ANEXA I - PROTOCOL. - Legea nr. 158/2014 - ratificarea Protocolului privind protecţia mediului marin al Mării Negre împotriva poluării provenite din surse şi activităţi de pe uscat, semnat la Sofia la 17.04.2009
PROTOCOL
privind protecția mediului marin al Mării Negre împotriva poluării provenite din surse și activități de pe uscat, semnat la Sofia la 17 aprilie 2009
Preambul
Articolul 1. Scopul protocolului
Articolul 2. Definiții
Articolul 3. Scopul aplicării protocolului
Articolul 4. Obligații de ordin general
Articolul 5. Măsuri de implementare
Articolul 6. Metodologii comune și standarde
Articolul 7. Poluarea din surse punctiforme
Articolul 8. Poluarea din surse difuze
Articolul 9. Alte activități periculoase
Articolul 10. Poluarea și impactul transfrontalier
Articolul 11. Informarea, colectarea, monitorizarea și evaluarea datelor
Articolul 12. Evaluarea impactului asupra mediului
Articolul 13. Schimbul de informații
Articolul 14. Participarea publicului
Articolul 15. Cooperarea și asistența
Articolul 16. Raportarea
Articolul 17. Punerea în aplicare
Articolul 18. Finanțarea
Articolul 19. Aranjamente instituționale
Articolul 20. Rezolvarea divergențelor
Articolul 21. Amendamente la acest protocol
Articolul 22. Anexe
Articolul 23. Relația cu convențiile internaționale
Articolul 24. Clauze finale
Anexa I. Activități și substanțe de interes
Anexa II. Poluarea din surse difuze provenite din agricultură și silvicultură
Anexa III. Poluarea transportată prin atmosferă
Anexa IV. Autorizarea și reglementarea emisiilor
Anexa V. Cele mai bune tehnici disponibile și cele mai bune practici de mediu
Părțile contractante la prezentul protocol,
în calitatea de părți ale Convenției pentru protecția Mării Negre împotriva poluării și ale protocoalelor ei privind protecția mediului marin al Mării Negre împotriva poluării provenite din surse de pe uscat, adoptată la București la 21 aprilie 1992,
având în vedere implementarea Convenției și, în mod particular, a articolului VII al acesteia, Declarației ministeriale privind protecția Mării Negre de la Odessa din 7 aprilie 1993 și a Declarației ministeriale privind protecția Mării Negre de la Sofia din iunie 2002 și având în vedere întărirea pe mai departe și amplificarea prevederilor Protocolului privind protecția mediului marin al Mării Negre împotriva poluării provenite din surse de pe uscat din aprilie 1992,
recunoscând însemnătatea măsurilor importante prevăzute în Planul strategic de acțiune pentru reabilitarea și protecția Mării Negre din 31 octombrie 1996,
din dorința de a continua protecția și conservarea mediului marin și a zonelor costiere și de a utiliza rațional resursele naturale ale Mării Negre, ca parte integrantă a procesului de dezvoltare durabilă în regiune, în scopul punerii de acord a nevoilor actuale cu cele ale generațiilor viitoare într-o manieră echitabilă,
conștiente de pericolul grav la care poluarea din surse și activități provenite din surse de pe uscat supune mediul marin și zonele costiere,
recunoscând că încărcările de nutrienți, în special cele provenind din râurile transfrontaliere care se varsă în Marea Neagră și care determină eutrofizarea pe o arie largă a Mării Negre, rămân o problemă care preocupă în mod deosebit țările Mării Negre,
luând notă că în ciuda unui anumit progres obținut în reducerea poluării cauzate de emisiile din surse de pe uscat, măsurile existente și eforturile la nivel local, național și regional trebuie întărite pe mai departe,
convinse de necesitatea sporirii cooperării cu alte state și organisme internaționale preocupate de protecția și reabilitarea râurilor care se varsă în Marea Neagră și, mai ales, de starea ecosistemelor lor,
luând notă de angajamentele țărilor Mării Negre făcute în cadrul Programului mondial de acțiune pentru protecția mediului marin din activități provenite de pe uscat, adoptat la Washington la 3 noiembrie 1995,
au stabilit următoarele:
ARTICOLUL 1
Scopul protocolului
Scopul acestui protocol este prevenirea, controlul și eliminarea, pe cât posibil, la maximum a poluării provenite din surse și activități de pe uscat pentru a obține și menține o stare ecologică bună a Mării Negre, incluzând și ecosistemele marine și costiere.
