Decizia CCR nr. 562 din 16.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de George Grossu în Dosarul nr. 10.381/3/2010* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 283D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepției, asistat de avocat Daciana Popa, cu împuternicire depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează Curții faptul că părțile lipsă, respectiv Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, au transmis la dosarul cauzei puncte de vedere prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

4. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 505D/2014, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și ale art. 34 din Legea nr. 165/2013, excepție ridicată de Victor Adrian Dragu în Dosarul nr. 9.264/2/2012* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

5. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Magistratul-asistent învederează Curții faptul că aceleași entități menționate mai sus au depus, în calitate de părți, și în acest dosar puncte de vedere având conținut identic, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

7. Președintele Curții, având în vedere identitatea parțială dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție problema conexării lor. Partea prezentă și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menționate. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 505D/2014 la Dosarul nr. 283D/2014, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate ce constituie obiectul Dosarului nr. 283D/2014. Acesta, prin reprezentantul său convențional, susține că prevederile art. 4 teza a doua, raportat la art. 34 din Legea nr. 165/2013, aplicându-se deopotrivă atât cererilor de restituire înaintate organelor competente, cât și cauzelor în materia restituirii aflate pe rolul instanțelor judecătorești, fără a distinge între etapele în care fiecare dintre acestea se află, respectiv proceduri administrative sau judiciare, contravin dispozițiilor art. 1 alin. (4), art. 21 și art. 44 din Constituție. În concluzie, solicită admiterea excepției de neconstituțional itate.

9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența în această materie a Curții Constituționale. În plus, menționează că nu se poate susține încălcarea art. 44 din Constituție, de vreme ce cadrul legislativ aplicabil domeniului restituirilor asigură garanțiile necesare realizării dreptului de proprietate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

10. Prin Încheierea din 3 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 10.381/3/2010*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de George Grossu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului promovat de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței judecătorești prin care a fost admisă acțiunea reclamantului, instanța de judecată obligând pârâta să desemneze un evaluator căruia să îi transmită dosarul de despăgubire în cauză, aferent dispoziției emise de primarul municipiului București, în vederea întocmirii raportului de evaluare și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la data întocmirii raportului de evaluare.

11. Prin Încheierea din 31 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 9.264/2/2012*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Victor Adrian Dragu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței prin care aceasta din urmă a fost obligată să desemneze un evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare și să emită, în consecință, decizia care să conțină titlul de despăgubire.

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 contravin normelor constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 15 alin. (2), art. 21,art. 44 și ale art. 53, astfel cum acestea trebuie interpretate și analizate în concordanță cu prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.

13. În esență se arată că aplicarea art. 4 din Legea nr. 165/2013, inclusiv cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate în mod abuziv aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a acestei legi, are ca efect "obligarea proprietarilor la parcurgerea unei noi proceduri administrative și anularea tuturor demersurilor judiciare“ desfășurate sub imperiul legilor anterioare, ceea ce afectează siguranța circuitului civil și principiile fundamentale ale statului de drept și echivalează cu nesocotirea principiului neretroactivității legii, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului de proprietate. La reglementarea legii examinate, legiuitorul nu a avut în considerare și regimul juridic aplicabil cauzelor pendinte în materia imobilelor naționalizate, creându-se ab initio premisele lipsei de coerență în practica judecătorească, concretizată în soluții fie de excludere a unor cauze de la aplicarea legii, fie de includere artificială și nejustificată a altora. Se mai arată că natura termenelor prevăzute de legea criticată, precum și soluția legiuitorului de a transfera competența soluționării cauzelor pendinte în materia restituirii imobilelor din sfera controlului judiciar în cea a procedurilor administrative ignoră cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, referitoare la identificarea unui remediu mai rapid problemelor de la nivel național în această materie.

14. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate nu sunt contrare normelor constituționale invocate.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

16. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, inadmisibilă, deoarece textul legal criticat a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014.

17. Președintele celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19. Obiectul excepției de neconstituționalitate astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie, pe de o parte, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 și, pe de altă parte, dispozițiile art. 4 și ale art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, modificată și completată prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, cu modificările și completările ulterioare. Analizând motivarea autorilor excepției, dar și circumstanțele litigiilor, Curtea constată că obiectul excepției îl constituie, în realitate, prevederile art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conținut:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (_) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (..........) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

- Art. 34 alin. (1): "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.“

20. În motivarea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației puterilor și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, ale art. 21 alin. (1)-(3) cu referire la dreptul de acces la instanță și dreptul părților la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, ale art. 44 - Proprietatea privată și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere faptul că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după momentul sesizării Curții Constituționale.

22. Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în speța dedusă soluționării, atât instanța de judecată, cât și alte autorități/entități implicate în aplicarea legii urmează să respecte deciziile Curții Constituționale atât sub aspectul dispozitivului, cât și sub cel al considerentelor pe care acestea se sprijină. Altfel spus, dispozițiile legale criticate vor fi interpretate și aplicate direct în conformitate cu cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, având în vedere că prin această decizie a fost stabilită în mod definitiv și general obligatoriu modalitatea de interpretare constituțională a textului ce constituie obiectul excepției. Așadar, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale (de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20), deciziile anterioare de constatare a neconstituționalității reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.