omisiuni legislative, pe care Curtea Constituțională nu este competentă să le complinească. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În caz contrar, instanța de contencios constituțional ar nesocoti competența exclusivă a Parlamentului, ca unică autoritate legislativă a țării, precum și a Guvernului, care poate edicta norme noi sau poate opera modificări și completări ale actelor normative în vigoare, în baza delegării legislative conferite de Legea fundamentală. Așadar, susținerile autorului excepției nu pot constitui decât, eventual, propuneri de lege ferenda, iar nu critici de neconstituționalitate.

14. De asemenea, Curtea observă că autorul excepției se limitează la a expune probleme de fapt, fiind nemulțumit de chestiuni concrete, generate de situația particulară care îi este nefavorabilă. Or, acestea țin de modalitatea de interpretare și aplicare a legii la situația individualizată a fiecărei spețe, iar clarificarea împrejurărilor cauzei și determinarea prevederilor de lege incidente revin competenței exclusive a instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului.

15. În plus, pornind de la condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate impuse prin prevederile Legii nr. 47/1992, Curtea a subliniat, în considerentele Deciziei nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, că excepția de neconstituționalitate prezintă, în mod inerent și intrinsec, o anumită structură, cuprinzând 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a observat că, dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Curtea a statuat că excepția va fi respinsă ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în ipoteza în care, deși este, în mod formal, motivată, cuprinzând toate cele 3 elemente enumerate, totuși motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general.

16. În cauza de față, din examinarea celor 3 elemente prezentate mai sus rezultă că reperele constituționale sunt precizate, dar nu se poate deduce nicio legătură rezonabilă nici cu textul criticat, nici cu motivarea excepției.

17. Tot astfel, nici reperele constituționale invocate - referitoare la principiul egalității în drepturi, la dreptul de acces liber la justiție și la caracteristicile justiției - și cu atât mai puțin cele convenționale - privitoare la dreptul la un proces echitabil și la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori - nu vădesc niciun fel de legătură cu criticile exprimate de autorul excepției. Prin urmare, excepția nu întrunește condițiile de admisibilitate, astfel cum acestea sunt precizate în Legea nr. 47/1992 și cum au fost explicitate în jurisprudența instanței de control constituțional.