ARTICOLUL 2
Definiții
Pentru scopurile acestui protocol:
"Convenția“ înseamnă Convenția privind protecția Mării Negre împotriva poluării, adoptată la București la 21 aprilie 1992;
"Comisia“ înseamnă organismul la care se face referire în articolul XVII al Convenției;
"părți contractante“ înseamnă orice parte la Convenția privind protecția Mării Negre împotriva poluării, care a devenit o parte la acest protocol;
"cele mai bune tehnici disponibile (BAT)“ înseamnă cel mai avansat nivel de dezvoltare (la momentul actual) a proceselor, instalațiilor sau metodelor de operare, care indică faptul că acestea sunt practic corespunzătoare cu o anumită măsură pentru limitarea emisiilor și deșeurilor;
"tehnici“ include atât tehnologia folosită, cât și modul în care instalația este proiectată, construită, întreținută, utilizată și dezasamblată;
"cele mai bune practici de mediu“ înseamnă aplicarea celei mai adecvate combinații între măsurile de control privind mediul și strategiile abordate;
"zona costieră“ înseamnă partea de uscat afectată de așezarea ei în apropierea mării și acea parte de mare afectată de așezarea ei în apropierea uscatului, până la care activitățile umane de pe uscat au o influență măsurabilă asupra chimiei apei și ecologiei marine;
"activități periculoase“ înseamnă orice activitate care este capabilă să determine un efect negativ semnificativ asupra mediului, incluzând efecte asupra sănătății umane și securității, florei, faunei, solului, aerului, apei, climei, peisajului și monumentelor istorice, sau asupra structurilor fizice ori a interacțiunilor între acești factori; ele pot include efecte asupra patrimoniului cultural sau asupra condițiilor socioeconomice rezultate ca urmare a alterării acestor factori;
"puncte fierbinți“ înseamnă o zonă de teren limitată și local definită, întinderea unei ape de suprafață sau acvifer specific, care este subiectul unei poluări excesive și care necesită atenție prioritară pentru a preveni sau reduce impactul actual ori potențial negativ asupra sănătății populației, ecosistemelor sau resurselor și constituie amenințări de importanță economică;
"emisie“ înseamnă orice fel de descărcări, efluenți sau eliberări de substanțe poluante în apă, aer sau sol;
"controale ale emisiilor“ sunt verificările necesitând o limitare a unei emisii specifice, spre exemplu o valoare-limită de emisie, sau altfel de limite specifice ori condiții privind efectele, natura sau alte caracteristici ale unei emisii sau condiții de operare care afectează emisiile;
"valori-limită de emisie“ înseamnă cantitatea, exprimată în termenii unor parametri specifici, concentrația sau nivelul unei emisii, care nu pot să fie depășiți de-a lungul uneia sau mai multor perioade de timp. Valorile-limită de emisie pentru substanțe se aplică în mod normal în punctul unde emisiile părăsesc instalația, diluția nefiind luată în considerare la determinarea lor;
"standard de calitate a mediului“ înseamnă concentrația unui anumit poluant sau grupe de poluanți în apă, sediment sau biota, care nu trebuie să fie depășit, astfel încât să fie protejate sănătatea oamenilor și mediul;
"obiectiv de calitate a mediului“ înseamnă o țintă, care indică o normă dorită pentru calitatea mediului care trebuie îndeplinită de către un anumit mediu, cum ar fi un râu, o plajă sau un sit industrial;
"surse provenite de pe uscat“ înseamnă surse punctiforme și difuze de pe uscat a căror substanțe sau energie ajung în zona maritimă pe apă, prin aer sau direct de pe coastă;
"surse punctiforme“ înseamnă surse de poluare în care emisiile sau eliberările introduse în mediu provenind din orice transfer detectabil, limitat și discret, incluzând, dar nelimitându-se la: conducte, căderi de apă, canale, șanțuri, tunele, conducte sau puțuri de la care poluanții sunt sau pot fi evacuați;
"surse difuze“ înseamnă surse de poluare, altele decât sursele punctiforme, ale substanțelor care intră în mediu ca rezultat al scurgerii pe pământ, precipitării, depunerii atmosferice, drenajului, infiltrației sau modificării hidrologice ori distrugerii habitatelor.
