Decizia CCR nr.542 15.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 100,art. 169 alin. (6) şi art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100,art. 169 alin. (6) și art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Ioan Cîmpean în Dosarul nr. 5.867/97/2013 al Tribunalului Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 242D/2014 și nr. 840D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința din 14 octombrie 2014, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu, dată la care s-a dispus conexarea Dosarului nr. 840D/2014 la Dosarul nr. 242D/2014. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 15 octombrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 24 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5.867/97/2013, Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională CU excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Ioan Cîmpean în cadrul unui litigiu de asigurări sociale. Prin aceeași încheiere, Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale în ceea ce privește dispozițiile art. 169 alin. (6) și art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, arătând că există mai multe decizii ale Curții Constituționale prin care s-a constatat constituționalitatea acestor texte de lege. Această încheiere a fost transmisă Curții Constituționale, care a înregistrat-o sub nr. 1.262 din 27 martie 2014, constituindu-se Dosarul nr. 242D/2014.

4. Ulterior, Ioan Cîmpean a formulat recurs împotriva încheierii din 24 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 5.867/97/2013, iar prin Decizia civilă nr. 429 din 29 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5.867/97/2013/a1, Curtea de Apel Alba lulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus casarea în parte a încheierii atacate în ce privește soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 169 alin. (6) și art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 și trimiterea cauzei Tribunalului Hunedoara în vedere sesizării Curții Constituționale și cu privire la aceste texte de lege.

5. Ca urmare, prin Încheierea din 8 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5.867/97/2013, Tribunalul Hunedoara- Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat din nou Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100,art. 169 alin. (6) și art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, încheiere care a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 4.110 din 15 septembrie 2014, constituindu-se Dosarul nr. 840D/2014.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că art. 100 din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 169 alin. (6) din aceeași lege, este discriminatoriu dacă se interpretează în sensul neaplicărîi lui și celor care au lucrat în condiții speciale de muncă, dar s-au pensionat ori au depus cereri de pensionare înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. Astfel, arată că art. 100 din Legea nr. 263/2010 prevede majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele în care asiguratul a desfășurat munca în condiții deosebite, speciale sau alte condiții. Art. 169 alin. (6) din Legea nr. 263/2010 stabilește că majorarea prevăzută la art. 100 se aplică și persoanelor înscrise la pensie anterior intrării în vigoare a prezentei legi, însă doar în ceea ce privește valorificarea perioadelor lucrate în condiții deosebite, nu și a celor lucrate în condiții speciale sau alte condiții. Or, consideră că excluderea persoanelor care au lucrat în condiții speciale și s-au pensionat anterior Legii nr. 263/2010 de la beneficiul majorării punctajului de pensie creează o diferență de tratament nejustificatâ între persoanele care au lucrat în condiții speciale, dar care s-au pensionat la date diferite. De asemenea, susține că se creează o discriminare și între persoanele care au lucrat în condiții speciale și cele care au lucrat în grupa I de muncă, acestea aflându-se în situații comparabile. De altfel, consideră că, în realitate, nu este vorba de o excludere a persoanelor care au lucrat în condiții speciale și s-au pensionat anterior Legii nr. 263/2010 de la beneficiul majorării punctajului de pensie, ci mai degrabă de o greșită interpretare a legii al cărei sens este acela că acordă majorarea pensiei, însă numai la cerere. Astfel, arată că "neclaritatea dispozițiilor art. 169 din Legea nr. 263/2010 și necorelarea acestora cu prevederile art. 100 din aceeași lege generează confuzii în activitatea de interpretare și aplicare și demonstrează lipsuri evidente în modul de legiferare a respectivei legi".

7. Mai precizează că, fiind pensionat sub imperiul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, nu a beneficiat de reducerea stagiului de cotizare pentru că a lucrat în condiții speciale, deoarece nu întrunea condițiile referitoare la stagiul de cotizare necesar. Totodată, consideră că punctajul pensiei ar fi trebuit majorat ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată în practică.

