Decizia CCR privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Filip Aurelian, prin tutore Veronica Simion, în Dosarul nr. 24.092/325/2014/a1 al Judecătoriei Timișoara - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 650D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 7 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 24.092/325/2014/a1, Judecătoria Timișoara - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Filip Aurelian, prin tutore Veronica Simion, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind reexaminarea acordării ajutorului public judiciar, respectiv scutirea de la plata cauțiunii aferente suspendării executării silite.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu se aplică și în cazul cauțiunii. Astfel, deși cauțiunea este un mijloc de a proteja interesele pârâtului față de cererile abuzive ale reclamanților, aceasta nu înseamnă că acest cost procesual nu ar putea fi

obiect al Ordonanței Guvernului nr. 51/2008, sens în care consideră că, față de caracterul și scopul urmărit de actul normativ, respectiv acela de a asigura accesul liber și neîngrădit la justiție, interpretarea prevederilor criticate trebuie să aibă ca punct de pornire dispozițiile constituționale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 10 din Declarația universală a drepturilor omului și art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. De asemenea, în argumentarea excepției de neconstituționalitate, menționează jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

6. Judecătoria Timișoara - Secția a II-a civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece formele de acordare a ajutorului public judiciar prevăzute de dispozițiile legale criticate reprezintă opțiunea legiuitorului român, în concordanță cu transpunerea în dreptul intern a Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii. Totodată, apreciază că excluderea din categoria ajutorului public judiciar a cauțiunii se datorează naturii sale juridice, respectiv o garanție instituită pentru acoperirea eventualelor pagube ce ar putea fi aduse părții potrivnice.

7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, având în vedere că autorul excepției de neconstituționalitate critică textul din perspectiva a ceea ce acesta nu prevede in terminis, iar argumentele prezentate tind la completarea textului legal criticat.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme:

a) plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenței juridice și, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiție sau pentru prevenirea unui litigiu, denumită în continuare asistență prin avocat;

b) plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviințarea instanței sau a autorității cu atribuții jurisdicționale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar;

c) plata onorariului executorului judecătoresc;

d) scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită."

12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție. De asemenea, este invocat art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 14 cu privire la egalitatea în fața legii și a curților de justiție, precum și examinarea litigiului în mod echitabil și public de către un tribunal competent, independent și imparțial, stabilit prin lege, din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, și art. 10 cu privire la dreptul oricărei persoane, în deplină egalitate, de a fi audiată în mod echitabil de un tribunal independent și imparțial din Declarația universală a drepturilor omului.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă reprezintă transpunerea în planul legislației interne a Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea de reguli minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii. Scopul acestei reglementări este prevăzut la art. 1 și constă în asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară. În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistență acordată de stat, în condițiile legii, oricărei persoane fizice, în situația în care aceasta nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009.

14. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit de faptul că prevederile criticate nu se aplică și în cazul cauțiunii, astfel că, în realitate, are în vedere o omisiune legislativă, și anume absența reglementării cauțiunii dintre formele de ajutor public judiciar. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate, așa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea și completarea dispozițiilor supuse controlului de constituționalitate. Or, omisiunea de reglementare, caracterul incomplet al acesteia nu intră în atribuțiile Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituționalitate, sens în care este și jurisprudența Curții Constituționale; spre exemplu, Decizia nr. 502 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, prin care Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate.