Decizia CCR nr. 549 din 15.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. OUG nr. 59/2011 pt. stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prev.e la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 - stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Maria Postolache în Dosarul nr. 6.979/105/2012 al Curții de Apel Pitești - Secția I civilă și de Ana Herțug în Dosarul nr. 56.606/3/2011 (număr vechi 567/2014) al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Aceste excepții constituie obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 472D/2014 si nr. 517D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14 octombrie 2014, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu, dată la care s-a dispus conexarea Dosarului

nr. 517D/2014 la Dosarul nr. 472D/2014. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 15 octombrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 8 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 6.979/105/2012, Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

4. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Maria Postolache cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 4.963 din 17 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 6.979/105/2012, venit prin strămutare de la Curtea de Apel Ploiești.

5. Prin Decizia nr. 2.765/2014 din 16 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 56.606/3/2011 (nr. vechi 567/2014), Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 59/2011.

6. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ana Herțug cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 8.263 din 26 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 56.606/3/2011.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 sunt contrare principiului constituțional al neretroactivității legii civile, întrucât aduc atingere dreptului la pensie de serviciu născut sub imperiul unei legi anterioare, respectiv Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice.

8. De asemenea, autorii excepției arată că actul normativ criticat a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, lipsind atât situația extraordinară, cât și necesitatea intervenției legislative urgente a guvernului. În acest sens arată că măsurile instituite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 puteau face obiectul unei hotărâri de guvern, iar nu al unei ordonanțe.

9. Totodată, susțin că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 sunt contrare art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât aduc atingere unui drept fundamental, respectiv dreptului la pensie, care este ocrotit de art. 47 alin. (2) și art. 44 din Constituție.

10. Autorii excepției susțin și că dispozițiile de lege criticate sunt contrare art. 21 alin. (3) și art. 20 alin. (2) din Constituție, prin raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens arată că deciziile de recalculare a pensiilor de serviciu emise în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor au fost contestate în fața instanțelor de judecată, beneficiarii pensiilor de serviciu primind câștig de cauză prin hotărâri judecătorești rămase irevocabile. Or, lipsirea de efect a acestor hotărâri judecătorești ca urmare a aplicării dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 aduce atingere principiului separației puterilor în stat, precum și principiului egalității de arme, întrucât statul, prin executiv, profită de atribuțiile sale în procesele civile, adoptând acte normative de natură să influențeze soarta litigiilor.

11. În sfârșit, autorii excepției susțin că valoarea pensiei nu poate fi modificată în defavoarea beneficiarului dreptului la pensie, pentru că s-ar încălca principiul nediscriminării participanților la sistemul de asigurări sociale.

12. Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că nu este încălcat principiul constituțional al neretroactivității legii civile, întrucât dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 se aplică pensiilor plătite după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, iar nu și pensiilor deja încasate. De asemenea consideră că nu au fost încălcate prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, în preambulul actului normativ criticat fiind motivată existența situației extraordinare care a impus emiterea de urgență a ordonanței. Totodată, arată că nu s-a adus atingere prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 nu afectează dreptul la pensie, ci au în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă și ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010. În fine, apreciază că nu este adusă atingere nici dreptului la un proces echitabil, întrucât autoritatea de lucru judecat și obligația autorităților publice la plata drepturilor de pensie, astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, subzistă atât timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile.

13. Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale consideră, de asemenea, că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, deoarece actul normativ criticat nu afectează niciun drept constituțional, ci, dimpotrivă, scopul acestuia a fost reglementarea unor proceduri tehnice de natură a realiza cu celeritate conversia tuturor pensiilor de serviciu în pensii bazate pe principiul contributivității, dând posibilitatea persoanelor care nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate în muncă pe parcursul întregii activități profesionale și să depună aceste documente la casele teritoriale de pensii, în vederea revizuirii. Mai arată că partea necontributivă a pensiei de serviciu reprezinte un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la intrarea în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația unei exproprieri. De asemenea precizează că nu există un drept constituțional la pensie specială. În sfârșit, în susținerea soluției de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, amintește și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Decizia din 7 februarie 2012, pronunțată în Cauza Frimu și alții contra României.

14. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

15. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010, nr. 458 din 7 noiembrie 2013, nr. 919 din 6 iulie 2011 și nr. 215 din 13 martie 2012.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012.

19. Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile actului normativ criticat contravin următoarelor prevederi din Constituție: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie și art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile adoptării ordonanțelor de urgență. De asemenea invocă art. 20 din Constituție prin raportare la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevederi referitoare la dreptul la un proces echitabil. Totodată, Curtea constată că, fără a menționa în mod expres textul din Legea fundamentală, autorii excepției fac referire la principiul egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile actului normativ criticate au mai fost analizate de Curtea Constituțională în raport cu critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 10 decembrie 2013, Curtea a constatat că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nu contravin art. 115 alin. (4) din Constituție. In acest sens a arătat, în esență, că sintagma "situații extraordinare" trebuie interpretată în sensul că pentru emiterea unei ordonanțe de urgență este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public, iar, "în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, existența unei situații extraordinare este motivată de Guvern prin 3 elemente interdependente, consecințe ale intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 119/2010, și anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității și egalității, în scopul stabilirii în mod just și echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptățite să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale."

21. Prin urmare, având în vedere împrejurarea că, prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010, emisă în aplicarea Legii nr. 119/2010, în practică s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situația veniturilor realizate pe parcursul vieții profesionale a destinatarilor măsurilor de recalculare, precum și faptul că era necesară remedierea acestei situații într-un termen cât mai scurt, pentru a se asigura valorificarea în mod just și în conformitate cu principiul contributivității a drepturilor de pensie a unor largi categorii socioprofesionale, Curtea a constatat că această împrejurare avea natura unei situații extraordinare.

22. Cât privește condiția ca situația extraordinară să impună, totodată, o intervenție legislativă urgentă, Curtea a reținut că adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanță de urgență a fost modalitatea cea mai rapidă și eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituționale ocrotite prin art. 47 din Constituție și pentru a evita încălcarea lor.

23. Tot prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, Curtea, referindu-se la sensul dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, a statuat că ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin. Or, Curtea a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 nu afectează dreptul la pensie, ci reglementează procedura revizuirii din oficiu de către casele teritoriale de pensii, prin emiterea unor decizii de revizuire, tocmai în scopul de a stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie, astfel încât persoanele îndreptățite să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale. În consecință, Curtea a constatat că, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 nu s-au încălcat prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție.

24. Cât privește susținerea potrivit căreia Guvernul avea posibilitatea de a proceda la modificarea acestei metodologii de calcul al pensiilor printr-o hotărâre, nefiind necesară adoptarea unei ordonanțe de urgență, prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, Curtea a arătat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă și ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010, astfel că nu poate fi reținută susținerea conform căreia materia reflectată în actul normativ criticat ar ține de domeniul legislației secundare.

25. Totodată, prin aceeași decizie, Curtea a reținut că actul normativ criticat nu conține prevederi legale al căror conținut normativ explicit sau implicit să determine suspendarea cursului judecății ori neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, în privința anumitor cauze determinate. Astfel, făcând referire la jurisprudența sa anterioară, Curtea a statuat că astfel de hotărâri judecătorești se bucură de autoritate de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă această obligație subzistă atât timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile.

26. Referitor la încălcarea principiului securității juridice, Curtea, prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță preeminența dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Hotărârea din 30 septembrie 1999, pronunțată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61). Or, în cazul de față, hotărârile judecătorești prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010 și păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011. Așadar, nu suntem în prezența unor cazuri de rediscutare a soluțiilor definitive și irevocabile asupra contestațiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei emise în temeiul Legii nr. 119/2010, ci de noi litigii având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor de revizuire a aceleiași pensii de serviciu, emise în baza noului temei, și anume a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011.

