Decizia CCR nr. 545 din 17.12.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 6 alin. 1 şi 2, art. 18 din Legea nr. 346/2006 - organizarea şi funcţionarea MAPN, ale art. I pct. 2 şi pct. 11–14 din Legea nr. 97/2008 - aprobarea OUG...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) și (2), art. 18 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, art. I pct. 2 și pct. 11-14 din Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției și art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Victor Chițu în Dosarul nr. 5.649/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 429D/2013.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției de neconstituționalitate, constatându-se lipsa celorlalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care susține că dispozițiile art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009 sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul că persoanelor care sunt încadrate pe funcții similare în perioada de aplicare etapizată a Legii-cadru nr. 330/2009 nu li se acordă și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu de care beneficiază persoanele încadrare pe funcții similare în luna decembrie a anului 2009, întrucât au aceleași atribuții, exercită aceleași sarcini în aceleași condiții. Așadar, consideră că lipsa titlului de specialist de clasă în luna decembrie a anului 2009 nu poate fi folosită ca argument juridic pentru a fundamenta refuzul de a se acorda persoanelor care ocupă funcția de judecător militar după data de 1 ianuarie 2010 drepturi salariale care includ și contravaloarea acestui spor, însă nu cu titlu de specialist de clasă, ci exclusiv cu titlu de sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu. Ca atare, persoanele încadrate după 1 ianuarie 2010 obțin venituri salariale inferioare celor deja încadrate la data de 31 decembrie 2009, ceea ce este contrar dispozițiilor constituționale și convenționale, precum și celor cuprinse în Declarația Universală a Drepturilor Omului, în Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale, culturale și în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, cu referire specială la egalitate și nediscriminare.

Apreciază că excepția este admisibilă, sens în care expune condițiile de admisibilitate care privesc ridicarea excepției de neconstituționalitate, cu raportare la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

În final, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și depune concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1.599 din 14 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5.649/2/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) și (2), art. 18 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, art. I pct. 2 și pct. 11-14 din Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției și art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Victor Chițu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind anularea unor acte administrative prin care i-au fost stabilite drepturile salariale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că excepția de neconstituționalitate se fundamentează pe faptul că normele prevăzute de art. 6 alin. (1) și (2) și ale art. 18 din Legea nr. 346/2006, de art. I pct. 2 și pct. 11-14 din Legea nr. 97/2008 au fost adoptate cu nesocotirea dispozițiilor art. 61 și art. 75 din Constituție, fiind încălcată competența primei Camere sesizate, respectiv Camera Deputaților, care nu a dezbătut textele și soluțiile adoptate de Senat referitoare la normele menționate, acestea fiind adoptate exclusiv de Senat; or, astfel cum a reținut instanța de contencios constituțional, normele legale adoptate prin încălcarea prevederilor constituționale ale art. 61 și art. 75 atrag neconstituționalitatea acestora.

Totodată, consideră că dispozițiile art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009 sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate că persoanelor care sunt încadrate pe funcții similare în perioada de aplicare etapizată a acestei legi nu li se acordă și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu de care beneficiază persoanele încadrate pe funcții similare în luna decembrie a anului 2009. Astfel, sunt încălcate prevederile art. 16 din Constituție, întrucât creează o discriminare între persoanele care ocupă funcții publice similare, în condiții identice, însă în privința elementelor care compun drepturile salariale, discriminarea este întemeiată pe criteriul datei la care aceste persoane au început să ocupe asemenea funcții.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009 este neîntemeiată. În acest sens arată că, în ceea ce privește critica adusă acestor dispoziții, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității legii menționate, statuând că este de competența legiuitorului eliminarea sau, din contră, acordarea drepturilor salariale suplimentare, fără ca aceasta să aibă relevanță constituțională, nefiind discriminatorie, și nu afectează dreptul constituțional la salariu.

Referitor la critica de neconstituționalitate ce vizează celelalte dispoziții menționate, se arată, pe de o parte, că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei, excepția de neconstituționalitate fiind inadmisibilă, în raport cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Pe de altă parte, se menționează că nu este încălcat principiul bicameralismului, întrucât, în procesul legislativ de adoptare a Legii nr. 346/2006, Senatul, în calitate de Cameră decizională, a completat proiectul de lege cu dispoziții referitoare la organizarea și rolul Direcției Instanțelor Militare, neîndepărtându-se în mod substanțial de la forma adoptată de Camera de reflecție.

