Art. 1114 Noul cod civil Efectele acceptării Acceptarea moştenirii Transmisiunea moştenirii
| Comentarii |
|
Transmisiunea moştenirii
SECŢIUNEA a 2-a
Acceptarea moştenirii
Art. 1114
Efectele acceptării
(1) Acceptarea consolidează transmisiunea moştenirii realizată de plin drept la data decesului.
(2) Moştenitorii legali şi legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia.
(3) Legatarul cu titlu particular nu este obligat să suporte datoriile şi sarcinile moştenirii. Prin excepţie, el răspunde pentru pasivul moştenirii, însă numai cu bunul sau bunurile ce formează obiectul legatului, dacă:
a) testatorul a dispus în mod expres în acest sens;
b) dreptul lăsat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o moştenire culeasă de către testator şi nelichidată încă; în acest caz, legatarul răspunde pentru pasivul acelei universalităţi;
c) celelalte bunuri ale moştenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor şi sarcinilor moştenirii.
(4) În cazul înstrăinării bunurilor moştenirii după deschiderea acesteia, bunurile intrate în patrimoniul succesoral prin efectul subrogaţiei pot fi afectate stingerii datoriilor şi sarcinilor moştenirii.
| ← Art. 1113 Noul cod civil Reducerea termenului de opţiune... | Art. 1115 Noul cod civil Întocmirea inventarului Acceptarea... → |
|---|
1. în alcătuirea pasivului succesoral, conform art. 774 C. civ. 1864, intră datoriile şi sarcinile moştenirii. Prin datorii succesorale se înţeleg obligaţiile patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvor, există în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii, în timp ce au valoarea unei sarcini succesorale acele obligaţii care se nasc în persoana moştenitorilor, la deschiderea moştenirii sau ulterior, independent de voinţa defunctului. Nu poate fi asimilată uneia sau alteia dintre aceste obligaţii patrimoniale suma de bani reprezentând contravaloarea, în
Citește mai mult
cuantum actualizat, a despăgubirilor încasate în urma exproprierii şi care urmează a fi returnată, ca o condiţie necesară şi prealabilă admiterii cererii de restituire a imobilului, cerere formulată în condiţiile Legii nr. 10/2001 de către moştenitori. Obligaţia de plată a acestei sume nu s-a născut la momentul decesului autorului, ci abia ulterior, în momentul formulării notificării în temeiul Legii nr. 10/2001, aşadar, nu are ca izvor deschiderea succesiunii (C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi de propr. int., dec. nr. 220/R/2005, în C.P.J. civ. 2005, p. 422-425).2. Potrivit art. 774 C. civ. 1864, coerezii contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor succesiunii, fiecare în proporţie cu ce ia. Spre deosebire de datorii, prin sarcini se înţeleg toate obligaţiile privitoare la moştenire şi care se nasc în persoana succesorilor, atât la deschiderea succesiunii, cât şi după această dată. Cheltuielile de înmormântare, în măsura în care nu sunt excesive, trebuie suportate de toţi moştenitorii, în proporţie cu cotele-părţi ce le revin din succesiune (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 478/1989, în Dreptul nr. 1-2/1990, p. 128).
3. Descendentul care are singur în folosinţă bunurile succesorale nu poate pretinde de la ceilalţi comoştenitori, anterior partajului - cu care prilej se stabilesc atât activul, cât şi pasivul succesiunii -, să fie despăgubit pentru cheltuielile de întreţinere şi de înmormântare a autorului lor. Dar chiar faptul că reclamantul a prestat singur, benevol, întreţinere autorului lui, în timpul vieţii acestuia, nu poate constitui un temei legal pentru ca ceilalţi descendenţi să restituie o parte din sumele plătite cu titlu de întreţinere, câtă vreme nu există o convenţie a lor în acest sens sau o hotărâre judecătorească prin care toţi să fie obligaţi la această întreţinere ori la cererea părintelui, prin care numai unul dintre copii a fost obligat la întreţinere, ca o consecinţă a stării de urgenţă (Trib. Maramureş, dec. nr. 301/1968, în R.R.D. nr. 12/1968, p. 174).