ARTICOLUL 3
Scopul aplicării protocolului
În conformitate cu articolului VII al Convenției și cu obiectivul de a proteja și conserva:
a) mediul marin al Mării Negre;
b) zonele costiere ale Mării Negre, inclusiv apele salmastre, apele costiere, zonele umede și lagunele costiere; și
c) apele subterane care comunică cu Marea Neagră, acest protocol se aplică la:
- (i)
emisiile de substanțe poluante originare din surse punctiforme și difuze de pe uscat care pot avea un efect negativ măsurabil asupra mediului marin sau zonelor costiere ale Mării Negre. Aceste emisii includ pe acelea care ajung în mediul marin prin râuri, canale sau alte cursuri acvatice, inclusiv prin curgerea apelor subterane, depuneri costiere și căderi de apă, depuneri pe fundul mării cu acces la zona terestră sau prin scurgeri;
- (ii)
intrările substanțelor poluante transportate prin atmosferă în mediul marin al Mării Negre din surse provenite de pe uscat în condițiile definite în anexa III;
- (iii)
activități care pot în mod direct sau indirect să afecteze mediul marin sau zonele costiere ale Mării Negre, cum ar fi lucrări care să cauzeze alterări fizice ale stării naturale a liniei costiere, incluzând alterarea sau distrugerea peisajului ori habitatelor.
ARTICOLUL 4
Obligații de ordin general
1. Părțile contractante iau individual sau împreună toate măsurile potrivite, în concordanță cu prevederile Convenției și protocoalelor în vigoare, pentru a preveni, controla și elimina până la limita maximă posibilă poluarea și alte efecte negative referitoare la mediul marin sau zonele costiere ale Mării Negre, ca urmare a surselor și activităților de pe uscat.
2. Părțile contractante, în mod particular:
a) aplică principiul precauției, în virtutea căruia acolo unde sunt amenințări serioase sau daune ireversibile asupra mediului sau a sănătății populației, lipsa unei certitudini fundamentate științific nu trebuie folosită drept motiv pentru amânarea măsurilor eficiente din punctul de vedere al costurilor, pentru a preveni astfel de daune;
b) aplică principiul "poluatorul plătește“ în virtutea căruia costurile prevenirii poluării, controlul și măsurile de reducere a poluării intră în sarcina poluatorului, avându-se în vedere interesul public;
c) se asigură că activitățile care sunt pe cale să provoace un impact negativ semnificativ asupra mediului marin și zonelor costiere devin subiectul evaluării impactului de mediu și al autorizării prealabile de către autoritățile naționale competente;
d) se asigură că analiza indicatorilor de mediu, inclusiv a aspectelor de sănătate, este luată total în considerare la dezvoltarea unor planuri și programe relevante, printre altele aceasta însemnând evaluarea impactului strategic de mediu;
e) promovează cooperarea între și printre părțile contractante în ceea ce privește procedurile privind evaluarea impactului de mediu referitor la activitățile de sub jurisdicția sau controlul lor, care pot avea un efect negativ semnificativ asupra mediului marin al altor state, pe baza schimbului de informații; și
f) fac eforturi pentru a pune în aplicare managementul integrat al zonelor costiere și al zonelor de confluență.
3. Părțile contractante depun eforturi în a coopera, acolo unde este cazul, cu alte state cu care împart cursurile de apă care curg în Marea Neagră, pentru a atinge obiectivele acestui protocol.
