Decizia CCR privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. 2 și (3) din OUG nr. 86/2006 - organizarea activității practicienilor în insolvență

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, excepție ridicată de Elena Mihaela Botea în Dosarul nr. 4.740/2/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 513D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), avocat Monica Scarlat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent face referatul cauzei și arată că partea Zainea Com Serv - S.R.L. din Brăila a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, iar partea Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România a depus un punct de vedere, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că asupra constituționalității dispozițiilor criticate Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 868 din 18 octombrie 2012, în raport cu prevederile art. 41 și 45 din Constituție. Or, în cauza de față se au în vedere alte dispoziții constituționale, respectiv art. 1 alin. (5), art. 16 și 24 din Constituție. În acest context arată că va prezenta, pe scurt, motivele de neconstituționalitate, astfel cum acestea au fost reținute în punctul de vedere depus la dosarul cauzei. Astfel, în esență, susține că din modul de redactare a dispozițiilor criticate se poate observa că acestea contravin principiilor constituționale conform cărora dispozițiile legale trebuie să fie clare, precise și previzibile. Textul criticat este neclar și confuz și nu prevede dacă practicianului în insolvență îi este interzis să își desfășoare activitatea la secția instanței, parchetului unde are soț, rudă sau afin până la gradul III inclusiv, ci menține această neclaritate, determinând destinatarul legii să poată interpreta greșit textul de lege, astfel cum s-a întâmplat și în cauza de față, unde Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România și Consiliul Național de Conducere au dat interpretări diferite textelor legale. Față de cele prezentate consideră că dispozițiile criticate încalcă atât principiul egalității, cât și pe cel al nediscriminării, întrucât există un tratament diferențiat între diversele persoane juridice care își desfășoară activitatea ca practicieni în insolvență. În ceea ce privește invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24, susține că, în situația concretă a cauzei, în procedura de recurs împotriva hotărârii judecătorului sindic de înlocuire a administratorului judiciar/lichidator, practicianul în insolvență care a fost înlocuit și care atacă hotărârea cu recurs nu își va putea exercita dreptul la apărare, decât eventual prin angajarea unui avocat, dacă acel practician în insolvență sau unul dintre angajații săi are o rudă sau afin până la gradul al III-lea la instanța competentă să soluționeze recursul, ceea ce este o restrângere a dreptului la propria apărare, fiind neconstituțională și prin raportare la art. 21 din Constituție.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Sentința nr. 138 din 23 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 4.740/2/2014, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, excepție ridicată de Elena Mihaela Botea într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită anularea unei decizii pronunțate de Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile art. 27 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 16, 41 și 53, deoarece limitează dreptul de a profesa și libertatea de a alege locul de muncă și restrânge atât dreptul creditorilor, persoane fizice sau juridice, cât și a debitorului de a își alege practicianul în insolvență care poate să-i reprezinte interesele cât mai corect și legal. Astfel, interdicția nu este justificată și prin prisma faptului că în codul de procedură civilă sunt prevăzute mijloacele legale care asigură desfășurarea procedurii de insolvență/faliment în condiții de imparțialitate, respectiv abținerea și recuzarea judecătorilor. De asemenea consideră că dispozițiile criticate creează prezumția de lipsă de imparțialitate asupra tuturor magistraților, aducând prejudicii sistemului judiciar.

8. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile criticate asigură un proces echitabil și existența imparțialității prin evitarea relațiilor de afinitate dintre judecător și părți/mandatarii acestora, care ar putea denatura soluția din dosar prin simpatie sau angajamente anterioare.

9. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 27 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 13 octombrie 2011, care au următorul cuprins: "(2) Profesia de practician în insolvență nu poate fi exercitată la tribunale, tribunalele specializate și curțile de apel, nici la parchetele de pe lângă aceste instanțe la care soțul practicianului în insolvență, ruda sau afinul până la gradul al III-lea inclusiv îndeplinește funcția de judecător sau procuror.

(3) Interdicțiile prevăzute la alin. (1) și (2) se aplică și practicianului în insolvență care se folosește de forma de organizare profesională sau de raporturile de conlucrare profesională stabilite de prezenta ordonanță de urgență în scopul eludării interdicțiilor. Practicienii în insolvență sunt obligați să comunice UNPIR instanțele la care nu își pot exercita profesia din motive de incompatibilitate, sub sancțiunea suspendării."

13. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 referitor la munca și protecția socială a muncii și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată în fața instanței de judecată, Curtea reține că asupra dispozițiilor legale criticate, raportare la critici și prevederi constituționale similare, s-a mai pronunțat, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 868 din 18 octombrie 2012, publicată î n Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 11 decembrie 2012, sau Decizia nr. 324 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 1 iulie 2015, prin care a constatat că dispozițiile criticate sunt constituționale.

15. Astfel, în ceea ce privește invocarea dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi, Curtea a constatat că reglementările deduse controlului de constituționalitate se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Principiul egalității în fața legii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică, chiar și din punct de vedere constituțional, un tratament juridic diferit, or, interdicțiile instituite prin reglementările criticate se aplică tuturor practicienilor în insolvență care se regăsesc în ipoteza prevederilor art. 27 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006.

16. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 41, Curtea a observat că textele de lege criticate prin care se instituie anumite condiții în ce privește exercitarea profesiei de practician în insolvență nu încalcă dispozițiile din Constituție privitoare la dreptul la muncă. Curtea Constituțională a stabilit în acest sens, în mod constant în jurisprudența sa, faptul că libertatea alegerii profesiei, a meseriei și a locului de muncă nu este incompatibilă cu stabilirea condițiilor în care poate fi exercitată o profesie, pentru ca aceasta să corespundă naturii și finalității sale (a se vedea Decizia nr. 496 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007).

17. Totodată, prin Decizia nr. 1.135 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 9 noiembrie 2010, Curtea a observat că scopul legiuitorului a fost protejarea părților față de posibilitatea ca un practician în insolvență aflat în ipotezele descrise de prevederile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 să fie lipsit de obiectivitate în desfășurarea activității sale.

18. De asemenea, stabilirea unei interdicții în exercitarea unei profesii nu încalcă dreptul la muncă, întrucât existența anumitor interdicții sau incompatibilități este impusă în unele cazuri, avându-se în vedere specificul profesiei. Prin instituirea interdicțiilor prevăzute de textele de lege criticate nu se îngrădește alegerea profesiei, deoarece orice activitate ce se circumscrie dreptului la muncă trebuie să respecte regulile pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora.

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

20. Având în vedere că nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale, Curtea nu poate reține nici critica referitoare la înfrângerea art. 53 din Constituție.

21. În ceea ce privește invocarea, prin punctul de vedere depus la dosarul cauzei, precum și prin susținerile în fața instanței de contencios constituțional și a altor temeiuri constituționale în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit jurisprudenței sale, spre exemplu, Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 7 septembrie 2011, litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți. Prin urmare, invocarea în fața Curții și a altor temeiuri de neconstituționalitate decât cele arătate prin ridicarea excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată, în speță, invocarea prevederilor art. 1 alin. (5), art. 21 și 24 din Constituție, temeiuri care nu au fost reținute în încheierea de sesizare pronunțată de instanța judecătorească, este inadmisibilă.