Decizia CCR nr. 448 din 16.09.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren si inundaţiilor

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor, excepție ridicată de Alexandru Iacob și de Gheorghe Momanu în Dosarul nr. 23.976/233/2012 al Judecătoriei Galați - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 121D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă personal domnul Gheorghe Momanu. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, în temeiul dispozițiilor art. 14 coroborate cu cele ale art. 58 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus redeschiderea dezbaterilor, precum și faptul că domnul Gheorghe Momanu a depus concluzii scrise.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții prezente, care susține excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată în scris, precum și în precizările suplimentare. De asemenea reiterează unele aspecte menționate la termenele de judecată anterioare și reținute în încheierile de ședință și arată că a solicitat unor autorități puncte de vedere referitoare la Legea nr. 260/2008, sens în care depune copii după adresele respective.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale menționate, ci constituie o aplicare a acestora, având un caracter social și solidar. De asemenea arată că autorul excepției de neconstituționalitate expune mai mult nemulțumirea sa în legătură cu prevederile Legii nr. 260/2008.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 30 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 23.976/233/2012, Judecătoria Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor, excepție ridicată de Alexandru Iacob și de Gheorghe Momanu, într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatare, respectiv o cerere prin care se solicită constatarea faptului că locuințele acestora nu sunt supuse niciunui risc în sensul Legii nr. 260/2008.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile criticate încalcă în mod flagrant dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție referitoare la statul de drept, iar neconstituționalitatea constă în faptul că Legea nr. 260/2008 are la bază infracțiunea de înșelăciune, astfel cum este prevăzută și pedepsită de Codul penal. Astfel, aceasta prevede, fără nicio motivare și în mod cu totul eronat, faptul că toate locuințele din România sunt supuse riscului avarierii sau distrugerii ca urmare a acțiunii fenomenelor naturale catastrofale, astfel cum sunt nominalizate în lege: cutremure de pământ, alunecări de teren sau inundații, or, în marea majoritate, locuințele nu sunt supuse unor asemenea riscuri.

8. De asemenea arată că sunt încălcate dispozițiile art. 73 alin. (3) din Constituție care prevăd, în mod limitativ, domeniile care fac obiectul legilor organice; or, domeniul de reglementare care privește "societățile comerciale", în general, nu se regăsește printre acestea, "cu atât mai puțin societățile comerciale private".

9. Judecătoria Galați - Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale. În acest sens arată că, soluționând o excepție de neconstituționalitate similară, formulată din perspectiva nerespectării art. 1 alin. (3) din Constituție, Curtea Constituțională a reținut că autorul este nemulțumit de soluția legislativă și, astfel cum este formulată, nu constituie o veritabilă excepție de neconstituționalitate în sensul constituțional al termenului, fiind respinsă ca inadmisibilă.

12. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate prin raportare la art. 73 alin. (3) din Constituție, se arată că aceasta nu poate fi reținută. Proiectul de lege privind asigurarea obligatorie a locuințelor, devenit ulterior Legea nr. 260/2008, a fost adoptat cu majoritatea cerută de Constituție pentru legile organice, ținând seama de observațiile cuprinse în avizul Consiliului Legislativ care a reținut că, în raport cu obiectul de reglementare, se încadrează în categoria legilor organice.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, susținerile părții prezente, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 15 februarie 2011, cu modificările și completările ulterioare.

16. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept și ale art. 73 alin. (3) referitor la domeniile care se reglementează prin lege organică.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

18. Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor a mai fost supusă controlului de constituționalitate în raport cu critici similare și raportat la prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție, excepție ridicată într-o altă cauză aflată pe rolul instanțelor de judecată chiar de către unul dintre autorii prezentei excepții de neconstituționalitate. Cu acel prilej, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, sens în care a pronunțat Decizia nr. 932 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 22 decembrie 2012. Pentru a ajunge la această soluție, Curtea a avut în vedere faptul că "din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că autorul acesteia este nemulțumit de soluția legislativă, respectiv de faptul că prin Legea nr. 260/2008 se instituie asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva dezastrelor naturale, fapt ce constituie, în opinia acestuia, o legiferare a înșelăciunii."

19. Cele statuate în decizia menționată sunt valabile și în cauza de față, critica de neconstituționalitate, formulată prin prisma nerespectării dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție, vizând aceleași aspecte.

20. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 73 alin. (3) din Constituție, motivată prin faptul că Legea nr. 260/2008 a fost adoptată ca lege organică, deși domeniul pe care îl legiferează nu se regăsește în prevederile constituționale menționate, se constată că aceasta este neîntemeiată.

21. Pool de asigurare împotriva Dezastrelor Naturale, denumit PAID, este o societate de asigurare/reasigurare constituită prin asocierea societăților de asigurare autorizate să practice riscuri de catastrofă, atât în conformitate cu Legea nr. 260/2008, cât și cu cele ale Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii societăților nr. 31/1990, republicată.

22. PAID nu este o simplă societate de asigurare, ci printre atribuțiile sale se regăsește și administrarea bazei da date privind evidența construcțiilor cu destinația de locuință care trebuie asigurate obligatoriu, precum și a celor asigurate, îndeplinind, totodată, și funcția de centru de coordonare a activității de constatare a prejudiciilor rezultate în urma producerii unui dezastru natural, desfășurată de societățile de asigurări autorizate [art. 24 alin. (2) lit. c) și d) din Legea nr. 260/2008].

23. Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor a fost calificată ca fiind lege organică și a fost adoptată cu majoritatea necesară pentru legile organice, în virtutea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituție, ca urmare a domeniului pe care îl reglementează. Curtea constată că prezenta lege reglementează condițiile asigurării obligatorii a locuințelor aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice [art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 260/2008], Astfel, legea criticată în cauza de față reglementează un aspect care ține intrinsec de regimul general al proprietății.