ANEXA V - Legea nr. 158/2014 - ratificarea Protocolului privind protecţia mediului marin al Mării Negre împotriva poluării provenite din surse şi activităţi de pe uscat, semnat la Sofia la 17.04.2009

Ca urmare a articolului 7 (paragraful 3) al acestui protocol, părțile contractante, atunci când vor emite autorizații sau reglementari ale emisiilor conținând substanțele de interes listate în anexa I a acestui protocol, evaluează și iau în considerare, după caz, următorii factori:

A.Caracteristicile și compoziția emisiilor

1. Tipul și mărimea sursei punctiforme sau difuze (spre exemplu, procesul industrial)

2. Tipul emisiilor (spre exemplu, originea, compoziția medie)

3. Situația deșeurilor (spre exemplu, solide, lichide, nămol, dejecții animaliere)

4. Cantitatea totală (volumul evacuat, spre exemplu, pe an)

5. Modelul de evacuare (continuu, intermitent, variabil sezonier etc.)

6. Concentrațiile referitoare la constituenți relevanți ai substanțelor listate în anexa I și ai altor substanțe considerate relevante

7. Proprietățile fizice, chimice și biochimice ale emisiilor de deșeuri

B.Caracteristicile constituenților evacuați referitoare la periculozitate

1. Persistența fizică, chimică, biologică în mediul marin

2. Toxicitatea și alte efecte periculoase

3. Acumularea în materii biologice sau sedimente

4. Transformările biochimice care produc compuși periculoși

5. Efectele adverse asupra conținutului și balanței de oxigen.

6. Susceptibilitatea la modificări fizice, chimice și biochimice și interacțiunea în mediul marin cu alți constituenți ai apei de mare, care poate produce efecte biologice periculoase sau alte efecte privind oricare din utilizările listate în secțiunea F de mai jos

7. Oricare alte caracteristici așa cum sunt listate în anexa I, secțiunea C

C.Caracteristici ale locului de evacuare și mediul receptor

1. Caracteristicile hidrografice, meteorologice, geologice și topografice ale zonei costiere

2. Locația și tipul de evacuare (prin cădere liberă, gură de canal etc.) și relația ei cu alte zone (cum ar fi zone cu dotări, zone de depunere a icrelor, zone de creștere a puietului de pește sau zone de creștere și dezvoltare a moluștelor) și alte emisii

3. Diluția inițială realizată în punctul de evacuare în mediul receptor

4. Caracteristicile dispersiei ca efect al curenților, mareelor și vântului în ceea ce privește transportul orizontal și amestecul pe verticală

5. Caracteristicile apelor receptoare în ceea ce privește condițiile fizice, chimice, biologice și ecologice ale zonei de evacuare

6. Capacitatea mediului marin receptor de a primi emisiile de deșeuri fără efecte nedorite

D.Caracteristicile activității sau categoria de surse

1. Performanța tehnologiilor actuale și a practicilor de management, inclusiv a tehnologiilor și practicilor de management autohtone

2. Vechimea instalațiilor

3. Caracteristicile economice, sociale și culturale actuale

E.Producții alternative, tehnologii pentru tratarea deșeurilor sau practici de management

1. Posibilități pentru reciclarea, recuperarea și refolosirea acestora

2. Înlocuirea cu materii prime mai puțin periculoase sau nepericuloase

3. Înlocuirea cu activități alternative sau produse mai curate

4. Procese și tehnologii curate sau generatoare de mai puține deșeuri

5. Activități alternative de depozitare (spre exemplu, depozitarea pe sol)

F.Potențialul de afectare a ecosistemului marin și a utilizărilor apei de mare

1. Efecte asupra sănătății umane ca urmare a impactului poluării prin:

a) organisme marine comestibile;

b) ape de îmbăiere; și

c) deteriorarea peisajului

2. Efecte asupra ecosistemelor marine și costiere, în particular asupra resurselor vii, speciilor pe cale de dispariție și habitatelor în stare critică

3. Efecte ca urmare a altor utilizări permise ale mării

În concordanță cu prevederile articolelor 2, 5, 7, 8 și 9 ale acestui protocol, părțile contractante utilizează și promovează aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT) și celei mai bune practici de mediu (BET).

A. Cele mai bune tehnici disponibile

1. Utilizarea BAT exprimă utilizarea unei tehnologii care nu produce deșeuri, dacă este disponibilă.

2. La determinarea faptului că un set de procese, unități sau metode de operare constituie BAT în general sau în cazuri individuale, se acordă o atenție deosebită următoarelor:

a) procesele comparabile, unitățile și metodele de operare care recent s-au experimentat cu succes;

b) progresele tehnologice și modificările în cunoașterea și înțelegerea științifică;

c) fezabilitatea economică a acestor tipuri de tehnici;

d) limitele de timp pentru instalarea acestor tehnici în instalații noi și în cele existente;

e) natura și volumul emisiilor și emisiilor de interes; și

f) principiul precauției.

3. Ceea ce reprezintă "BAT“ pentru un anumit proces se va modifica cu timpul prin prisma progreselor tehnologice, a factorilor economici și sociali și, de asemenea, ca urmare a modificărilor în cunoașterea și înțelegerea științifică.

4. Dacă reducerea emisiilor rezultate din utilizarea BAT nu conduce la rezultate de mediu acceptabile, trebuie să se aplice măsuri suplimentare.

B. Cea mai bună practică de mediu

1. La alcătuirea unei selecții de cazuri individuale este luată în considerare cel puțin una din următoarele măsuri în ordine graduală:

a) prevederea de informații și educarea publicului și a utilizatorilor privind consecințele de mediu în alegerea unor anumite activități și produse, în ceea ce privește utilizarea lor și depozitarea după întrebuințare finală, ca deșeu;

b) dezvoltarea și aplicarea codurilor de bune practici de mediu, care acoperă toate aspectele activității pe perioada ciclului de viață a produsului;

c) aplicarea obligatorie de etichete pentru informarea utilizatorilor despre riscurile de mediu în legătură cu produsul, utilizarea lui și depozitarea după întrebuințare;

d) economisirea resurselor, inclusiv a energiei;

e) realizarea unor sisteme de colectare și depozitare disponibile publicului;

f) evitarea utilizării substanțelor sau produselor periculoase și generării de deșeuri periculoase;

g) reciclarea, recuperarea și refolosirea deșeurilor;

h) aplicarea instrumentelor economice activităților, produselor sau grupurilor de produse; și

i) stabilirea unui sistem de licențiere, implicând un set de restricții sau o interdicție.

2. În stabilirea combinației de măsuri care constituie cea mai bună practică de mediu (BEP), în cazuri generale sau individuale, trebuie să se aibă în vedere în special următoarele:

a) riscul de mediu al produsului sau al producerii sale, utilizarea și depozitarea după întrebuințare;

b) substituirea cu activități sau substanțe mai puțin poluante;

c) scara de utilizare;

d) beneficiul potențial de mediu sau penalizarea substituirii de materiale sau activități;

e) progresele și modificările apărute în cunoașterea și înțelegerea științifică;

f) limitele de timp pentru implementare;

g) implicațiile sociale și economice; și

h) principiul precauției.

3. De aceea, urmează ca pentru un caz particular BEP să se modifice cu timpul în lumina progreselor tehnologice, a factorilor economici și sociali, pe măsura schimbărilor în cunoașterea și înțelegerea științifică.

4. Dacă reducerea intrărilor ca urmare a folosirii BEP nu conduce la rezultate acceptabile de mediu, se aplică măsuri suplimentare și cea mai bună practică de mediu este redefinită.