Decizia CCR nr. 541 din 17.12.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 8 alin. (5) din OUG nr. 85/2006 - stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, excepție ridicată de Ileana Pop în Dosarul nr. 13.648/320/2012 al Judecătoriei Târgu Mureș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 359D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 365D/2013, nr. 377D/2013, nr. 385D/2013, nr. 392D/2013, nr. 399D/2013, nr. 407D/2013, nr. 545D/2013 și nr. 614D/2013 având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate ridicată de Racz Magda în Dosarul nr. 13.647/320/2012, Keresztesi Ernest în Dosarul nr. 13.656/320/2012, Kovacs Gheorghe în Dosarul nr. 14.033/320/2012, Balizs Francisc în Dosarul nr. 13.650/320/2012, Maki Mihail în Dosarul nr. 13.649/320/2012, Bartha Elisabeta în Dosarul nr. 13.655/320/2012, Tordai Carol în Dosarul nr. 13.651/320/2012 și Markus Ana în Dosarul nr. 13.652/320/2012 ale Judecătoriei Târgu Mureș.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 359D/2013, nr. 365D/2013, nr. 377D/2013, nr. 385D/2013, nr. 392D/2013, nr. 399D/2013, nr. 407D/2013, nr. 545D/2013 și nr. 614D/2013.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 365D/2013, nr. 377D/2013, nr. 385D/2013, nr. 392D/2013, nr. 399D/2013, nr. 407D/2013, nr. 545D/2013 și nr. 614D/2013 la Dosarul nr. 359D/2013, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată. Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând deciziile Curții Constituționale nr. 492 din 21 noiembrie 2013 și nr. 509 din 5 decembrie 2013, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având învedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 13.648/320/2012. Încheierea din 20 mai 2013 - astfel cum a fost modificată prin încheierea din 9 septembrie 2013 -, pronunțată în Dosarul nr. 13.647/320/2012, Încheierea din 16 mai 2013, - astfel cum a fost modificată prin încheierea din 12 septembrie 2013 -, pronunțată în Dosarul nr. 13.656/320/2012, Încheierea din 16 mai 2013 - astfel cum a fost modificată prin încheierea din 2 august 2013 -, pronunțată în Dosarul nr. 14.033/320/2012, Încheierea din 28 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 13.650/320/2012, Încheierea din 20 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 13.649/320/2012, Încheierea din 15 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 13.655/320/2012, Încheierea din 21 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 13.651/320/2012 și încheierea din 11 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 13.652/320/2012, Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstîtuționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora.

Excepția a fost ridicată de Ileana Pop, Racz Magda, Keresztesi Ernest, Kovács Gheorghe, Balizs Francisc, Maki Mihail, Bartha Elisabeta, Tordai Carol și Markus Ana în dosare având ca obiect soluționarea unor plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute de reglementările legale în materie silvică.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că "dreptul de proprietate al unei persoane care are în proprietate un teren forestier nu este garantat și ocrotit de lege, în măsura în care lipsa unei administrări corespunzătoare a proprietății private poate avea ca efect obligarea persoanei care are în proprietate un teren forestier la plata unor despăgubiri către o altă entitate (respectiv Ministerul Mediului și Pădurilor, prin autoritățile subordonate), fără niciun fel de contraprestație, fără ca sancțiunea să fie justificată prin crearea unui prejudiciu unei autorități sau instituții ale statului și fără ca proprietarul să fie vinovat, în mod direct, de producerea prejudiciului“.

De asemenea, autorii mai arată că nu se poate vorbi de o justă așezare a sarcinilor fiscale în condițiile în care proprietarul unei păduri este ținut să despăgubească o autoritate publică, neproprietară asupra pădurii respective și neprejudiciată în urma tăierii arborilor, întrucât nu a încheiat la timp o convenție cu entitatea competentă.