27. De altfel, Curtea constată că, în sensul celor reținute prin deciziile amintite este și Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 26 iulie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care instanța supremă a statuat că sunt supuse revizuirii și pensiile prevăzute de art. 1 lit. c)- h) din Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi, atunci când deciziile de recalculare emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, și al Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reține puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri. În considerentele acestei decizii, instanța supremă a reținut că "cele două hotărâri judecătorești sunt pronunțate în baza unor temeiuri juridice diferite, respectiv Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012. Or, pentru existența «lucrului judecat», potrivit art. 1.201 din Codul civil, este nevoie de o triplă identitate: de părți, de obiect și de cauză, care nu se regăsește în situația analizată, întrucât cele două contestații, deși implică aceleași părți și au același obiect, nu se întemeiază pe aceeași cauză. [...] Practic, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, legiuitorul a înțeles să reglementeze o nouă procedură de recalculare a pensiilor de serviciu, distinctă și ulterioară, denumită «revizuire», și având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, și detaliate în Hotărârea Guvernului nr. 737/2010. Astfel, prima recalculare a pensiei de serviciu urmează a fi reluată, indiferent de soluțiile pronunțate în contestațiile soluționate în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, ceea ce demonstrează că niciun aspect dezlegat de către instanță în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, nu poate fi opus în cadrul noii proceduri cu putere de lucru judecat." Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că "nu există putere de lucru judecat a hotărârii judecătorești pronunțate într-o contestație prin care a fost anulată, în mod irevocabil, decizia de revizuire a pensiei de serviciu în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, față de o nouă contestație formulată împotriva deciziei de revizuire a aceleiași pensii de serviciu, emisă în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012." Pentru aceleași argumente, instanța supremă a decis că "nu poate fi reținută nici încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind încălcarea dreptului de acces la instanță, ca efect al înlăturării efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile. Întrucât efectele hotărârilor judecătorești prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, și păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire date în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, nu se poate aprecia că accesul la justiție este iluzoriu.[...]".

28. Referitor la susținerea autorului excepției privind încălcarea dreptului la un proces echitabil prin neasigurarea egalității armelor, Curtea, prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, a reținut că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, principiul egalității armelor - garanție a desfășurării unui proces echitabil - implică un "echilibru echitabil" între părți pe toată durata de desfășurare a procesului și presupune acordarea pentru fiecare parte a posibilității rezonabile de a-și prezenta cauza. În acest sens este Hotărârea din 27 octombrie 1993, pronunțată în Cauza Dombo Beheer B.V. împotriva Olandei, paragraful 33. Or, în cazul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, nu se aduce în discuție o astfel de problemă, întrucât aceasta nu conține dispoziții de natură să influențeze situația procesuală a părților, ci instituie o nouă procedură de recalculare a pensiilor, denumită "revizuire". În consecință, Curtea a constatat că principiul egalității armelor nu are incidență în cauză.

29. Cu privire la încălcarea principiului neretroactivității prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea, prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, a reținut că această critică este neîntemeiată, deoarece Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 se aplică numai pentru pensiile plătite după intrarea ei în vigoare, iar nu și pentru pensiile deja încasate.

30. În sfârșit, cu privire la susținerea potrivit căreia dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 ar avea un caracter discriminatoriu, întrucât au ca efect diminuarea cuantumului pensiei, Curtea reține că principiul păstrării în plată a cuantumului pensiei celui mai favorabil, consacrat atât în art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare, dar și în art. 169 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, vizează numai pensiile întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câștigat. Prin urmare, persoanele care au beneficiat de pensii de serviciu și titularii pensiilor în sistemul public de pensii nu se află în situații identice, astfel că tratamentul juridic diferențiat nu are semnificația încălcării principiului constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor. în acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.270 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011.

31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.