8.Î ceea ce privește dispozițiile art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, autorul excepției de neconstituționalitate arată că acestea creează o discriminare între persoanele care au lucrat în condiții deosebite. Astfel, asigurații care au depus cereri de pensionare în temeiul art. 100 lit. a) din Legea nr. 263/2010 primesc majorarea cu 25% a punctajului de pensie încă de la data de 1 ianuarie 2011. În schimb, asigurații care au depus cereri de majorare a punctajului în temeiul art. 169 alin. (6) din Legea nr. 263/2010 primesc majorarea punctajului de pensie doar de la 1 ianuarie 2013, adică după doi ani de la suspendarea plății cuvenite.

9. Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale raportat la motivele invocate de autorul excepției de neconstituționalitate.

10. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

11. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, referindu-se la dispozițiile art. 169 alin. (6) din Legea nr. 263/2010, arată că tratamentul juridic diferit căruia se supun diversele persoane în funcție de data diferită la care s-au pensionat, potrivit principiului tempus regit actum, nu poate fi considerat ca aducând vreo încălcare prevederilor constituționale care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor. De asemenea, arată că cetățenii au dreptul la pensie și la alte forme de asigurări sociale și măsuri de protecție socială în condițiile stabilite de lege, legiuitorul având libertatea de a stabili drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile și poate, de asemenea, să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul- raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 100,art. 169 alin. (6) și art. 193 alin. (2} din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, dispoziții potrivit cărora:

-Art. 100:"Persoanele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează:

a) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, potrivit legii;

b) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții speciale, potrivit legii;

c) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în alte condiții de muncă, potrivit legii."

- Art. 169 alin. (6): "Prevederile art. 100 lit. a), referitoare la majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiții deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001, se aplică și persoanelor înscrise la pensie anterior intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 193 alin. (2): "Prevederile art. 102 alin. (2)-(6), precum și cele ale art. 169 alin. (6) și art. 170 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012."

15. Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (3)-(5) privind Statul român, art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaților la măsuri de protecție socială, art. 44 alin. (1)-(4) privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 135 alin. (2) lit. f) privind crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 100 din Legea nr. 263/2010 acordă o majorare a punctajului de pensie pentru persoanele care se vor pensiona după intrarea în vigoare a acestei legi și care au lucrat în grupa I și/sau a II-a de muncă anterior datei de 1 aprilie 2001, respectiv celor care au lucrat în condiții deosebite, speciale sau în alte condiții de muncă, potrivit legii, ulterior acestei date. Potrivit dispozițiilor art. 169 alin. (1)-(3) din Legea nr. 263/2010, această majorare este acordată și persoanelor care s-au pensionat anterior Legii nr. 263/2010 și au lucrat în grupele I și/sau a II-a de muncă, doar dacă la stabilirea pensiilor nu a fost luată în considerare o vechime în muncă, respectiv un stagiu de cotizare mai favorabile. Art. 169 alin. (6) din Legea nr. 263/2010 prevede beneficiul majorării punctajului de pensie și pentru persoanele care s-au pensionat anterior intrării în vigoare a acestei legi și au lucrat în condiții deosebite, fără a se referi însă și la cele care au lucrat în condiții speciale.

17. Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste din urmă dispoziții de lege sunt discriminatorii și aduc, totodată, atingere dreptului la pensie, creând o discriminare între persoanele care au lucrat în condiții speciale și s-au pensionat la date diferite, precum și între persoanele care au lucrat în condiții speciale și cele care au lucrat în grupa I de muncă.

18. Față de aceste susțineri, Curtea reține, în acord cu cele statuate prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007, și Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, că art. 47 alin. (2) din Constituție acordă în exclusivitate legiuitorului atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a dreptului la pensie, modul de calcul și cuantumul valoric al acestui drept, precum și de a modifica aceste reglementări în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Această libertate de care se bucură legiuitorul în reglementarea dreptului la pensie este limitată însă de obligația ca dispozițiile de lege adoptate să fie în deplin acord cu toate celelalte prevederi ale Constituției, așa cum este și art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor.

19. Referitor la principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că acesta presupune aplicarea unui tratament juridic identic persoanelor aflate în situații similare. Pe de altă parte, însă, acest principiu nu exclude instituirea unui tratament juridic diferențiat persoanelor aflate în situații diferite,

20. Cât privește tratamentul juridic diferit căruia se supun persoanele în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, Curtea amintește că, potrivit celor statuate prin Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, "situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări". Prin urmare, legiuitorul era fiber să modifice condițiile de pensionare pentru persoanele care au lucrat în condiții speciale, cu prilejul abrogării Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, și al adoptării Legii nr. 263/2010.

21. Cu toate acestea, Curtea observă că, deși legiuitorul avea libertatea de a institui o reglementare diferită în ceea ce privește condițiile de pensionare cu prilejul abrogării Legii nr. 19/2000 și al adoptării Legii nr. 263/2010, a optat pentru uniformizarea tratamentului juridic în ceea ce privește majorarea punctajului lunar pentru persoanele care s-au pensionat sub imperiul celor două legi și care au lucrat în grupe superioare de muncă sau în condiții deosebite, excepție făcând doar persoanele care au lucrat în condiții speciale. Având în vedere această tendință unificatoare a reglementării, Curtea apreciază că, în speță, nu se poate opri la raționamentele anterior exprimate referitoare la constituționalitatea tratamentului juridic diferit determinată de principiul tempus regit actum, ci se impune identificarea rațiunilor pe care legiuitorul le-a avut în vedere pentru excluderea persoanelor care au lucrat în condiții speciale de muncă și s-au pensionat anterior Legii nr. 263/2010 de la beneficiul majorării punctajului mediu lunar, astfel încât să poată determina dacă aceste rațiuni au fost în mod obiectiv justificate și sunt rezonabile, respectiv dacă au existat un scop legitim și o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele implicate și scopul urmărit a fi realizat, potrivit criteriilor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunțată în Cauza Andrejeva contra Letoniei [paragraful 81]. Altfel spus, Curtea urmează să analizeze dacă instituirea unui tratament juridic diferit pentru persoanele care au lucrat în condiții speciale și s-au pensionat sub imperiul a două legi diferite este justificată în condițiile în care pentru celelalte categorii de persoane aflate în ipoteza normelor criticate s-a optat pentru o reglementare unitară.

22. Curtea constată că reglementarea Legii nr. 263/2010 referitoare la condițiile de pensionare a persoanelor care au lucrat în condiții speciale este diferită față de cea a Legii nr. 19/2000 și a Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006). Comparând dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 cu cele ale art. 43,art. 44 și art. 77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 și cele ale art. 3 și art. 4 din Legea nr. 226/2006, se constată fie creșterea numărului de ani reprezentând stagiul de cotizare, potrivit noii reglementări, fie chiar înlăturarea totală a beneficiului obținerii dreptului la pensie cu un stagiu de cotizare redus. Cu titlu de exemplu, Curtea amintește că, potrivit art. 43 alin. (3) și art. 77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, asigurații care au desfășurat activități de cercetare, explorare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații, puteau ieși la pensie la orice vârstă dacă aveau un stagiu de cotizare de 15 ani în zona I de expunere la radiații, respectiv de 17 ani în zona II de expunere la radiații. Aparent, dispozițiile art. 57 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 păstrează aceeași soluție legislativă. Alineatul (3) al aceluiași articol prevede însă, în mod suplimentar, că "Pentru persoanele prevăzute la alin. (1), stagiul complet de cotizare este de 22 ani și 6 luni, în cazul celor care au desfășurat activitate în zona I de expunere la radiații, respectiv de 25 de ani și 6 luni, în cazul celor care au desfășurat activitate în zona a II-a de expunere la radiații."

23. Cât privește persoanele care au lucrat în locuri de muncă ce nu au fost nominalizate expres în Legea nr. 19/2000 ca fiind încadrate în condiții speciale, - așa cum sunt locurile de muncă care au fost reglementate în Legea nr. 226/2006, și care sunt enumerate, în prezent, în cuprinsul anexelor nr. 2 și 3 la Legea nr. 263/2010 -, Curtea constată că aceste persoane se bucură, potrivit art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, doar de beneficiul reducerii vârstei de pensionare. Potrivit reglementării anterioare a art. 3 din Legea nr. 226/2010, asigurații care realizau un stagiu de cotizare de 25 de ani în aceste condiții de muncă beneficiau însă atât de reducerea stagiului de cotizare, cât și a vârstei de pensionare.

