Decizia CCR nr. 507 din 7.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 6 alin. (3) lit. g) şi h), art. 62, 63 şi 64 din OG nr. 27/2011 privind transporturile rutiere

Cu participarea în ședința din 7 octombrie 2014 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (3) lit. g) și h), art. 62, 63 și 64 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, excepție ridicată de Aurel Piroș în Dosarul nr. 885/39/2013 al Curții de Apel Suceava - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 201D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, sens în care precizează că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează modul de reglementare, printr-un ordin al ministrului transporturilor, a activității de pregătire în cadrul școlilor de conducători auto.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 17 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 885/39/2013, Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (3) lit. g) și h), art. 62, 63 și 64 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere.

5. Excepția a fost ridicată de Aurel Piroș într-o cauză având ca obiect anularea unui ordin al ministrului transporturilor.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține, în esență, că prevederile art. 6 alin. (3) lit. g) și h), art. 62, 63 și 64 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 sunt neconstituționale, deoarece "activitățile din enunțul acestor articole, finalizate cu normele date prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 733/2013, nu sunt trecute în partea dispozitivă a acestei ordonanțe și nu au temei legal".

7. Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu îngrădesc accesul liber la justiției și nici dreptul la muncă.

8. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Reține că prevederile Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 constituie cadrul general pentru organizarea și efectuarea transporturilor rutiere de mărfuri și persoane pe teritoriul României, precum și a activităților conexe acestora, în condiții de siguranță și calitate, cu respectarea principiilor liberei concurențe, garantarea accesului liber și nediscriminatoriu la piața transportului rutier, protecția mediului înconjurător, a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice si juridice și pentru satisfacerea necesităților economiei naționale și a nevoilor de apărare a țării. Acest aspect este reținut în art. 1 din actul normativ criticat. Având în vedere scopul Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, precum și normele supuse controlului de constituționalitate, apreciază că dispozițiile constituționale invocate nu au incidență în cauză, întrucât nu se pune în discuție accesul liber la justiție, nu se aduce atingere dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică și nu se restrânge exercițiul vreunui drept.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 6 alin. (3) lit. g) și h), art. 62, 63 și 64 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 2 septembrie 2011, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 6 alin. (3) lit. g) și h): "Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în calitate de autoritate de stat în domeniul transporturilor rutiere, are următoarele atribuții: (...)

g) autorizează centrele de pregătire și perfecționare a personalului din domeniul transporturilor rutiere, școlile de conducători auto și instructorii auto;

h) elaborează norme obligatorii privind pregătirea, examinarea și atestarea profesională a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, respectiv a persoanelor desemnate să conducă permanent și efectiv activități de transport rutier, a consilierilor de siguranță, a conducătorilor auto, a profesorilor de legislație rutieră, a instructorilor de conducere auto, precum și a lectorilor necesari procesului de pregătire și perfecționare profesională a acestora. ";

- Art. 62:"(1) Școlile de conducători auto fac parte din cadrul instituțional național în domeniul siguranței rutiere, care desfășoară activitatea de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permiselor de conducere.

(2) Autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto se face în condițiile stabilite de către autoritatea competentă prin norme.

(3) Atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto se face în condițiile stabilite de către autoritatea competentă prin norme. ";

- Art. 63:"Programa de școlarizare și metodologia de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere se stabilesc de către autoritatea competentă prin norme. ";

-Art. 64:"Condițiile și obligațiile privind pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere se stabilesc de către autoritatea competentă prin norme. "

13. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Invocă, de asemenea, și dispozițiile art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 41 privind dreptul la muncă și protecția socială a muncii.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia își argumentează critica prevederilor art. 6 alin. (3) lit. g) și h), art. 62, 63 și 64 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 prin prisma modului în care aceste norme au fost puse în executare prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 733/2013 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, a Metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, a Programei de școlarizare, precum și privind condițiile și obligațiile pentru pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 și 267 bis din 13 mai 2013.

15. În aceste condiții, Curtea constată că, în cauza de față, autorul nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci învederează aspecte care, ținând de interpretarea și aplicarea legii de către autoritățile publice abilitate în acest scop, nu intră în sfera contenciosului constituțional.

16. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (3) lit. g) și h), art. 62, 63 și 64 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.