4. Părțile contractante iau măsuri preventive să reducă la minimum riscul poluării cauzate de accidentele industriale.
ARTICOLUL 5
Măsuri de implementare
1. În implementarea acestui protocol, părțile contractante:
a) adoptă programe sau planuri de acțiune naționale și regionale care au la bază controlul la sursă și conțin măsuri și, acolo unde este cazul, calendare în vederea finalizării lor. În dezvoltarea unor astfel de programe și planuri acestea vor lua în considerare prevederile și recomandările Programului global de acțiune pentru protecția mediului marin împotriva poluării din surse de pe uscat;
b) se referă la activitățile și substanțele listate în anexa I, în ceea ce privește dezvoltarea, adoptarea și implementarea lor progresivă:
- (i)
controlul emisiilor, inclusiv valorile-limită de emisie pentru substanțele relevante, standardele de calitate ale mediului și obiectivele de calitate a mediului și, de asemenea, practicile de management bazate pe factorii definiți în anexa I; și
- (ii)
calendarele pentru obținerea limitelor, practicile de management și măsurile convenite de către părțile contractante; și
c) utilizează sau promovează cele mai bune tehnici disponibile și cele mai bune practici de mediu și aplică, au acces și asigură transferul de tehnologie prietenoasă mediului, inclusiv la producția mai curată, luând în considerare condițiile sociale, economice și tehnologice și criteriile stabilite în anexa V.
2. Prevederile acestui protocol nu vor afecta dreptul părților contractante în mod individual sau comun de a adopta și implementa măsuri mai restrictive decât cele prevăzute în acest protocol.
3. Fiecare parte contractantă desemnează o autoritate națională să coordoneze implementarea prevederilor acestui protocol pe teritoriul ei și sub jurisdicția ei și pentru a comunica cu Comisia.
ARTICOLUL 6
Ghiduri comune și standarde
1. În conformitate cu articolul XV al Convenției, părțile contractante formulează și adoptă progresiv, în cooperare cu organizațiile internaționale competente, ghiduri comune și, după caz, standarde sau criterii care se ocupă în particular cu:
a) lungimea, adâncimea și poziția conductelor pentru evacuările costiere de apă, luând în considerare, în particular, metodele folosite pentru epurarea efluenților;
b) recomandările speciale pentru efluenții care necesită o epurare separată;
c) calitatea apei de mare utilizate în anumite scopuri care este necesară pentru protecția sănătății populației, pentru resursele vii și ecosisteme;
d) controlul și înlocuirea progresivă a produselor, instalațiilor, proceselor industriale și altor procese care cauzează poluarea semnificativă a mediului marin și zonelor costiere; și
e) cerințe specifice privind cantitățile de substanțe evacuate (listate în anexa I), concentrația lor în efluenți și metodele de evacuare a acestora în concordanță cu cele mai bune tehnici disponibile și cele mai bune practici de mediu.
2. Programele regionale și planurile de acțiune referitoare la articolul 5 (paragraful 1.a) al acestui protocol sunt elaborate și implementate luând în considerare următoarele:
a) valorile limitelor de emisie comune, standardele de calitate ale mediului sau obiectivele de calitate ale mediului, precum și calendarele pentru implementarea măsurilor menite să prevină, să reducă sau să elimine, după caz, poluarea provenită din surse și activități de pe uscat sunt stabilite de părțile contractante și periodic revăzute pentru substanțele listate în anexa I a acestui protocol; și
b) Comisia definește criteriile și, de asemenea, recomandă măsurile potrivite pentru reducerea, controlul și eliminarea poluării și a efectului advers asupra mediului marin și zonelor costiere ale Mării Negre din surse și activități de pe uscat și, periodic, le reînnoiește pentru a reflecta dezvoltarea informațională prin programele de monitorizare la care se face referire în articolul 11 al acestui protocol, modificările în activitățile industriale și umane, posibilul progres în știință și tehnologiile privind controlul poluării.
ARTICOLUL 7
Poluarea din surse punctiforme
1. Părțile contractante se asigură că în ceea ce privește controalele de emisii la sursele punctiforme de emisie ale substanțelor listate în anexa I, care ajung sau afectează sau pot avea efect asupra mediului marin al Mării Negre, acestea au la bază cele mai bune tehnici disponibile și cea mai bună practică de mediu sau valorile-limită de emisie relevante.