Judecătoria Târgu Mureș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care arată că dreptul de proprietate este configurat în condițiile legii, proprietarul având obligația de a respecta sarcinile privind protecția mediului, precum și celelalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, îi revin acestuia. De asemenea, apreciază că dispozițiile de lege criticate nu reglementează aspecte ce țin de configurarea sistemului legal de impuneri a sarcinilor fiscale, precum și că obligația de plată a despăgubirilor se datorează în cazul constatării pagubelor în păduri pentru care nu este asigurată administrarea în condițiile legii, în scopul finanțării Fondului de ameliorare a fondului funciar constituit în baza Legii nr. 18/1991, republicată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv deciziile nr. 98/2007, nr. 1.346/2010 și nr. 973/2012. Arată că legiuitorul este competent să prevadă cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în așa fel încât acesta să nu intre în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept. Apreciază că, potrivit art. 56 din Constituție, contribuția cetățenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora, iar stabilirea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat intră în competența exclusivă a legiuitorului.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 sunt constituționale. În acest sens, arată că legiuitorul a dispus ca o parte din contravaloarea pagubelor prevăzute în cuprinsul textului de lege criticat (în cuantum de 50%) să fie suportată de către proprietarii pădurilor private care nu asigură administrarea pădurii, prevederi adoptate tocmai în aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (7) din Constituție. Apreciază că, în materie forestieră, statul are calitatea de reprezentant al societății interesate în ocrotirea fondului forestier și asigurarea echilibrului ecologic. Mai arată că normele supuse controlului de constituționalitate nu instituie plata vreunei taxe sau a unui impozit, astfel încât dispozițiile art. 56 alin. (2) din Constituție nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 15 noiembrie 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 84/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 6 aprilie 2007, dispoziții care au următorul cuprins: "Contravaloarea pagubelor constatate potrivit alin. (4) se determină în condițiile art. 3, 4 sau 5, după caz, și se suportă în cuantum de 50% de către proprietarii pădurilor private care nu asigură administrarea pădurii/serviciile silvice și în cuantum de 100% de către unitățile administrativ-teritoriale care nu asigură administrarea pădurii/serviciile silvice.“

În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (2) referitor la dreptul de proprietate privată și art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederi din Constituție invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. În acest sens sunt deciziile nr. 492 din 21 noiembrie 2013 și nr. 509 din 5 decembrie 2013, nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii.

Astfel, prin Decizia nr. 509 din 5 decembrie 2013, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, reținând că dispozițiile legale criticate stabilesc, pe de o parte, modul și condițiile în care se determină contravaloarea pagubelor constatate în păduri sau în vegetația forestieră pentru care nu este asigurată/nu sunt asigurate administrarea/serviciile silvice în condițiile legii, iar, pe de altă parte, subiecții care sunt ținuți să suporte contravaloarea acestor pagube, precum și cuantumurile acestora.

De asemenea, prevederile legale supuse controlului de constituționalitate nu trebuie analizate și interpretate în mod singular, ci în contextul întregului art. 8, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2006 în ansamblul său. Astfel, alin. (4) al art. 8, la care face referire textul de lege criticat, prevede că "În situația în care se constată, de către personalul silvic cu atribuții de control din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, pagube în păduri sau în vegetația forestieră pentru care nu este asigurată/nu sunt asigurate administrarea/serviciile silvice în condițiile legii, sumele care se determină ca despăgubiri se fac venit la fondul de ameliorare a fondului funciar, constituit în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și se virează ocolului silvic cu care proprietarul încheie ulterior contract de administrare/servicii silvice.“