4. Potrivit art. 774 C. civ. 1864, moştenitorii contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor succesiunii, fiecare în proporţie cu ceea ce ia. Cu privire la datorii, acestea constituie obligaţiile de orice fel, cu caracter patrimonial, ale defunctului, indiferent de izvorul lor, cum sunt contractul, îmbogăţirea fără justă cauză, delictul civil, iar, în ceea ce priveşte sarcinile succesiunii, acestea sunt cele ce se nasc la deschiderea moştenirii ori după această dată, precum: cheltuielile de înmormântare, cele pentru administrarea şi lichidarea succesiunii, legatul particular având ca obiect o sumă de bani ş.a. Instanţele au inclus în pasivul succesoral o sumă de bani, reprezentând cheltuieli pentru îngrijirea defunctei pe ultimii trei ani de viaţă, cât a fost bolnavă, necesitate de asistenţă şi tratament medical. întrucât cheltuielile, în măsura în care au fost efectuate, îi reveneau ca obligaţie pârâtului în calitatea sa de soţ, potrivit dispoziţiilor Codului familiei, în temeiul cărora între soţi există obligaţia de întreţinere, fiind datori să-şi acorde sprijin material şi moral, acesta nu era îndreptăţit să ceară restituirea unei părţi din cheltuielile respective, care nu pot fi considerate nici ca o datorie a succesiunii şi nici ca o sarcină (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 877/1988, în R.R.D. nr. 3/1989, p. 67).
5. Soţia supravieţuitoare - moştenitoare în cotă de 1/2 - nu poate solicita în speţă obligarea reclamantei - moştenitoare a unei pătrimi din succesiune - la suportarea, în cota corespunzătoare, a cheltuielilor făcute de pârâtă cu internarea în spital şi cu înmormântarea soţului defunct. Sumele afectate spitalizării nu se includ în această noţiune, ci fac parte din obligaţia de sprijin pe care soţii şi-o datorează reciproc (Trib. Sibiu, s. civ., dec. nr. 68/2000, în S.U.B.B. nr. 2/2000, p. 14S).
6. Toate cheltuielile efectuate de moştenitori cu parastasele pentru pomenirea memoriei autorilor lor, la diferite intervale de timp, după data înmormântării, conform obiceiurilor creştineşti, constituie şi se înscriu în pasivul succesoral, care va fi suportat de toţi succesorii acceptanţi în funcţie de cota pe care o culeg din succesiune (C.S.J., s. civ., dec. nr. 79/1994, în Dreptul nr. 12/1994, p. 63).
7. Hotărârea prin care moştenitoarea rezervatară a fost obligată să plătească legatarei universale o parte din cheltuielile de înmormântare a defunctei este legală, deoarece, potrivit art. 893 C. civ. 1864, legatarul universal care vine la moştenire în concurs cu un moştenitor rezervatar este obligat la datoriile şi sarcinile succesiunii personal, până la concurenţa părţii sale. Chiar dacă prin testament defuncta a instituit în sarcina legatarei universale obligaţia de a suporta cheltuielile de înmormântare, prin reducţiunea testamentului, până la cotitatea disponibilă din succesiune, ca urmare a cererii reclamantei, se impune a se face aplicarea textului de lege sus-menţionat, astfel ca aceste cheltuieli să fie suportate de ambele moştenitoare (C.A. laşi, dec. civ. nr. 1773/2001, în Jurisprudenţa C.A. laşi 2001 p. 107-109). Notă. Decizia recurată este nelegală. Este adevărat că, în virtutea mai multor texte din Codul civil 1864 (art. 774, art. 775, art. 777, art. 893, art. 896, art. 902 şi art. 1060), este consacrat principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral între moştenitorii universali şi cu titlu universal, proporţional cu părţile ereditare. Diviziunea de drept între moştenitori a pasivului succesoral nu este însă un principiu imperativ. în anumite cazuri prevăzute de lege, de cel care lasă moştenirea ori prin convenţia dintre moştenitori, pasivul succesoral se divide altfel decât proporţional cu părţile ereditare; în cauză, testamentul prin care a fost instituită legatara universală este cu sarcina suportării de către aceasta a cheltuielilor de înmormântare a dispunătoarei. Prin urmare, sunt incidente dispoziţiile art. 1061 alin. (1) pct. 2 C. civ. 1864 (art. 1155 alin. (3) lit. d) NCC, n.n.], care exceptează de la principiul diviziunii de drept a pasivului între moştenitori ipoteza în care unul dintre moştenitori este însărcinat singur, prin titlu, cu executarea obligaţiei. în acest caz, moştenitorul însărcinat cu plata datoriei poate fi urmărit singur de creditor, de regulă, fără drept de recurs împotriva celorlalţi [art. 1061 alin. (3) teza I C. civ. 1864]. în aceste condiţii, deoarece obligaţia de a suporta cheltuielile de înmormântare a fost stabilită prin titlu (testament) în sarcina legatarei, obligaţia revine numai acesteia, cu titlu personal, nu şi moştenitoarei rezervatare, fiind fără relevanţă dacă testamentul a fost redus la 1/4 din succesiune, deoarece, indiferent de diminuarea emolumentului, sarcina nefiind a moştenirii, grevează ca obligaţie de executat, prin voinţa testatoarei, doar pe legatarul ţinut să o execute (M.M. Pivniceru, C. Susanu, D. Tătâruşanu, op. cit., p. 119).