2. O listă a punctelor fierbinți formează baza pentru dezvoltarea strategiilor naționale și calendarelor pentru obținerea reducerilor substanțiale de intrări de poluanți proveniți din surse punctiforme. Această listă este elaborată și, ulterior, revizuită și modificată la fiecare 2 ani de către Comisie.
3. Emisiile din surse punctiforme sunt subiectul autorizării sau reglementării de către autoritățile naționale competente ale părților contractante, luând în considerare prevederile acestui protocol, anexa IV a acestuia și deciziile relevante sau recomandările Comisiei.
4. În acest scop părțile contractante se îngrijesc să asigure un sistem reglementat de monitorizare și de inspecție realizat de către autoritățile naționale competente pentru a evalua conformarea cu autorizarea și reglementarea emisiilor. Părțile contractante stabilesc sancțiunile corespunzătoare în cazul neconformării cu autorizațiile și reglementările și asigură aplicarea lor.
5. Părțile contractante pot fi asistate de Comisie la cerere, pentru stabilirea de structuri competente noi sau pentru întărirea celor existente pentru verificarea conformării cu autorizațiile și reglementările. Această asistență include și pregătirea specială a personalului.
ARTICOLUL 8
Poluarea din surse difuze
1. Părțile contractante se asigură că în ceea ce privește controalele surselor difuze de poluare provenite din surse terestre afectând sau având potențialul de a afecta mediul marin sau zonele costiere ale Mării Negre, acestea sunt bazate pe utilizarea celei mai bune practici de mediu și celei mai bune tehnici disponibile.
2. Părțile contractante vor lua toate măsurile necesare pentru a reduce în mod substanțial încărcarea poluării din zonele agricole și forestiere care afectează mediul marin și zonele costiere ale Mării Negre, astfel încât să se conformeze standardelor de calitate a mediului agreate și obiectivelor de calitate ale mediului, pentru substanțele listate în anexa I a acestui protocol, în concordanță cu criteriile definite în anexa II.
ARTICOLUL 9
Alte activități periculoase
Părțile contractante asigură că alte activități cu potențial periculos din teritoriile lor sau activitățile de control privind reglementarea, care afectează sau pot afecta mediul marin ori zonele costiere ale Mării Negre și care nu sunt acoperite de prevederile articolelor 7 și 8 ale acestui protocol, sunt conduse având la bază cele mai bune tehnici disponibile și cea mai bună practică de mediu.
ARTICOLUL 10
Poluarea și impactul transfrontalier
1. În conformitate cu articolul 15 paragraful 5 al Convenției, acolo unde poluarea sau activitățile din jurisdicția oricărei părți contractante cauzează sau sunt susceptibile de a cauza un impact transfrontalier grav asupra mediului marin ori zonelor costiere ale uneia sau mai multor părți contractante, partea contractantă în cauză informează părțile contractante afectate prin intermediul Comisiei.
2. Dacă poluarea de la un curs de apă care curge pe teritoriile a două sau mai multe părți contractante ori care formează o graniță între ele afectează sau este susceptibilă a afecta mediul marin al Mării Negre, părțile contractante în chestiune, respectând prevederile acestui protocol, în măsura în care fiecare dintre ele este în cauză, sunt chemate să coopereze cu scopul de a asigura aplicarea integrală a protocolului.
3. Dacă poluarea își are originea pe teritoriul unui stat care nu este parte la Convenție, o parte contractantă nu poate fi considerată responsabilă. Totuși, sus-numita parte contractantă va coopera cu acel stat, astfel încât să facă posibilă aplicarea integrală a acestui protocol.
