Art. 1082 Noul cod civil Obligaţia de a da socoteală şi răspunderea executorului Execuţiunea testamentară Testamentul
Comentarii |
|
Testamentul
SECŢIUNEA a 6-a
Execuţiunea testamentară
Art. 1082
Obligaţia de a da socoteală şi răspunderea executorului
(1) La sfârşitul fiecărui an şi la încetarea misiunii sale, executorul testamentar este obligat să dea socoteală pentru gestiunea sa, chiar dacă nu există moştenitori rezervatari. Această obligaţie se transmite moştenitorilor executorului.
(2) Executorul testamentar răspunde ca un mandatar în legătură cu executarea dispoziţiilor testamentare.
(3) Dacă au fost desemnaţi mai mulţi executori testamentari, răspunderea acestora este solidară, cu excepţia cazului în care testatorul le-a împărţit atribuţiile şi fiecare dintre ei s-a limitat la misiunea încredinţată.
← Art. 1081 Noul cod civil Transmiterea execuţiunii Execuţiunea... | Art. 1083 Noul cod civil Remuneraţia executorului Execuţiunea... → |
---|
2. în cazul în care moştenirea este vacantă, socoteala se va da comunei, oraşului sau municipiului de la locul deschiderii moştenirii.
3. Obligaţia de a da socoteală de gestiune este transmisibilă moştenitorilor executorului testamentar, în ipoteza în care survine decesul acestuia anterior încheierii şi definitivării socotelilor.
4. Această obligaţie a executorului testamentar
Citește mai mult
trebuie îndeplinită la sfârşitul fiecărui an şi la încetarea misiunii sale.5. Socoteala presupune prezentarea de acte justificative cu privire la ceea ce s-a primit şi la ceea ce s-a cheltuit.
6. Cu privire la modul de îndeplinire a misiunii poate fi antrenată răspunderea executorului, care acţionează în calitate de mandatar, răspunderea acestuia fiind angajată în temeiul dispoziţiilor legale privitoare la mandat.
7. Executorul testamentar răspunde nu doar pentru doi, ci şi pentru simpla greşeală, deci pentru culpă.
8. în cazul desemnării mai multor executori testamentari, dacă, prin testament, testatorul a stabilit atribuţiile fiecărui executor, fiecare va răspunde în baza regulilor de la mandat pentru modul de îndeplinire a propriilor atribuţii încredinţate. în cazul în care testatorul nu a stabilit atribuţiile fiecăruia, răspunderea executorilor testamentari este una solidară.
9. Răspunderea intervine sub forma: a) obligării executorului testamentar la plata de daune-interese pentru orice culpă comisă în executarea sau neexecutarea însărcinării primite; diligenţa executorului este apreciată mai sever atunci când executorul primeşte o plată pentru misiunea sa, indiferent sub ce formă, decât atunci când însărcinarea sa nu este remunerată; b) revocării din funcţie dispuse de instanţa de judecată, conform art. 1085 lit. e) NCC, cu titlu de sancţiune, la cererea moştenitorilor defunctului, pentru neîndeplinirea atribuţiilor sau îndeplinirea necorespunzătoare.
10. Competenţa nu revine instanţei de judecată de la locul deschiderii moştenirii, întrucât nu se pune problema executării testamentului, ci instanţei de la domiciliul pârâtului (a executorului testamentar).
► „Art. 916. (5) Ei sunt datori, după trecere de un an de la moartea testatorului, a da socoteală despre gestiunea lor (C. civ. 472 şi urm., 557 şi urm., 809 şi urm., 819,854 şi urm.)”;
► „Art. 918. (2) Ei vor fi responsabili solidar de a da socoteală de mişcătoarele ce li s-au încredinţat, afară numai dacă testatorul a despărţit funcţiile lor şi dacă fiecare din ei s-a mărginit în ceea ce i s-a încredinţat (C. civ. 1039 şi urm.)".