ANEXA II - Legea nr. 158/2014 - ratificarea Protocolului privind protecţia mediului marin al Mării Negre împotriva poluării provenite din surse şi activităţi de pe uscat, semnat la Sofia la 17.04.2009

Această anexă conține elemente care trebuie luate în considerare de părțile contractante la pregătirea planurilor de acțiune, programelor și măsurilor pentru reducerea, controlul și eliminarea poluării din surse și activități de pe uscat, la care se fac referiri în articolul 5 al acestui protocol.

Astfel de planuri de acțiune, programe și măsuri au drept scop să includă activitățile listate în secțiunea A și, de asemenea, grupele de substanțe enumerate în secțiunea B, selectate pe baza caracteristicilor listate în secțiunea C a prezentei anexe.

Prioritățile de acțiune trebuie stabilite de către părțile contractante prin evaluarea importanței relative a impactului asupra sănătății populației, resurselor costiere și marine, sănătății ecosistemului și beneficiilor socioeconomice, inclusiv asupra valorilor culturale.

A. Activități

Următoarele activități (listarea nu este în ordinea priorității) sunt luate în considerare la stabilirea priorităților în pregătirea planurilor de acțiune, programelor și măsurilor de reducere, control și eliminare a poluării din surse și activități de pe uscat:

1. agricultura;

2. creșterea animalelor;

3. acvacultura;

4. producția de ciment;

5. depozitarea nămolului din stațiile de epurare;

6. dragarea;

7. industria electronică;

8. producerea de energie;

9. fabricarea îngrășămintelor;

10. industria alimentară;

11. silvicultura;

12. operațiunile portuare;

13. incinerarea deșeurilor și managementul reziduurilor;

14. industria metalurgică;

15. mineritul;

16. alte sectoare ale industriei chimice anorganice;

17. alte sectoare ale industriei chimice organice;

18. industria hârtiei și celulozei;

19. rafinarea petrolului;

20. conducte petroliere;

21. industria farmaceutică;

22. producerea și condiționarea biocidelor;

23. industria de reciclare;

24. industria construcției și reparării navelor;

25. industria tananților

26. industria textilă;

27. turismul;

28. transportul;

29. deșeuri și managementul apelor uzate (urbane și industriale); și

30. orice altă activitate și lucrări care pot cauza alterări ale stării naturale a liniei costiere sau distrugerea habitatelor.

B. Categorii de substanțe

În pregătirea planurilor de acțiune, programelor și măsurilor părțile contractante folosesc drept ghid următoarele categorii de substanțe identificate pe baza toxicității lor sau a altor caracteristici periculoase:

1. compuși organohalogenați și substanțe care pot forma astfel de compuși în mediul marin. Au prioritate: aldrinul, clordanul, DDT, dieldrinul, dioxinele și furanii, endrinul, heptaclorul, hexaclorobenzenul, mirex, PCB-urile și toxafenul;

2. compuși organofosforici și substanțe care pot forma astfel de compuși în mediul marin;

3. compuși organostanici și substanțe care pot forma astfel de compuși în mediul marin;

4. hidrocarburi aromatice policiclice;

5. metale grele și compușii lor;

6. uleiuri lubrifiante uzate;

7. substanțe radioactive;

8. biocide și derivatele lor;

9. microorganisme patogene;

10. disruptori endocrini;

11. țiței și hidrocarburi de origine petrolieră;

12. cianuri și fluoruri;

13. detergenți nebiodegradabili și alte substanțe tensioactive nebiodegradabile;

14. compuși cu azot și fosfor și alte substanțe care pot cauza eutrofizarea;

15. plutitori (orice materiale solide persistente fabricate sau procesate care sunt aruncate, depozitate ori abandonate în mediul marin și în zonele costiere);

16. emisii termice;

17. compuși acizi sau alcalini care pot afecta calitatea apei;

18. substanțe netoxice care au un efect negativ asupra conținutului de oxigen al mediului marin;

19. substanțe netoxice care pot interfera cu orice mod legal de utilizare a mării;

20. substanțe netoxice care pot avea efecte negative asupra caracteristicilor fizice sau chimice ale apei de mare.

C. Caracteristicile substanțelor

În vederea pregătirii planurilor de acțiune, programelor și măsurilor, părțile contractante iau în considerare, acolo unde sunt relevante, următoarele caracteristici și factori:

1. persistența;

2. toxicitatea sau alte proprietăți nocive (spre exemplu, carcinogenitate, mutagenitate);

3. bioacumularea;

4. radioactivitatea;

5. raportul dintre concentrațiile observate și concentrațiile la care nu se observă efecte de toxicitate;

6. potențialul de producere a eutrofizării;

7. efecte asupra sănătății și riscuri privind sănătatea;

8. importanța impactului transfrontalier;

9. riscul modificărilor nedorite asupra ecosistemului marin și ireversibilitatea sau durabilitatea efectelor;

10. impactul negativ asupra vieții marine și utilizarea durabilă a resurselor vii sau alte utilizări legitime ale mării;

11. efecte privind gustul și mirosul produselor marine utilizate pentru consumul uman;

12. efecte privind mirosul, culoarea, transparența sau alte caracteristici ale apei mării; și

13. modele de distribuție (spre exemplu, cantitățile implicate, utilizarea modelelor și probabilitatea de a ajunge în mediul marin).