ARTICOLUL 11
Informarea și colectarea, monitorizarea și evaluarea datelor
1. Având în vedere cadrul general al prevederilor Convenției și programele de monitorizare prevăzute la articolul XV al acesteia și, dacă este necesar, în cooperare cu organizațiile competente internaționale, părțile contractante întreprind următoarele:
a) colectează informațiile și datele referitoare la condițiile mediului marin și ale zonei costiere a Mării Negre în ceea ce privește caracteristicile fizice, biologice și chimice;
b) colectează informațiile și datele și pregătesc și întrețin un inventar cu intrările de substanțe listate în anexa I a acestui protocol, inclusiv informațiile privind distribuția surselor și cantităților substanțelor de acest fel introduse în mediul marin al Mării Negre;
c) evaluează în mod sistematic starea mediului marin și a zonei costiere a Mării Negre;
d) evaluează în mod sistematic și pe cât posibil nivelele poluării de-a lungul coastelor lor, în particular cu privire la activitățile și substanțele listate în anexa I, și furnizează periodic informații în această privință;
e) evaluează eficiența planurilor de acțiune, programelor și măsurilor adoptate și implementate sub acest protocol pentru a reduce, controla și elimina la maximum poluarea mediului marin provenită din surse și activități de pe uscat; și
f) evaluează nivelul general de conformare la prevederile acestui protocol.
2. Părțile contractante colaborează în stabilirea programului regional de monitorizare pe cât posibil compatibil cu programele naționale de monitorizare și facilitează stocarea datelor și informațiilor, reținerea și schimbul de date.
3. Informațiile referitoare la paragraful 1 de mai sus vor fi făcute disponibile Comisiei de către părțile contractante, așa cum este prevăzut în articolul 19 al acestui protocol, la intervale regulate, agreate între părțile contractante.
ARTICOLUL 12
Evaluarea impactului asupra mediului
1. Părțile contractante depun toate eforturile pentru a dezvolta și adopta ghiduri regionale și pentru a intensifica dezvoltarea și adoptarea reglementărilor naționale privind evaluarea impactului potențial de mediu al proiectelor și activităților de pe uscat, incluzând și pe acelea care pot cauza un impact major transfrontalier, și revizuiesc și actualizează acele ghiduri, după caz.
2. Fiecare parte contractantă introduce sau aplică procedurile privind impactul asupra mediului pentru orice activitatea planificată sau proiect de pe uscat de pe teritoriul său ori aflate sub controlul sau reglementarea sa și care poate cauza un efect negativ semnificativ asupra mediului marin sau zonei costiere a Mării Negre.
3. Implementarea activităților și proiectelor menționate în paragraful 2 de mai sus face subiectul unei autorizații prealabile scrise, emisă de autoritățile competente ale părților contractante, care să ia în totalitate în considerare constatările și recomandările evaluării impactului asupra mediului. Fiecare parte contractantă, sub rezerva legilor și reglementărilor naționale, solicită participarea persoanelor afectate în orice proces de revizuire, efectuat în conformitate cu paragraful 2 de mai sus, și, unde este posibil, publică sau face disponibile informații relevante obținute în cadrul acestei revizuiri.
ARTICOLUL 13
Schimbul de informații
Părțile contractante, direct sau prin intermediul Comisiei, asigură schimbul de informații în mod regulat și dezvoltă sisteme și rețele pentru schimbul de informații pentru a facilita implementarea acestui protocol.
ARTICOLUL 14
Participarea publicului
1. Părțile contractante încearcă să promoveze participarea publicului în cadrul măsurilor care sunt necesare pentru protecția mediului marin și zonelor costiere ale Mării Negre împotriva poluării din surse și activități de pe uscat, inclusiv în evaluarea impactului de mediu și în procesele de luare a deciziilor relevante pentru implementarea acestui protocol.
2. Fiecare parte contractantă, în conformitate cu legile și reglementările naționale, facilitează accesul publicului la informațiile privind condițiile mediului marin și zonele costiere ale Mării Negre și măsurile care trebuie luate sau planificate pentru a preveni, controla și reduce poluarea.
ARTICOLUL 15
Cooperarea și asistența
1. Părțile contractante cooperează, bilateral sau, după caz, pe baze regionale, prin Comisie, în prevenirea, controlul și eliminarea poluării mediului marin și zonelor costiere ale Mării Negre împotriva poluării din surse și activități de pe uscat.
2. În conformitate cu articolul XV al Convenției, părțile contractante încurajează cooperarea în domeniile științifice și tehnologice referitoare la poluarea din surse și activități de pe uscat, în particular în cercetarea intrărilor, căilor de transmitere, metabolizării și efectelor poluanților și referitor la dezvoltarea de noi metode pentru prevenirea, controlul și eliminarea poluării, inclusiv dezvoltarea și aplicarea unor abordări de producții mai curate, ca urmare a acestor dezvoltări.
