Decizia CCR nr. 560 din 16.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza a doua raportat la art. 33 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Sebastian Nicolae Ionescu în Dosarul nr. 21.829/63/2007 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 222D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența în această materie a Curții Constituționale. Astfel, se arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate nu contravin principiului neretroactivității, deoarece în speță este vorba de o situație juridică în curs de constituire, aplicarea imediată a legii noi fiind firească și conformă cu principiile de drept. Totodată, textele de lege criticate, precum și Legea nr. 165/2013, în ansamblul său, oferă, atât în cadrul procedurilor administrative, cât și a celor judiciare, garanțiile necesare respectării atât a dreptului de proprietate, cât și a dreptului de acces liber la instanță și la un proces echitabil.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 7 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 21.829/63/2007, Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Sebastian Nicolae Ionescu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului promovat împotriva sentinței judecătorești prin care a fost respinsă acțiunea referitoare la obligarea primarului municipiului Craiova la restituirea în natură a unui imobil preluat în mod abuziv, în privința căruia aceasta a emis în anul 2006 o dispoziție prin care constata imposibilitatea restituirii în natură și propunea acordarea de despăgubiri prin echivalent, în condițiile Legii nr. 247/2005.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 contravin normelor constituționale ale art. 1,art. 15 alin. (2), art. 21 și ale art. 44, astfel cum acestea trebuie interpretate și analizate în concordanță cu prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.

6. În esență se arată că aplicarea art. 4 din Legea nr. 165/2013, inclusiv cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate în mod abuziv aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a acestei legi, are ca efect "obligarea proprietarilor la parcurgerea unei noi proceduri administrative și anularea tuturor demersurilor judiciare“ desfășurate sub imperiul legilor anterioare, ceea ce afectează siguranța circuitului civil și principiile fundamentale ale statului de drept, echivalând, totodată, cu nesocotirea principiului neretroactivității legii, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului de proprietate.

7. La reglementarea legii examinate, legiuitorul nu a avut în considerare și regimul juridic aplicabil cauzelor pendinte în materia imobilelor naționalizate, creându-se ab initio premisele lipsei de coerență în practica judecătorească, concretizată în soluții fie de excludere a unor cauze de la aplicarea legii, fie de includere artificială și nejustificată a altora. Se mai arată că natura termenelor prevăzute de legea criticată, precum și soluția legiuitorului de a transfera competența soluționării cauzelor pendinte în materia restituirii imobilelor din sfera controlului judiciar în cea a procedurilor administrative ignoră cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, referitoare la identificarea unui remediu mai rapid problemelor de la nivel național în această materie.

8. Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă apreciază că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2014 sunt constituționale.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, inadmisibilă, deoarece textul legal criticat a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014.

11. Președinții celor două Camere al Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Analizând, însă, motivarea autorilor excepției, raportat la circumstanțele litigiului, Curtea constată că obiectul excepției îl constituie, în realitate, prevederile art. 4 teza a doua raportat la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conținut:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (_) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (..........) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

- Art. 33 alin. (1): "(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.“

14. În motivarea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației puterilor și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, ale art. 21 alin. (1)-(3) cu referire la dreptul de acces la instanță și dreptul părților la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil și ale art. 44 - Proprietatea privată. De asemenea sunt invocate dispozițiile cuprinse la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, cu privire la protecția proprietății.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, pentru soluționarea acesteia, se impune a fi analizată mai întâi incidența dispozițiilor de lege criticate asupra soluționării litigiilor în care aceasta a fost invocată, ca una dintre condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

16. Așadar, Curtea observă că în litigiu a fost depășită prima etapă administrativă, finalizată printr-o dispoziție, emisă în anul 2006, de către autoritatea publică administrativă, prin care se constatata imposibilitatea restituirii în natură a imobilului preluat în mod abuziv și se propunea, în consecință, acordarea de despăgubiri prin echivalent, în condițiile Legii nr. 247/2005. Această dispoziție a fost atacată în justiție de către persoana îndreptățită, care a considerat că imobilul în cauză poate fi restituit în natură. Acțiunea judecătorească a fost respinsă la prima instanță, iar judecarea recursului ulterior promovat este suspendată pe perioada soluționării prezentei excepții de neconstituționalitate.

17. Litigiul aflându-se în această fază procesuală, Curtea constată lipsa legăturii dintre dispozițiile de lege criticate - art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 - și soluționarea cauzei. Astfel, indiferent dacă recursul pendinte va fi admis sau respins, reclamantul, în calitate de persoană îndreptățită în temeiul Legii nr. 10/2001, nu va fi obligat să repete procedura administrativă desfășurată în fața entității învestite de lege și, deci, nu va fi în situația de a se supune noilor termene reglementate de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

18. Curtea conchide că dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu au incidență în cauză, astfel că, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. Dată fiind soluția de respingere, ca inadmisibilă, a acestei excepții, ce se impune în atare împrejurare, în cauză nici nu se poate pune problema aplicării Deciziei nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.