Art. 1146 Noul cod civil Noţiune Raportul donaţiilor Partajul succesoral şi raportul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Partajul succesoral şi raportul
SECŢIUNEA a 2-a
Raportul donaţiilor
Partajul succesoral şi raportul
SECŢIUNEA a 2-a
Raportul donaţiilor
Art. 1146
Noţiune
(1) Raportul donaţiilor este obligaţia pe care o au între ei soţul supravieţuitor şi descendenţii defunctului care vin efectiv şi împreună la moştenirea legală de a readuce la moştenire bunurile care le-au fost donate fără scutire de raport de către cel ce lasă moştenirea.
(2) În lipsă de stipulaţie contrară din partea donatorului, cei menţionaţi la alin. (1) sunt obligaţi la raport numai dacă ar fi avut vocaţie concretă la moştenirea defunctului în cazul în care aceasta s-ar fi deschis la data donaţiei.
| ← Art. 1145 Noul cod civil Măsuri conservatorii Dispoziţii... | Art. 1147 Noul cod civil Scutirea de raport a renunţătorului... → |
|---|
1. întrucât, în cauză, donaţia făcută de defunct descendentului nu a fost cu scutire de raport, rezultă că nelegal instanţa de fond l-a obligat pe pârât să raporteze donaţia primită (o jumătate din dreptul de proprietate asupra unui imobil), dar numai în limita cotităţii disponibile, deoarece trebuie raportată la succesiune întreaga donaţie primită, fără o astfel de limitare (Trib. Maramureş, dec. civ. nr. 1005/1986, în R.R.D. nr. 3/1987, p. 68).
2. Ca varietate a contractelor cu titlu gratuit, contractul de donaţie realizează trecerea unor valori dintr-un patrimoniu în altul fără
Citește mai mult
echivalent, donatorul urmărind, în principal, gratificarea donatarului, prin diminuarea ireversibilă a patrimoniului său. Cel mai important aspect al acestui act de liberalitate, care interesează transmisiunea succesorală, este raportul donaţiilor. Acesta constă în readucerea la masa succesorală de către unii dintre moştenitori (descendenţii şi soţul supravieţuitor care au acceptat succesiunea) a tuturor bunurilor şi valorilor primite de la defunct în timpul vieţii acestuia sub formă de donaţie. Sunt supuse raportului numai donaţiile, nu şi legatele. Legiuitorul a avut în vedere numai darurile făcute între vii, prin care se asigură donatarului folosinţa anticipată asupra porţiunii viitoare din moştenire. Or, singurele daruri care se pot înfăţişa sub formă de avans asupra porţiunii ereditare ce va fi primită la decesul donatorului sunt donaţiile. Legiuitorul are în vedere toate donaţiile, adică cele făcute prin act autentic, darurile manuale, donaţiile simulate şi donaţiile indirecte, făcând excepţie numai donaţiile scutite de raport şi cheltuielile la care se referă art. 759 C. civ. 1864 [art. 1091 NCC, n.n.). în speţă, se pune însă problema dacă reclamanţii care au fost înzestraţi cu suprafeţe de teren, fără ca actele să fie întocmite în formă autentică, pot fi obligaţi să raporteze la masa succesorală suprafeţele primite, înscrise în titlurile de proprietate emise numai în beneficiul lor. Actul de înzestrare fiind un act cu titlu gratuit (donaţie), nu poate să producă efecte decât dacă este întocmit în formă autentică, iar în lipsa actului autentic, donaţia este nulă absolut, neputând fi validată printr-un act confirmativ al donatorului. De aceea, în cazul înzestrărilor neefectuate în formă autentică, actul fiind nul, bunul donat nu a ieşit din patrimoniul donatorului şi se include în