3. Părțile contractante promovează cooperarea, direct sau prin Comisie, cu acele părți contractante care o solicită, pentru obținerea asistenței pentru implementarea acestui protocol, în mod particular pentru:
a) dezvoltarea programelor științifice, tehnice, educaționale și pentru conștientizarea publicului și a celor de pregătire științifică, tehnică și administrativă a personalului;
b) asigurarea consultanței tehnice, informării și altui tip de asistență; și
c) identificarea și găsirea surselor potențiale de finanțare pentru proiectele necesare implementării acestui protocol.
4. Părțile contractante cooperează cu organizațiile internaționale, programele și instrumentele relevante pentru a preveni, reduce și controla poluarea mediului marin provenită din surse și activități de pe uscat și zonelor costiere.
ARTICOLUL 16
Raportarea
1. Fiecare parte contractantă transmite Comisiei rapoarte anuale privind măsurile adoptate pentru implementarea acestui protocol într-un format stabilit de Comisie. Comisia pune rapoartele anuale la dispoziția tuturor părților contractante.
2. Astfel de rapoarte includ, printre altele:
a) informații despre măsurile legale și de reglementare, planurile de acțiune, programele și alți pași întreprinși pentru implementarea acestui protocol;
b) date referitoare la cantitățile de substanțe de interes evacuate din teritoriile părților contractante;
c) date statistice privind autorizațiile emise în concordanță cu articolul 7 al acestui protocol;
d) date provenite din procesul de monitorizare așa cum este prevăzut în articolul 11 al acestui protocol;
e) informații referitoare la activități care modifică linia țărmului, habitatele din zonele costiere și din bazinele hidrografice apropiate;
f) informații privind rezultatele obținute din eliminarea și controlul poluării provenite din punctele fierbinți; și
g) informații privind rezultatele generale obținute și, dacă este cazul, dificultățile întâmpinate în implementarea acestui protocol.
3. Informațiile prevăzute la paragraful 2 de mai sus, care sunt desemnate drept confidențiale de către părțile contractante, sunt utilizate astfel încât să se asigure această confidențialitate. Nimic din acest protocol nu solicită unei părți contractante să furnizeze informații care sunt contrare cu interesele sale fundamentale de securitate.
ARTICOLUL 17
Conformarea
1. Părțile contractante dezvoltă proceduri de tip nonconflictuale și nonjuridice de natură consultativă pentru a asigura conformarea cu prevederile acestui protocol.
2. Pentru a facilita realizarea obiectivelor acestui protocol de către părțile contractante, Comisia:
a) revizuiește și evaluează, pe baza rapoartelor menționate la articolul 16 și pe baza oricăror informații prezentate de către părțile contractante, conformarea lor și punerea în aplicare a protocolului și a deciziilor și recomandărilor adoptate care decurg din acesta;
b) decide, unde este cazul, cu privire la conformarea cu prevederile protocolului și impune pașii necesari pentru deplina conformare cu prevederile protocolului și cu deciziile adoptate, care decurg din acesta, și promovează implementarea recomandărilor, inclusiv a măsurilor, pentru a asista părțile contractante în îndeplinirea obligațiilor care le revin.
ARTICOLUL 18
Finanțarea
1. Părțile contractante, luând în considerare capacitățile lor, asigură pe cât posibil că sunt disponibile resurse financiare adecvate pentru elaborarea și implementarea programelor, proiectelor și măsurilor necesare pentru obținerea obiectivelor acestui protocol. Pentru aceasta, părțile contractante:
a) depun eforturi pentru a aloca resurse financiare interne suficiente;
b) promovează mobilizarea resurselor financiare din surse bilaterale și multilaterale și a mecanismelor corespunzătoare, incluzând subvenții și împrumuturi; și
c) explorează metodele inovative și stimulentele pentru mobilizarea și canalizarea resurselor, inclusiv pe acelea ale fundațiilor, organizațiilor neguvernamentale și ale altor entități din sectorul privat, și încurajează diferite forme de parteneriat public-privat.
