Art. 1079 Noul cod civil Dreptul de administrare Execuţiunea testamentară Testamentul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Testamentul
SECŢIUNEA a 6-a
Execuţiunea testamentară
Testamentul
SECŢIUNEA a 6-a
Execuţiunea testamentară
Art. 1079
Dreptul de administrare
(1) executorul testamentar are dreptul să administreze patrimoniul succesoral pe o perioadă de cel mult 2 ani de la data deschiderii moştenirii, chiar dacă testatorul nu i-a conferit în mod expres acest drept.
(2) Prin testament, dreptul de administrare poate fi restrâns doar la o parte din patrimoniul succesoral sau la un termen mai scurt.
(3) Termenul de 2 ani poate fi prelungit de instanţa de judecată, pentru motive temeinice, prin acordarea unor termene succesive de câte un an.
| ← Art. 1078 Noul cod civil Capacitatea executorului Execuţiunea... | Art. 1080 Noul cod civil Puterile executorului Execuţiunea... → |
|---|
2. în conţinutul acestui drept se includ dreptul de posesie a bunurilor, dreptul de folosinţă a acestora, de dispoziţie materială, în scopul realizării activităţii sale. însă asemenea drepturi nu se exercită de executorul testamentar pentru sine, ci pentru moştenitori.
3. Deţinerea bunurilor din patrimoniul
Citește mai mult
succesoral are ca scop asigurarea aducerii la îndeplinire a voinţei testatorului. Ea constituie o detenţie precară, fiind considerată un simplu sechestru al moştenitorilor (/. Rosetti-Bâlănescu, Al. Bâicoianu, Drept civil român, voi. III, p. 610; M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei, p. 291).4. Acest drept este opera legii, şi nu a voinţei testatorului.
5. Dreptul de administrare vizează integralitatea patrimoniului succesoral, atunci când fie testatorul nu a stabilit întinderea dreptului, fie testatorul a prevăzut expres dreptul de administrare al executorului testamentar asupra întregului său patrimoniu, fie nu a conferit expres acest drept executorului testamentar.
6. Administrarea numai a unei părţi a patrimoniului succesoral are loc atunci când testatorul a prevăzut expres dreptul executorului testamentar de a administra numai o parte a patrimoniului, precis determinată.
7. Acest drept este unul limitat în timp, în sensul că se exercită numai pe o perioadă maximă de 2 ani, calculată de la data deschiderii moştenirii. Ori de câte ori prin testament nu se prevede vreo limită în timp a exerciţiului dreptului de administrare, acesta se va exercita pe termenul maxim de 2 ani. Dimpotrivă, atunci când testatorul a prevăzut expres întinderea în timp a exerciţiului dreptului de administrare (care poate fi doar mai mică de 2 ani, şi nicidecum peste 2 ani), dreptul de administrare se va exercita pe perioada stabilită expres în testament.
8. Exerciţiul dreptului de administrare, după expirarea duratei maxime iniţiale, peste limita maximă de 2 ani, poate fi prelungit numai de instanţa de judecată (de la locul deschiderii moştenirii, s.n.) şi numai condiţionat de existenţa unor motive temeinice.
9. Norma nu prevede care ar fi acele motive temeinice, astfel că aprecierea caracterului temeinic este lăsată la latitudinea judecătorului. în opinia noastră, pot fi considerate motive temeinice: starea de boală a executorului testamentar, care l-a împiedicat o perioadă semnificativă de timp să-şi îndeplinească atribuţiile; starea de boală a moştenitorului, care l-a împiedicat să preia patrimoniul succesoral, descoperirea târzie a testamentului, contestarea testamentului, împrejurări care au împiedicat executorul testamentar să îşi îndeplinească însărcinarea în termenul stabilit pentru executare, calculat de la data morţii testatorului.
10. Prelungirea poate fi dispusă pe maxim un an. Nu se prevede numărul maxim de prelungiri care ar putea fi acordate, ceea ce înseamnă că pot fi acordate oricât de multe prelungiri succesive, cu condiţia ca fiecare dintre ele să nu depăşească un an. Desigur, un număr mare de solicitări de prelungire a termenului poate pune în discuţie caracterul temeinic al motivelor ce justifică solicitarea.
11. La expirarea termenului maxim de 2 ani, a celui fixat de testator (mai mic de 2 ani) sau a celui prelungit, dacă nu intervine o nouă prelungire, mandatul executorului încetează, potrivit art. 1085 lit. f) NCC.
12. Potrivit art. 97 din Legea nr. 71/2011, execuţiunile testamentare începute înainte de data intrării în vigoare a noului Cod civil nu pot dura mai mult de 2 ani, calculaţi de la data de 1 octombrie 2011, data intrării în vigoare a noului Cod civil, existând posibilitatea de prelungire în conformitate cu noile dispoziţii legale, adică pentru motive temeinice, succesiv, pe o durată maximă de un an.
13. ă sursa unor contracte ce se vor încheia în viitor, este un instrument de simplificare a unor raporturi contractuale, conţinând limitele între care aceste convenţii viitoare vor trebui încheiate şi, în acelaşi timp, reprezintă contractul principal, raportat la actele ce se vor încheia în baza sa. Un loc deosebit în categoria contractelor-cadru îl ocupă contractele de distribuţie (a se vedea L Pop, Tratat, voi. II, p. 217-219).
2. Contractul-cadru este un contract în care părţile contractante definesc şi stabilesc principalele reguli şi condiţii care vor guverna încheierea unor contracte viitoare dintre ele, contracte care se numesc „de aplicaţie" sau „de executare" a contractului-cadru (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 217).
3. ărei administrări a bunurilor altuia, cu excepţia cazului în care legea, actul constitutiv sau împrejurările concrete impun aplicarea unui alt regim juridic de administrare.
15. întrucât sezina aparţine de drept executorului testamentar, în cazul în care, prin testament, testatorul dispune ca bunul său cel mai valoros să fie vândut după moartea sa unuia din legatarii particulari, expres desemnat (restul bunurilor urmând a fi împărţite între legatarii particulari în modalitatea prevăzută de testator), iar preţul să fie împărţit între legatarul particular însărcinat cu vânzarea şi ceilalţi legatari particulari, autentificarea de către notarul public a actului de vânzare-cumpărare încheiat cu un terţ poate avea loc fără ca în principal să fie necesară deschiderea procedurii succesorale notariale şi eliberarea certificatului de moştenitor, însă după emiterea certificatului de executor testamentar a legatarului particular însărcinat de testator cu vânzarea bunului (pentru o astfel de discuţie, în reglementarea anterioară, unde sezina nu aparţinea de drept executorului testamentar, ci era necesar ca aceasta să fie acordată expres de testator, a se vedea O. Rădulescu, Condiţiile în care este posibilă vânzarea imobilului defunctului de către executorul testamentar, în Dreptul nr. 4/1998, p. 34-35. în esenţă, s-a subliniat că autentificarea actului de vânzare-cumpărare nu poate avea loc doar în baza certificatului de executor testamentar, deoarece certificatul de moştenitor este mijlocul de însezinare a legatarilor particulari, iar executorul testamentar nu are sezina de drept).
Art. 911 Vechiul Cod Civil
"El poate să le dea de drept în posesiune, toată sau parte numai din averea sa mobilă, pentru un timp care nu va trece peste un an de la moartea sa."
Execuţiile testamentare începute înainte de data intrării în vigoare a NCC nu pot dura mai mult de 2 ani, calculate de la această dată, cu posibilitatea de prelungire în condiţiile alin. 3 (instanţa poate prelungi execuţiunea).