masa de împărţit, fără să se pună problema raportului, ca în cazul donaţiilor. Dacă însă bunurile donate, fără întocmirea actului în forma prevăzută de lege, sunt terenuri agricole, cum este cazul în speţă, în rezolvarea problemei nu se poate face abstracţie de evoluţia legislaţiei cu privire la circulaţia juridică a terenurilor intrate în proprietatea C.A.P. şi de dispoziţiile Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar. După intrarea în vigoare a acestei legi, moştenitorii donatorului au fost îndreptăţiţi să ceară reconstituirea dreptului de proprietate şi emiterea titlului pe numele tuturor, pentru întreaga suprafaţă de teren care a aparţinut în proprietate autorului lor, inclusiv cea care a făcut obiectul înzestrării neefectuate în formă autentică. Dacă însă aceştia nu au folosit calea reconstituirii dreptului de proprietate, formularea unei cereri privind raportul donaţiilor, pentru a realiza includerea terenului în masa de împărţit, este inadmisibilă (C.A. laşi, dec. civ. nr. 84 din 14 ianuarie 2000, în Jurisprudenţa 2000, p. 128-129).3. întrucât raportul este întemeiat pe intenţia prezumată a donatorului, scutirea de raport se deduce din interpretarea acestei voinţe. Ea poate să rezulte fie dintr-o clauză expresă cuprinsă în actul de donaţie sau într-un alt act ulterior, fie din modul în care donatorul a instituit folosul gratuit în favoarea descendentului, dacă implică în mod neîndoielnic intenţia sa ca folosul creat să fie peste partea ereditară a beneficiarului (Trib. Suprem, dec. nr. 718/1976, în C.D. 1977, p. 156).
4. Fiul descendentului, care vine la succesiune împreună cu fraţii ori cu surorile sale sau cu descendenţii acestora, este obligat a raporta tot ce a primit de la defunct prin dar, dacă donatorul nu a dispus altfel. Prin urmare, obligaţia de a raporta nu o are fiul sau descendentul dacă vine la succesiune cu alţi moştenitori, aşa că, în speţă, valoarea donaţiei nu are a fi scăzută din cota sa de succesiune legală şi deci nu poate fi imputată asupra rezervei, de ea trebuind să se ţină seama numai la calcularea cotităţii disponibile (Trib. Suprem, dec. nr. 1393/1969, în R.R.D. nr. 5/1970, p. 166, în C.D. 1977, p. 156).
5. Trebuie raportat la masa succesorală tot ceea ce fiul sau descendentul care vine la succesiune a primit de la defunct, atât prin dar direct, cât şi indirect, afară de cazul când donatorul a dispus altfel. Scutirea de raport nu necesită o clauză expresă, ci poate fi şi tacită. Prin simplul fapt al deghizării sale, o donaţie nu este presupusă a fi scutită de raport. Totuşi, intenţia defunctului de a permite unui anumit moştenitor rezervatar să cumuleze rezerva cu partea disponibilă a succesiunii poate să rezulte din împrejurările de fapt ale pricinii, unite cu împrejurarea că a făcut donaţia sub forma unui act de vânzare. Judecătorii fondului sunt chemaţi să aprecieze şi să decidă dacă intenţia donatorului a fost ca moştenitorul să fie sau nu scutit de raportul donaţiei (Trib. Suprem, dec. nr. 805/19S3, în C.D. 1954, p. 119, în C.D. 1977, p. 156). Notă. Prin urmare, donaţiile deghizate, adică ascunse sub forma unui contract cu titlu oneros (în speţă de vânzare-cumpărare a unui imobil), sunt valabile dacă părţile pot să dispună şi să primească cu titlu gratuit şi dacă asemenea donaţii au o cauză licită (C. Turianu, Succesiunile şi partajul succesoral, p. 235).