2. Suplimentar, referitor la participarea financiară a părților contractante, Comisia poate să caute fonduri suplimentare sau alte forme de asistență pentru activități referitoare la acest protocol, ca răspuns la solicitarea oricărei părți contractante.
Aceste fonduri pot include contribuții voluntare din partea părților contractante, a altor guverne și agenții guvernamentale, din partea unor organizații internaționale, organizații neguvernamentale, din partea sectorului privat și a unor persoane fizice, pentru obținerea obiectivelor specifice ale acestui protocol.
ARTICOLUL 19
Aranjamente instituționale
1. Pentru atingerea scopurilor acestui protocol și în concordanță cu articolul XVII al Convenției, printre altele, Comisia:
a) ia în considerare eficacitatea măsurilor adoptate și oportunitatea adoptării oricăror altor măsuri, în special a celor formulate în anexe;
b) revizuiește și amendează orice anexă la acest protocol, dacă este cazul, în conformitate cu articolul XXI al Convenției;
c) formulează, adoptă și revizuiește programe regionale, planuri de acțiune și măsuri, în conformitate cu prevederile articolului 5 al acestui protocol;
d) adoptă ghiduri regionale, standarde sau criterii, în conformitate cu articolul 6 al acestui protocol;
e) formulează proceduri pentru schimbul de informații și asigură asistența pentru dezvoltarea sistemelor informaționale și a rețelelor pentru schimbul de informații, în conformitate cu articolul 13 al acestui protocol;
f) transmite părților contractante informațiile care îi sunt prezentate, în conformitate cu articolul 11 al acestui protocol;
g) revizuiește și evaluează informațiile prezentate de părțile contractante, în conformitate cu articolul 13 al acestui protocol;
h) alcătuiește, analizează și revizuiește o listă a punctelor fierbinți, așa cum se prevede la articolul 7 al acestui protocol;
i) alcătuiește și pune la dispoziția părților contractante rapoarte și studii care pot fi necesare pentru implementarea protocolului sau sunt solicitate de acestea;
j) ajută la strângerea de fonduri, așa cum se prevede în articolul 18 al acestui protocol;
k) cooperează cu organizațiile internaționale importante;
l) îndeplinește acele alte funcții atribuite de către părțile contractante după cum se consideră adecvat pentru implementarea acestui protocol; și
m) stabilește orice mecanism instituțional dacă se consideră necesar pentru realizarea obiectivelor acestui protocol.
ARTICOLUL 20
Soluționarea litigiilor
În cazul unei dispute între părțile contractante în ceea ce privește interpretarea sau implementarea acestui protocol, acestea caută soluționarea disputei în acord cu articolul XXV al Convenției.
ARTICOLUL 21
Amendamentele la prezentul protocol
Adoptarea oricăror amendamente la prezentul protocol este făcută în acord cu procedurile stabilite la articolul XX al Convenției.
ARTICOLUL 22
Anexele
1. Prevederile prezentului protocol care necesită aprofundare sunt tratate în anexe, constituind parte integrantă a protocolului.
2. Părțile contractante pot de asemenea să dezvolte astfel de anexe suplimentare, dacă acestea le consideră adecvate. Adoptarea de anexe noi sau a oricăror amendamente la anexele prezentului protocol este făcut în acord cu procedurile stabilite la articolul XXI al Convenției.
ARTICOLUL 23
Relația cu acordurile internaționale
1. Prezentul protocol înlocuiește între părțile sale contractante Protocolul privind protecția mediului Mării Negre împotriva poluării provenite din surse de pe uscat din 21 aprilie 1992.
2. Prezentul protocol nu afectează drepturile și obligațiile părților contractante care decurg din alte angajamente.
ARTICOLUL 24
Dispoziții finale
1. Protocolul intră în vigoare în acord cu prevederile articolului XX al Convenției.
2. Nicio rezervă nu este făcută la prezentul protocol.
3. Instrumentele de ratificare, acceptare și aprobare sunt păstrate de către Guvernul României.
Semnat la 17 aprilie 2009, Sofia, Bulgaria