Sumele calculate în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2006, respectiv contravaloarea pagubelor, nu se transferă în proprietatea unei alte "entități (respectiv Ministerul Mediului și Pădurilor, prin autoritățile subordonate)“, ci se fac venit la Fondul de conservare și regenerare a pădurilor/Fondul de ameliorare a fondului funciar, după caz, cu scopul de a regenera suprafețele parcurse cu tăieri, împădurirea terenurilor goale înregistrate în amenajamentul silvic sau a celor preluate în scopul împăduririi, reinstalarea pădurii pe terenurile ocupate temporar din fondul forestier, efectuarea lucrărilor de ajutorare și de îngrijire a regenerărilor naturale și de îngrijire a culturilor tinere existente, efectuarea lucrărilor în resursele genetice forestiere înscrise în Catalogul național al materialelor forestiere de reproducere, acoperirea cheltuielilor ocazionate de refacerea pădurilor afectate de calamități, efectuarea lucrărilor de îngrijire a arboretelor tinere, degajări și curățări, cumpărarea de terenuri, în conformitate cu metodologia de stabilire a echivalenței valorice a terenurilor și de calcul al obligațiilor bănești etc.

Cu același prilej, Curtea, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 44 alin. (2) din Constituție, a statuat că aceasta nu poate fi reținută, întrucât, în situația în care se constată pagube în păduri sau în vegetația forestieră pentru care nu sunt asigurate administrarea/serviciile silvice în condițiile legii, sumele care se determină ca despăgubiri se fac venit la Fondul de ameliorare a fondului funciar, constituit în temeiul art. 92 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 și care se află la dispoziția ministerului de resort, și se virează ocolului silvic cu care proprietarul încheie ulterior contract de administrare/servicii silvice, potrivit art. 8 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006, astfel cum este și în speța de față.

Având în vedere faptul că pădurea constituie un bun de interes național, legiuitorul a reglementat un cadru legislativ strict în privința conținutului dreptului de proprietate asupra acesteia. În privința atributului de folosință, acest cadru legal are în vedere administrarea pădurii și asigurării serviciilor silvice prin ocoale silvice pe bază de contract [art. 10 alin. (1) și (3) din Codul silvic] și, în mod evident, aplicarea regimului silvic cu toate obligațiile pe care acesta le presupune [art. 6 alin. (1) din Codul silvic]. Rezultă că legiuitorul a înțeles să stabilească în acest fel conținutul dreptului de proprietate asupra pădurii/fondului forestier, sub aspectul atributului de folosință, tocmai în aplicarea art. 44 alin. (1) și (7) din Constituție.

Prevederile de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale referitoare la dreptul de proprietate, ci, dimpotrivă, prin adoptarea acestora, legiuitorul a stabilit anumite măsuri suplimentare pentru protejarea și conservarea pădurilor, precum și regenerarea vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, cum sunt, în speța de față, cele referitoare la obligarea unei administrări corespunzătoare a fondului forestier, indiferent de titularii dreptului de proprietate.

Proprietarii de păduri, indiferent de forma de proprietate, au obligația de a asigura administrarea și serviciile silvice prin încheierea unui contract. Această obligație are natura unei obligații propter rem, fiind instituită în considerarea naturii bunului - pădurile, vegetația forestieră și fondul forestier, în general, constituindu-se în bunuri de interes public.

Totodată, Curtea a observat că, din evaluarea prevederilor legale în materie, în realitate, proprietarii au o serie de facilități, singura obligație ce le este impusă este aceea de a încheia un contract de administrare și de asigurare a serviciilor silvice pentru toate pădurile ce le au în proprietate.

Prin aceeași decizie Curtea a reținut că dispozițiile art. 56 alin. (2) din Constituție nu au incidență în cauză, întrucât sumele care se determină ca despăgubiri nu reprezintă o sarcină fiscală, în sensul de impozite sau taxe ce se fac venit la bugetul de stat, ci sunt sume încasate cu titlu de despăgubiri și se fac venit la Fondul de ameliorare a fondului funciar.

Fondul de ameliorare a fondului funciar se află la dispoziția ministerului de resort, potrivit art. 92 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, iar Fondul de conservare și regenerare a pădurilor are regimul rezervelor fiscale și se află la dispoziția și în contul administratorului sau al prestatorului de servicii silvice, potrivit art. 33 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția pronunțată în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.