Aceleași precizări sunt valabile și în ceea ce privește critica adusă Legii nr. 97/2008.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009 este inadmisibilă, întrucât aceste norme nu mai sunt în vigoare, avându-se în vedere dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992. Astfel, dispozițiile legale criticate nu mai pot fi analizate, cu atât mai mult cu cât acestea sunt aplicabile personalului nou-încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată în care salarizarea urma să se efectueze la nivelul salariului în plată pentru funcțiile similare; or, din sentința instanței reiese că autorul excepției nu avea calitatea invocată la momentul aplicării legii, respectiv până la data de 31 decembrie 2009.

În ceea ce privește celelalte dispoziții criticate, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, din verificările efectuate privind procesul legislativ, nu reiese că acestea au fost adoptate cu încălcarea normelor constituționale referitoare la dezbaterea acestora de prima Cameră sesizată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 6 alin. (1) și (2), art. 18 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 28 iulie 2006, ale art. I pct. 2 și pct. 11-14 din Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 15 aprilie 2008, precum și ale art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009.

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 221/2008 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 24 decembrie 2008, denumirea "Ministerul Apărării“ a fost înlocuită cu "Ministerul Apărării Naționale“ [art. 23 alin. (2) lit. c)].

Dispozițiile criticate au următorul cuprins:

- art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 346/2006:"(1) Structurile centrale ale Ministerului Apărării, subordonate nemijlocit ministrului apărării, sunt: Departamentul pentru politica de apărare și planificare, Departamentul pentru relația cu Parlamentul și informare publică, Departamentul pentru armamente, Statul Major General, Secretariatul general, Direcția generală de informații a apărării, Direcția management resurse umane, Direcția financiar-contabilă, Direcția instanțelor militare, Corpul de control și inspecție, Direcția audit intern și Direcția medicală.

(2) În subordinea nemijlocită a ministrului apărării funcționează consilierii ministrului, Cabinetul ministrului, Direcția instanțelor militare și alte structuri.“;

- art. 18 din Legea nr. 346/2006:"Direcția instanțelor militare asigură managementul funcțiilor militare la nivelul instanțelor militare și acționează, împreună cu structurile de resort din Ministerul Apărării, pentru compatibilizarea sistemului jurisdicțional militar cu cel din statele membre NATO.“;

- art. I pct. 2 și pct. 11-14 din Legea nr. 97/2008:"Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100 din 4 octombrie 2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2007, cu următoarele modificări și completări:

[_]

2. La articolul I, după punctul 2 se introduce un nou punct, punctul 2¹, cu următorul cuprins:

«2¹. La articolul 32 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

"(2) Verificările pentru chemarea în cadrele active ale armatei, cu privire la persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi numită judecător sau procuror militar, se fac de structura abilitată din Ministerul Apărării, care asigură managementul funcțiilor militare la nivelul instanțelor și parchetelor militare.“»

[_]

11. La articolul II, înainte de punctul 1 se introduc trei noi puncte cu următorul cuprins:

«- La articolul 44 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

"(2) Pentru instanțele militare, Direcția instanțelor militare din cadrul Ministerului Apărării este ordonator terțiar de credite.“

- La articolul 60, alineatul (3) se abrogă.

- La articolul 61, alineatul (2) se abrogă.»

12. La articolul II, după punctul 2 se introduc două noi puncte, punctele 2¹ și 2², cu următorul cuprins:

«2¹. La articolul 125, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(4) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică și ordonatorilor de credite pentru instanțele și parchetele militare.“

2². La articolul 132, alineatul (6) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(6) Proiectele de buget anual ale instanțelor militare se elaborează de Direcția instanțelor militare din cadrul Ministerului Apărării, iar cele ale parchetelor militare - de secția sau serviciul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după consultarea instanțelor, respectiv a parchetelor militare, și se transmit ordonatorului principal de credite.“»

13. La articolul II, după punctul 3 se introduce un nou punct, punctul 4, cu următorul cuprins:

«4. La articolul 135, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(2) Statele de funcții și de personal pentru fiecare instanță militară și parchet de pe lângă aceasta se aprobă prin ordin comun al ministrului justiției și al ministrului apărării, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii.“»

14. La articolul III, înainte de punctul 1 se introduc două noi puncte cu următorul cuprins:

«- La articolul 3, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

"Art. 3. - (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.“

- La articolul 60, alineatul (2) se abrogă.»“;

- art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009:"Pentru personalul nou-încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare.“

Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a fost abrogată prin art. 39 lit. w) din Legea nr. 284/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010.

