Decizia CCR nr. 525 din 9.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 212alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21² alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Augustin Daniel Moldovan și Alina Laura Moldovan în Dosarul nr. 15.458/211/2012 al judecătoriei Cluj-Napoca - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 144D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Astfel, susține că, având în vedere faptul că executarea silită se face în baza unui titlu executoriu, care este o hotărâre judecătorească, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituția României. De asemenea, apreciază că este neîntemeiată și critica privind încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 47, deoarece măsura dispusă prin reglementarea legală criticată a fost avută în vedere tocmai pentru ducerea la îndeplinire a unei obligații ce decurge din calitatea de persoană care a apelat la serviciul public al justiției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 24 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 15.458/211/2012, Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21² alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Augustin Daniel Moldovan și Alina Laura Moldovan într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că, potrivit dispozițiilor art. 21 din Constituție, "legiuitorul a avut în vedere atât posibilitatea fiecărui cetățean de a se adresa unei instanțe judecătorești, cât și posibilitatea acestuia de a-și exercita drepturile sale procesuale în maniera pe care acesta o consideră cea mai potrivită în scopul apărării drepturilor și intereselor sale", sens în care invocă principiul disponibilității. În acest context, "ca o expresie a acestui principiu, o parte poate dispune în mod arbitrar, în materie civilă, de dreptul de a-și supune cauza judecății sau, per a contrario, de a nu se judeca în măsura în care condițiile unui proces ar fi mult prea oneroase pentru situația sa financiară". Așa fiind, consideră că "art. 21² alin. (3) din Legea nr. 146/1997, prin felul în care este reglementat, aduce atingere directă drepturilor procesuale ale părții, îngrădind vădit exercitarea prerogativelor conferite de art. 21 din Constituție".

6. Autorii excepției arată că, în concret, în speță, "formularea unei cereri de ajutor public judiciar în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008, și admiterea acesteia, conduce la generarea unei obligații în sarcina părții care a formulat cererea de plată a taxei judiciare de timbru, fapt care o obligă să susțină un proces contrar voinței sale. Astfel, partea în cauză nu poate opta între a plăti și a nu plăti taxa judiciară de timbru, ajungându- se, poate, în final la executarea silită a acesteia." Aceștia susțin că, deși aparent prevederile de lege criticate nu par a ridica probleme de constituționalitate, întrucât admiterea unei cereri de acordare a ajutorului public judiciar, teoretic, vine în sprijinul părții care o solicită, în realitate, în privința autorilor excepției, admiterea unei asemenea cereri, însă, prin acordarea unui sprijin diferit față de cel solicitat, nu constituie un ajutor real, aceștia găsindu-se într-o situație de imposibilitate a achitării taxei judiciare de timbru, similară cu cea anterioară formulării cererii de ajutor public judiciar. Mai mult, raportat la textul de lege criticat, s-ar afla într-o situație mai împovărătoare decât cea anterioară cererii, întrucât ulterior admiterii cererii de ajutor public judiciar nu ar mai putea opta între a plăti și a nu plăti taxa respectivă. Astfel, prin forma în care este reglementat textul de lege criticat, se înfrânge principiul disponibilității și, implicit, dispozițiile constituționale privind liberul acces la justiție.

7. De asemenea, susțin că "dreptul părții de a opta între a plăti și a nu plăti o taxă de timbru nu poate fi cenzurat de instanța de judecată sau de lege", iar neplata taxei de timbru, indiferent de existența sau nu a unei cereri de ajutor public judiciar, poate conduce la aplicarea unei singure sancțiuni procesuale pentru partea care nu și-a îndeplinit obligația respectivă, și anume anularea cererii de chemare în judecată. Arată că, "în condițiile în care partea este obligată a achita taxa judiciară de timbru, deși a arătat că nu are veniturile necesare suportării acesteia, inițierea procedurilor de executare silită va avea un efect direct asupra dreptului de proprietate și nivelului de trai." În concluzie, autorii excepției de neconstituționalitate consideră că, prin aplicarea art. 21² alin. (3) din Legea nr. 146/1997 în forma în care se reflectă în prezenta cauză, se înfrâng în mod grav și ireversibil drepturile fundamentale ale acestora.

8. Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, apreciind că prevederile art. 21² alin. (3) din Legea nr. 146/1997 sunt în concordanță cu normele constituționale invocate. De asemenea, arată că, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, este atributul instanței de judecată de a verifica dacă eșalonarea taxei judiciare de timbru ar putea afecta nivelul de trai al solicitantului sau al membrilor familiei, având, totodată, posibilitatea să aprecieze inclusiv cu privire la numărul și perioada eșalonării taxei judiciare de timbru.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 21² alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale. Învederează faptul că acest text de lege a fost abrogat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, iar dispoziții legale asemănătoare celor criticate în cauză se regăsesc în cuprinsul art. 44 alin. (3) din ordonanța de urgență amintită. De asemenea, arată că, întrucât prevederile de lege criticate și-au produs efectele față de autorii excepției de neconstituționalitate, în virtutea Deciziei Curții Constituționale nr. 766/2011, acestea urmează să facă, totuși, obiect al controlului de constituționalitate.

11. Astfel, referitor la critica de neconstituționalitate a art. 21² alin. (3) din Legea nr. 146/1997 față de art. 21 din Constituție, Avocatul Poporului consideră că aceasta nu poate fi reținută, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 358/2013.

12. De asemenea, apreciază că nu sunt încălcate nici dispozițiile constituționale ale art. 44 și art. 47 referitoare la dreptul de proprietate și dreptul la un nivel de trai decent, deoarece prin textul de lege criticat "se asigură protecția dreptului de proprietate al titularilor unor creanțe, încălcat prin refuzul de executare din partea debitorilor de rea-credință".

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut prin dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 21² alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, prevederi de lege potrivit cărora, "În cazul eșalonării sau amânării, instanța transmite hotărârea de încuviințare, care constituie titlu executoriu, Ministerului Economiei și Finanțelor/organelor competente pentru urmărirea executării obligației de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, la termenele stabilite. În titlul executoriu se vor menționa și codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal, precum și orice alte date de identificare a debitorului. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Economiei și Finanțelor în a căror rază teritorială își are sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare. "

16. Curtea constată că Legea nr. 146/1997 a fost abrogată prin art. 58 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. De asemenea, conform art. 55 din aceeași ordonanță, "Pentru cererile și acțiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, timbrul judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc și se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor". În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, nuanțând interpretarea sintagmei "în vigoare" din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, text care circumstanțiază controlul de constituționalitate numai la legile și ordonanțele în vigoare, Curtea Constituțională a reținut că acest control vizează "dispozițiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare", dar ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. O astfel de soluție a fost justificată prin faptul că, deși abrogată, "legea civilă poate ultraactiva în unele situații, potrivit principiului «tempus regit actum»". În speță, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile legale criticate își produc în continuare efectele juridice, fiind aplicabile cauzei deduse judecății, așa încât Curtea are competența de a se pronunța asupra constituționalității prevederilor legale criticate.

17. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, și art. 47 - Nivelul de trai. De asemenea, se invocă și încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea obligației de plată a taxelor judiciare, statuând, în mod constant, că accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea acestuia și nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție, în acord și cu dispozițiile art. 56 din Legea fundamentală, potrivit cărora "cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice". De asemenea, Curtea a constatat că plata taxelor judiciare de timbru, fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 144 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013). În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 943 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 25 ianuarie 2007).

19. Cu privire la posibilitatea acordării unor facilități la plata taxei judiciare de timbru, prin Decizia nr. 426 din 24 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 15 noiembrie 2013, spre exemplu, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008, ajutorul public judiciar în materie civilă este un sprijin acordat de stat pentru persoanele fizice care sunt sau care urmează să devină parte într-un litigiu aflat pe rolul instanțelor române sau al altor autorități cu atribuții jurisdicționale române, ca și un mijloc de a permite tuturor persoanelor un acces efectiv la justiție. Astfel, legiuitorul și-a propus să reglementeze instituția ajutorului public judiciar în materie civilă ca o formă de asistență acordată de stat în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil și garantării accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii.

20. Referitor la critica formulată în prezenta cauză, Curtea reține că, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări. Taxele judiciare de timbru sunt datorate (cu anumite excepții, expres prevăzute de lege) de către toate persoanele fizice și juridice, însă, în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, orice persoană fizică poate solicita acordarea ajutorului public judiciar.

21. Potrivit prevederilor art. 21² din Legea nr. 146/1997, în cazul încuviințării cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, prin încheiere se vor stabili, după caz, cota de reducere sau cuantumul redus al taxei, termenul sau termenele de plată și cuantumul ratelor. Eșalonarea plății taxelor judiciare se poate face pe parcursul a cel mult 2 ani. În cazul eșalonării sau amânării, instanța transmite hotărârea de încuviințare, care constituie titlu executoriu, Ministerului Economiei și Finanțelor/organelor competente pentru urmărirea executării obligației de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, la termenele stabilite, iar executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Economiei și Finanțelor în a căror rază teritorială își are sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare.

22. Ca atare, referitor la susținerea autorilor excepției potrivit căreia "sunt obligați să susțină un proces contra voinței lor", Curtea o consideră a fi neîntemeiată, întrucât, odată încuviințată cererea de ajutor public judiciar, chiar dacă reclamantul nu achită tranșele stabilite de instanță la termenele fixate prin dispozitivul încheierii, instanța este în mod legal învestită, astfel că nu este incidență sancțiunea anulării cererii ca netimbrată sau ca insuficient timbrată. Ca urmare, pe parcursul procesului civil, odată ce instanța de judecată încuviințează cererea de eșalonare a plății taxei judiciare de timbru, serviciul public al statului declanșează mecanismele financiare de acordare a acestui ajutor judiciar. Plata ratelor lunare stabilite în sarcina părții care a solicitat ajutorul public judiciar reprezintă o chestiune ce ține de executarea obligației de plată sau, dacă se impune, de executarea silită a hotărârii. Așadar, hotărârea prin care s-a dispus măsura eșalonării de către instanță reprezintă titlu executoriu, sumele datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru urmând a fi urmărite în condițiile prevăzute de dispozițiile legale aplicabile în acest sens.

23. De altfel, Curtea constată că, urmărind un scop legitim, identificat generic cu buna administrare a resurselor justiției, prevederile legale criticate constituie tocmai o garanție a accesului efectiv la justiție, de natură să asigure un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit și să păstreze un echilibru just între interesul statului în a recupera cheltuielile de judecată și interesul reclamantului ca o instanță să îi examineze cererea.