6. Prin titlul de proprietate ce este atacat în cauză, descendentului i s-a reconstituit, în nume propriu, dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de teren intravilan, aferent gospodăriei sale. Fiind necontestat în cauză că terenul pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate în nume propriu constituie înzestrare de la părinţi, această reconstituire nu-i conferă un drept exclusiv întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991, ca să-i înlăture pe ceilalţi moştenitori, ci bunul capătă vocaţia de a completa masa succesorală după defuncţi. Aşadar, cum în cadrul acţiunii de partaj succesoral, coerezii interesaţi pot cere ca pârâtul să raporteze la masa succesorală înzestrarea ce a primit, nu se impune anularea titlului (C.A. Bacău, dec. nr. 1054/1996, în Jurisprudenţa C.A. Bacău 1996, p. 21). Notă. Soluţia adoptată se întemeiază pe o logică riguroasă în interpretarea intenţiei dispunătorului. Indiferent de natura actului juridic la care dispunătorul recurge şi indiferent dacă actul întruneşte condiţiile de validitate, predarea bunului producător de fructe, cu titlu de înzestrare sau de donaţie, este făcută în scopul ca deţinătorul să beneficieze de fructele ori veniturile bunului transmis. Cât timp dispunătorul este în viaţă, el singur, în calitatea sa de proprietar, poate dispune ca folosinţa unui bun frugifer să aparţină unei persoane desemnate de el. în aceste condiţii, beneficiarii unor liberalităţi nu pot fi ţinuţi de moştenitori să raporteze fructele culese de ei în timpul vieţii dispunătorului. Fără a putea fi caracterizaţi ca posesori (pentru ca în temeiul acestei situaţii juridice să beneficieze de fructe), nu mai puţin însă ei culeg totuşi fructele, şi aceasta în temeiul voinţei dispunătorului (C. Turianu, Succesiunile şi partajul succesoral, p. 241).
2. Instituţia raportului donaţiilor se aplică exclusiv în favoarea
Citește mai mult
moştenitorilor legali, respectiv soţ şi descendenţi (îndrumar notarial, voi. I, p. 443).3. Pentru ca obligaţia de raport al donaţiilor să fie valabilă, se cer să fie întrunite patru condiţii: a) succesorul să aibă calitatea de descendent al defunctului sau calitatea de soţ supravieţuitor (în acest ultim caz, numai dacă soţul vine în concurs cu descendenţii defunctului); ceilalţi moştenitori legali şi legatarii nu au obligaţia de raport; b) moştenitorul (descendent sau soţ supravieţuitor în concurs cu descendenţii) să fi acceptat moştenirea; în caz de renunţare la moştenirea legală, descendentul sau soţul supravieţuitor nu mai are obligaţia de raport, putând păstra liberalitatea primită în limitele cotităţii disponibile; ca excepţie la regula de mai sus, prin stipulaţie expresă în contractul de donaţie, donatarul poate fi obligat la raportul donaţiei şi în cazul renunţării la moştenire; c) moştenitorul legal să aibă şi calitatea de donatar; pentru ca obligaţia de raport să existe, trebuie să fie cumulate calitatea de moştenitor legal cu acea de donatar de către aceeaşi persoană; cele două calităţi trebuie să coexiste la momentul deschiderii succesiunii, şi nu la momentul efectuării donaţiei; d) donaţia să nu fi fost scutită de raport (prin voinţa defunctului sau a legii); scutirea de raport nu trebuie să aducă atingere rezervei succesorale a moştenitorilor rezervatari; dacă prin donaţia făcută cu scutire de raport s-a încălcat rezerva succesorală a comoştenitorilor, donatarul moştenitor nu va suporta raportul, dar donaţia va fi supusă reducţiunii în limitele cotităţii disponibile (L. Stânciulescu, Succesiuni, p. 232-234).
4. Descendenţii şi soţul supravieţuitor sunt obligaţi la raport „numai dacă ar fi avut vocaţie concretă la moştenirea defunctului în cazul în care aceasta s-ar fi deschis la data donaţiei" [art. 1146 alin. (2) NCC). Rezultă că, potrivit dispoziţiilor noului Cod civil, dacă de exemplu, soţul supravieţuitor nu era căsătorit cu defunctul la data încheierii donaţiei, el nu are obligaţia de raport (L Stânciulescu, Succesiuni, p. 232).