De asemenea, pct. 14 din Legea nr. 97/2008 a fost abrogat prin art. 196 lit. f) din capitolul X al Legii nr. 263/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 61 referitor la rolul și structura Parlamentului și art. 75 privind sesizarea Camerelor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. Din analiza dosarului cauzei reiese că autorul excepției de neconstituționalitate contestă faptul că nu beneficiază de măsura compensatorie/tranzitorie echivalentă sporului aferent titlului de specialist de clasă, spor acordat în temeiul Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999, potrivit căreia personalul militar și civil, supus reglementării acestei legi, beneficia de indemnizații, prime, sporuri, premii și alte drepturi bănești, respectiv și sporul aferent titlului de specialist de clasă care se acordă și judecătorilor militari și numai în anumite condiții.

Din motivarea autorului excepției de neconstituționalitate reiese, în esență, că acesta este nemulțumit de interpretarea dată dispozițiilor art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009, respectiv de faptul că pentru personalul nou-încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare, neacordându-se și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, de care au beneficiat persoanele încadrate deja pe funcții similare în luna decembrie a anului 2009.

Or, Curtea constată că, în speță, sunt aplicabile prevederile legale în vigoare la data la care autorul excepției de neconstituționalitate a dobândit calitatea de judecător militar, potrivit principiului tempus regit actum, întrucât la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 nu ocupa funcția publică pentru care această lege prevede o asemenea măsură compensatorie/tranzitorie pentru persoanele care aveau deja în plată la data de 31 decembrie 2009 anumite sporuri.

În aceste condiții, Curtea reține că autorul prezentei excepții de neconstituționalitate, în realitate, solicită, pe de o parte, interpretarea normelor legale în materie, în sensul ca de sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu să beneficieze și persoanele care la acea dată nu erau încadrate în funcțiile pentru care se prevedea posibilitatea acordării sporului de specialist de clasă și, pe de altă parte, modificarea acestor norme, întrucât o asemenea interpretare ar putea fi dată numai în măsura în care textul de lege ar cuprinde o asemenea prevedere.

Or, în temeiul art. 61 din Constituție, "Parlamentul este [_] unica autoritate legiuitoare a țării“, astfel încât modificarea, completarea ori abrogarea normelor juridice constituie atribuții exclusive ale acestuia, iar potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. De asemenea, potrivit jurisprudenței constante a instanței de contencios constituțional, interpretarea și aplicarea normelor legale sunt apanajul exclusiv al instanțelor de judecată, precum și al instituțiilor chemate să aplice legea, astfel încât excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

De asemenea, Curtea reține că sporurile, premiile și alte stimulente, acordate diferitelor categorii de salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula, sens în care este și jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, sau Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012.

2. Curtea observă că prevederile din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării, criticate în prezenta cauză, reglementează, pe de o parte, structurile centrale ale Ministerului Apărării, precum și personalul și structurile care sunt subordonate nemijlocit ministrului apărării, iar, pe de altă parte, prevăd care sunt atribuțiile Direcției instanțelor militare, respectiv "asigură managementul funcțiilor militare la nivelul instanțelor militare și acționează, împreună cu structurile de resort din Ministerul Apărării, pentru compatibilizarea sistemului jurisdicțional militar cu cel din statele membre NATO“.

De asemenea, dispozițiile criticate din Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției statuează referitor la organizarea și funcționarea, precum și atribuțiile unor structuri din cadrul Ministerului Apărării Naționale și, prin urmare, nu au incidență în cauza ce îl privește pe autorul excepției de neconstituționalitate.

Ca atare, având în vedere obiectul cauzei deduse judecății instanței a quo, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) și (2) și art. 18 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării, precum și cele ale art. I pct. 2 și pct. 11-14 din Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, care nu au legătură cu soluționarea cauzei, astfel cum prevede art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.