Citește mai mult
bunul sau bunurile ce formează obiectul legatului, dacă: a) testatorul a dispus în mod expres în acest sens; b) dreptul lăsat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o moştenire culeasă de către testator şi nelichidată încă; în acest caz, legatarul răspunde pentru pasivul acelei universalităţi; c) celelalte bunuri ale moştenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor şi sarcinilor moştenirii (G. Boroi, L Stânciulescu, Instituţii, p. 636).2. Printre modurile de acceptare a moştenirii nu se mai regăseşte acceptarea sub beneficiu de inventar. Aceasta se explică prin faptul că, potrivit noului Cod civil, acceptarea unei moşteniri se face doar sub beneficiu de inventar, în sensul că moştenitorii legali şi legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia, iar legatarul cu titlu particular doar cu titlu de excepţie.
3. Acceptarea unei moşteniri presupune şi asumarea cheltuielilor legate de aceasta, respectiv a pasivului moştenirii, cu toate datoriile şi sarcinile acesteia.
4. Excepţia o constituie legiferarea noţiunilor doctrinare privind limitele în care legatarul cu titlu particular este nevoit să suporte datoriile şi sarcinile moştenirii, respectiv numai în limita bunului sau bunurilor care au făcut obiect al legatului şi dacă sunt îndeplinite expres condiţiile prevăzute la lit. a)-c) de la alin. (3) al normei analizate.
5. Textul alin. (3) nu reprezintă o excepţie în adevăratul sens al cuvântului, se precizează doar, în mod expres, că legatarul răspunde pentru pasivul universalităţii ce formează obiectul legatului său cu titlu particular, fără a răspunde de pasivul moştenirii testatorului, care nu include obiectul legatului (universalitatea lichidată) (îndrumar notarial, voi. I, p. 424).
6. în materie de devoluţiune succesorală cu titlu universal, principiul este că cine primeşte activul este ţinut şi de pasiv. De altfel, ni se pare de necontestat că regulile art. 774 şi urm. C. civ. 1864 privesc pe orice succesori cu vocaţie universală, fără a distinge între moştenitorii legitimi şi succesorii neregulaţi (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Băicoianu, Tratat, voi. III: p. 370-371).
7. Obligaţia de a suporta pasivul moştenirii revine moştenitorilor universali sau cu titlu universal, deoarece ei dobândesc întreg patrimoniul sau numai o fracţiune din patrimoniul defunctului. Moştenitorii şi legatarii (universali sau cu titlu universal) nu pot accepta numai drepturile succesiunii (deci să refuze plata datoriilor pe care de cuius le-a făcut în timpul vieţii) (L. Stânciulescu, Drept civil. Contracte şi succesiuni, ed. a 4-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 539).
8. Articolul 774 C. civ. 1864 trebuie alăturat cu art. 1060 C. civ. 1864 [art. 1155 NCC, n.n.), după care comoştenitorii nu sunt ţinuţi a plăti datoriile succesiunii „decât în proporţie cu părţile lor ereditare" (contribuţia la datorii este proporţională cu valoarea părţii primite în calitate de moştenitor ab intestat, fără a se ţine seama de bunurile ce moştenitorul ar avea să primească din succesiune în calitate de legatar particular) (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Băicoianu, Tratat, voi. III, p. 373).