24. În aceeași situație se află și persoanele care au lucrat în condiții speciale și se încadrau în ipoteza art. 44 din Legea nr. 19/2000 ori a art. 4 din Legea nr. 226/2006, care beneficiau de reducerea stagiului de cotizare și a vârstei de pensionare potrivit dispozițiilor anexelor nr. 4 și 5 la Legea nr. 19/2000, persoane care, în prezent, potrivit dispozițiilor art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, beneficiază doar de reducerea vârstei de pensionare.

25. Prin urmare, Curtea constată că reglementarea actuală, Legea nr. 263/2010, instituie o reglementare mai puțin favorabilă sub aspectul condițiilor de pensionare pentru persoanele care au lucrat în condiții speciale în raport cu reglementarea anterioară, iar majorarea punctajului de pensie pentru persoanele care au lucrat în condiții speciale și s-au pensionat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 reprezintă o compensare a dezavantajelor pe care aceste persoane le au față de cele pensionate anterior.

26. Într-o situație cu totul deosebită se află persoanele care au lucrat în grupe superioare de muncă ori în condiții deosebite. Astfel, în ceea ce privește susținerea autorului privind existența unei identități de situație între persoanele care au lucrat în grupa I de muncă și s-au pensionat anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 și persoanele care au lucrat în condiții speciale și s-au pensionat până la aceeași dată, Curtea constată că dispozițiile art. 169 alin. (1)-(3) din Legea nr. 263/2010 prevăd majorarea punctajului de pensie pentru persoanele încadrate în grupa I de muncă doar dacă la stabilirea pensiei acestea nu au beneficiat de o vechime în muncă ori de un stagiu de cotizare reduse. Or, persoanele care au lucrat în condiții speciale au beneficiat de un astfel de stagiu redus.

27. De asemenea, în ceea ce privește persoanele care au lucrat în condiții deosebite, Curtea observă că, pentru acestea, condițiile de pensionare reglementate de art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 sunt asemănătoare celor stabilite de art. 42 din Legea nr. 19/2000, astfel încât instituirea unui tratament juridic diferențiat între persoanele care s-au pensionat înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 și cele care s-au pensionat ulterior acestei date nu ar fi fost justificată de aceleași rațiuni care au fost avute în vedere pentru persoanele care au lucrat în condiții speciale.

28. Având în vedere cele mai sus reținute, Curtea constată că diferența de tratament juridic instituită de legiuitor pentru persoanele care au lucrat în condiții speciale și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 este justificată în mod obiectiv de situația diferită în care această categorie de persoane se găsește în raport cu celelalte persoane care, potrivit dispozițiilor art. 100 și art. 169 alin. (1) și (6) din Legea nr. 263/2010, beneficiază de majorarea punctajului de pensie. Totodată, Curtea apreciază că reglementarea criticată întrunește cerința proporționalității între măsurile adoptate de legiuitor și scopul urmărit de acesta, respectiv cel de a compensa inechitățile suportate de anumite categorii de persoane, ca urmare a schimbării modului de calcul al pensiei. De asemenea, reglementarea este clară și neechivocă.

29. Cât privește problema aplicării în situația autorului excepției a majorărilor punctajului de pensie potrivit dispozițiilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2008, Curtea constată că acest aspect nu intră în competența Curții Constituționale, ci a instanței de judecată căreia îi revine atribuția de a stabili dacă autorul excepției se încadrează în ipoteza actului normativ menționat și dacă beneficiază de drepturile acordate prin acesta.

30. În continuare, examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, Curtea constată că, prin Decizia nr. 85 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 19 aprilie 2013, a respins criticile de neconstituționalitate aduse acestui text de lege, reținând că "principiul egalității se aplică în raport cu persoanele care au ieșit la pensie în baza anumitor prevederi legale și nu în raport cu persoanele care au ieșit la pensie într-un cadru legislativ diferit. Și, totuși, legiuitorul, pentru a nu se ajunge la situații inechitabile, a stabilit ca și acestora să li se aplice creșterile menționate, ca măsură de justiție socială distributivă. însă, prin prisma principiului egalității, legiuitorul poate prevedea diferite momente de aplicare a măsurii pentru cele două categorii de persoane. Este vorba de o egalitate materială instituită, deci de o egalitate văzută prin prisma rezultatului la care se dorește a se ajunge, iar legiuitorul este în drept să aprecieze momentul rezonabil al distribuirii părților de acordat."

31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.