Decizia CCR nr. 596 din 21.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 5 din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2 din 14.04.2014

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2 din 14 aprilie 2014, excepție ridicată din oficiu în Dosarul nr. 43.951/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 480D/2014.

2. La apelul nominal răspund părțile Lucian Nițu, prezent personal, Societatea Comercială "Teodora" - S.R.L. din Bacău, reprezentată prin doamna administrator Oana Maria Mihoci, și Societatea Comercială "Vrancart" - S.A. din Adjud, reprezentată prin domnul consilier juridic Laurențiu Dobre, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părților prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate. Se arată că, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal și a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Se subliniază faptul că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,"nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 13 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 43.951/3/2007, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2 din 14 aprilie 2014, excepție ridicată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unor apeluri declarate împotriva unei sentințe penale de condamnare a unor inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în aceeași sentință penală.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că interpretarea textului criticat prin Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2 din 14 aprilie 2014 a dus la formarea unei practici neunitare la nivelul instanțelor ordinare, în privința aplicării legii penale mai favorabile în ansamblu sau pe instituții autonome. Se arată că din interpretarea dată de către instanța supremă prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014 a fost dedusă necesitatea aplicării legii penale mai favorabile pe instituții, prin combinarea unor dispoziții din legi succesive. Se susține că o astfel de aplicare diferită a legii penale mai favorabile creează o vădită discriminare între persoanele care au săvârșit infracțiuni și cărora le este aplicată global legea penală mai favorabilă și cele cărora legea penală mai favorabilă le este aplicată pe Instituții autonome. Se subliniază faptul că, în majoritatea cazurilor, aplicarea pe instituții a legii penale mai favorabile duce la apariția unei lex tertia, aspect ce contravine principiilor statului de drept, în general, și principiului separației puterilor în stat, în mod special. Se mai susține că modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile criticată încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, care permite retroactivitatea legii penale mai favorabile și nu retroactivitatea dispozițiilor dintr-o lege penală. Se arată că abordarea criticată contravine și prevederilor art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală, întrucât instanța supremă ar fi putut impune instanțelor ordinare aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții, potrivit rolului său constituțional referitor la interpretarea și aplicarea unitară a legii, doar în situația în care legiuitorul ar fi prevăzut expres acest mecanism de identificare a legii penale mai favorabile. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului susține că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2 din 14 aprilie 2014, dată pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând aplicarea legii penale mai favorabile în cazul prescripției răspunderii penale, respectiv dacă prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei, decizie pronunțată conform art. 475 din Codul de procedură penală. Prevederile art. 5 din Codul penal au următorul cuprins: "(1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile"

12. Autorul excepției susține că textul criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3)-(5) referitor la statul român, art. 15 alin. (2) cu privire la neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 126 alin. (3) referitor la instanțele judecătorești.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 5 din Codul penal, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

14. Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție și ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile Curții sunt general obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial al României și au putere numai pentru viitor. Acestea sunt însă opozabile instanței de contencios constituțional de la data pronunțării lor, împrejurarea că decizia anterioară nu a fost publicată până la momentul pronunțării noii decizii neavând relevanță față de Curte (a se vedea Decizia nr. 124 din 27 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003).

15. Conform prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

16. Întrucât Curtea Constituțională a fost sesizată de către Curtea de Apel București - Secția a II-a penală anterior publicării Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 în Monitorul Oficial al României, Partea I, prezenta excepție de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.