9. Legatarii cu titlu particular, nefiind decât dobânditorii unui anumit drept, nu răspund pentru pasivul moştenirii. Legatarii cu titlu particular, în principiu, nu sunt obligaţi să suporte pasivul, dar nu pot cere predarea legatelor decât după plata pasivului şi în limita bunurilor succesorale (L. Stânciulescu, Contracte şi succesiuni, p. 539-540).
10. Articolul 775 C. civ. 1864 fixând partea contributivă a legatarului cu titlu universal în proporţie cu emolumentul său, pare în contradicţie cu art. 896 C. civ. 1864 şi cu principiul general că obligaţia legatarului este în proporţie nu cu emolumentul, ci cu dreptul său succesoral. Prin urmare, prin aplicarea literală a art. 775, partea din datorii care incumbă moştenitorilor se măreşte ori de câte ori testatorul a impus legatarului cu titlu universal plata unui legat cu titlu particular; deci în mod indirect, moştenitorii contribuie la plata acelui legat, fiindcă rezultatul este acelaşi ca şi când testatorul ar fi impus moştenitorilor să contribuie la plata legatului particular. Or, un asemenea rezultat este tocmai contrar voinţei testatorului, care a pus plata legatului particular în sarcina exclusivă a legatarului cu titlu universal. în realitate, nu există contradicţie între art. 896 şi art. 775 (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu, Tratat, voi. III, p. 579-580).
11. Mai poate acoperi pasivul moştenirii şi preţul obţinut din vânzarea unor bunuri ale moştenirii, cu condiţia ca vânzarea să fi avut loc după deschiderea succesiunii. De asemenea, în baza subrogaţiei legale, comoştenitorul care a plătit datoriile moştenirii are o acţiune în regres împotriva celorlalţi moştenitori în termenul de prescripţie prevăzut de art. 1564 NCC.
12. Moştenitorii răspund de datoriile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, ceea ce înseamnă că acceptarea moştenirii nu presupune confuziunea patrimoniului moştenitorilor cu cel al defunctului (îndrumar notarial, voi. I, p. 424).
13. în sens contrar, ca efect (general) al acceptării moştenirii se produce confuziunea dintre patrimoniul succesoral şi patrimoniul succesibilului. Situaţia este aceeaşi şi în cazul în care succesibilii, creditorii ori alte persoane interesate au cerut efectuarea inventarului bunurilor succesiunii (art. 1115 alin. (1) NCC) (6. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 636).
► „Art. 688. Efectul acceptării se suie până la ziua deschiderii succesiunii (C. civ. 651)";
► „Art. 774. Coerezii contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor succesiunii, fiecare în proporţie cu ce ia (C. civ. 653, 775 şi urm., 893, 896, 909, 1060)";
► „Art. 775. Legatarul cu titlul universal contribuie deopotrivă cu erezii, în proporţie cu emolumentul său. Cel particular nu contribuie (C. civ. 896, 909)";
► „Art. 777. Coerezii plătesc datoriile şi sarcinile succesiunii, fiecare în proporţie cu partea sa ereditară (C. civ., 653, 774, 893,1060)".
Pe de o parte, vechiul Cod civil, după modelul
francez din 1804, nu reglementa un regim organizat al transmisiunii activului şi pasivului succesoral. Aceasta era teoretic gerată de moştenitorii sezinari sau de executorii testamentari, fiind în fapt de multe ori sursă de ambiguităţi.
Pe de altă parte, acceptarea sub beneficiu de inventar fusese reglementată -în vechiul cod ca o variantă aptă să preîntâmpine surprizele neplăcute pentru succesibilul ce nu cunoaşte întinderea
Citește mai mult
pasivului autorului său. Dar reducerea în 1951 a termenului de opţiune succesorală de la treizeci de ani (art. 700 alin. 1, ce trimitea la art. 1890 c.civ.) la şase luni a redus drastic aplicabilitatea practică a acceptării sub beneficiu de inventar.Să nu uităm nici faptul că succesorii nu se grăbeau în fapt să declare existenţa vreunui pasiv succesoral, chestiune ce nu îi interesa în mod evident.
Consecinţa reformei aduse de noul cod este că la data deschiderii succesiunii operează de drept o transmisiune către moştenitorii aflaţi în indiviziune:
Art. 1114 - Efectele acceptării
(1) Acceptarea consolidează transmisiunea moştenirii realizată de plin drept la data decesului.
Soluţia era, până aici, cunoscută şi sub vechiul cod; acum însă, lucrurile merg altfel în sensul că la data partajului moştenitorii dobândesc numai activul succesoral, pasivul urmând să fie lichidat în perioada intermediară cuprinsă între data deschiderii moştenirii şi partaj.
Noul cod avea însă la nivelul anului 2009 o problemă: nu reglementa lichidarea pasivului succesoral. Problema nu a fost rezolvată nici prin LPA. Codul civil al Quebec-ului, sursă de inspiraţie de multe ori pentru legiuitorul român din 2009, are un Titlul 5 în cartea a III-a, intitulat: De la liquidation de la succession. Codul nostru, atât în forma promulgată în 2009 cât şi în cea intrată în vigoare în 2011, conţine numai art. 1115 cu privire la opţionala facere a inventarului.
Citește mai mult
consolidarea titlului de moştenitor prin acceptarea moştenirii şi desfiinţarea acelui titlu prin neacceptare"(C. Ap. Bucureşti, IX civ., dec. 11/15.1.2008).Alineatul secund este însă o schimbare a regimului tradiţional practicat sub vechiul cod civil, ce fusese preluat din Codul civil francez de la 1804, la rândul său purtător al soluţiei dreptului roman: succesorul universal continuă persoana defunctului, patrimoniul său şi al defunctului confundându-se ca urmare a acceptării principial pură şi simplă. Succesibilul putea, în mod excepţional, să blocheze confuziunea patrimoniilor şi accederea creditorilor succesorali la activul său personal prin declanşarea procedurii de acceptare sub beneficiu de inventar (art. 704-723 C. civ.). Aceste coordonate ale efectelor acceptării au dispărut pentru moştenirile deschise după 1 octombrie 2011. Art. 1114 alin. 2 noul Cod Civil limitează exclusiv la activul moştenirii posibilitatea creditorilor succesorali de a-şi recupera creanţele. Un astfel de regim pune la adăpost pe succesibilii care ignoră de bună credinţă existenţa unui pasiv succesoral neconvenabil. Soluţia este binevenită într-o perioadă de criză economică, unde credite nerambursate de către decuius şi necunoscute succesibililor le pot ocaziona surprize nedorite. Excepţia este reglementată la art. 1119 alin. 2 noul Cod Civil, unde legea face din succesibilul culpabil un acceptant forţat pur şi simplu.
Cel de-al treilea alineat reiterează cunoscuta regulă a scutirii legatarilor particulari de suportarea pasivului moştenirii (art. 775 şi 909 C. civ.). Cazurile de excepţie de la literele a-c se completează, în intenţia legiuitorului, cu dispoziţiile de la garanţii, pentru că în 2006-2008 s-a eliminat din textul art. 845 alin. 3 Proiect 2004 referirea la grevarea cu garanţii sau alte sarcini reale. „Legatarul cu titlu particular nu este obligat să suporte datoriile şi sarcinile succesiunii. Prin excepţie, el răspunde pentru pasivul succesoral, însă numai în limita valorii bunului sau bunurilor ce formează obiectul legatului, valoare socotită la data deschiderii succesiunii, dacă testatorul a dispus în mod expres în acest sens sau a grevat bunul ori bunurile respective cu garanţii sau alte sarcini reale, precum şi atunci când legatul are ca obiect un grup de bunuri cuprinzând atât drepturi cât şi obligaţii”.
În fine, ultimul alineat a fost introdus special de Comisia de amendare a Proiectului din 2004, considerat a fi o soluţie importantă în cazul înstrăinării bunurilor moştenirii după deschiderea acesteia.
Textul alin. (3) nu reprezintă o excepţie în adevăratul sens al cuvântului, se precizează doar, în mod expres, că legatarul răspunde pentru pasivul universalităţii ce formează obiectul legatului său cu titlu particular, fără a răspunde de pasivul moştenirii testatorului, care nu include obiectul legatului (universalitatea lichidată).