5. Alin. (2) al normei analizate consacră soluţia potrivit căreia raportul donaţiilor are ca fundament voinţa donatorului de a face un avans asupra moştenirii, motiv pentru care este necesar ca donatarul să aibă calitatea de moştenitor prezumtiv al donatorului (dar cu vocaţie concretă) în momentul încheierii contractului de donaţie, pentru a putea fi obligat la raport; în vechiul Cod civil era obligat la raport, chiar dacă nu avea calitatea concretă de a moşteni la data încheierii contractului de donaţie, dar avea această calitate la momentul deschiderii moştenirii. Spre exemplu, nepotul defunctului care, la data deschiderii moştenirii, are vocaţie concretă de a moşteni nu va datora raportul dacă, la data întocmirii contractului de donaţie de către defunct, nu avea vocaţie concretă, deoarece ascendentul său trăia (la momentul încheierii actului de donaţie avea doar vocaţie eventuală) (îndrumar notarial, voi. I, p. 443).
6. Prin descendenţi se înţeleg nu numai descendenţii din căsătorie, dar şi cei din afara căsătoriei, precum şi cei adoptaţi. Descendenţii îşi datorează raportul, chiar dacă sunt de grade de rudenie diferite (de exemplu, când descendentul donatar vine la moştenire prin reprezentare în concurs cu un alt descendent de un grad de rudenie mai apropiat) (L Stânciulescu, Succesiuni, p. 233).
7. Moştenitorul datorează raportul „numai pentru donaţiile pe care le-a primit personal de la donator" (art. 1149 alin. (1) NCC). Rezultă că raportul nu este datorat pentru altul, ci numai pentru donaţiile primite personal de către cel care este obligat la raport [L. Stânciulescu, Succesiuni, p. 233).
8. Sunt supuse raportului numai donaţiile, nu şi legatele. în principiu, se raportează toate donaţiile, indiferent de forma de realizare. Astfel, sunt raportabile: a) donaţiile făcute prin act autentic; b) darurile manuale; c) donaţiile indirecte (acte juridice inspirate din voinţa de a gratifica, însă înfăptuite pe calea unui alt act juridic decât donaţia propriu-zisă; de exemplu, renunţarea la un drept, remiterea de datorie etc.). Numai donaţiile ca liberalităţi sunt supuse raportului. Există însă şi gratuităţi care, deşi sunt calificate ca donaţii, sunt exceptate de la raportul donaţiilor (L. Stânciulescu, Contracte şi succesiuni, p. 500-501; L. Stânciulescu, Succesiuni, p. 235).
9. Raportul donaţiilor trebuie limitat la restabilirea cotelor din moştenire atribuite potrivit regulilor moştenirii legale şi nu trebuie extins şi la restabilirea cotelor ce s-ar atribui potrivit moştenirii testamentare (îndrumar notarial, voi. I, p. 443).
► C. civ. 1864: „Art. 751. Fiul sau descendentele care vine la succesiune, chiar sub beneficiu de inventar, împreună cu fraţii ori surorile sale, sau cu descendenţii acestora, trebuie a raporta coerezilor săi tot ce a primit de la defunct prin dar, atât direct cât şi indirect, afară de cazul când donatorele a dispus altfel (C. civ. 738, 752 şi urm., 845, 846/';
► Legea nr. 319/1944: „Art. 3. (1) Soţul supravieţuitor este obligat să raporteze liberalităţile ce a primit prin acte între vii de la soţul său, când vine în concurs cu copiii sau cu descendenţii lor. (2)
Citește mai mult
Aceeaşi obligaţie o au şi copiii şi descendenţii lor faţă de soţul supravieţuitor".Instituţia raportului donaţiilor se aplică exclusiv în favoarea moştenitorilor legali, respectiv soţ şi descendenţi.
Alin. (2) consacră soluţia potrivit căreia raportul donaţiilor are ca fundament voinţa donatorului de a face un avans asupra moşteniri, motiv pentru care este necesar ca donatarul să aibă calitatea de moştenitor prezumtiv al donatorului (dar cu vocaţie concretă) în
Citește mai mult
momentul încheierii contractului de donaţie, pentru a putea fi obligat la raport; în vechiul Cod civil era obligat la raport chiar dacă nu avea calitatea concretă de a moşteni la data încheierii contractului de donaţie, dar avea această calitate la momentul deschiderii moştenirii.Spre exemplu, potrivit NCC, nepotul defunctului care la data deschiderii moştenirii are vocaţie concretă de a moşteni nu va datora raportul întrucât, la data întocmirii contractului de donaţie de către defunct nu avea vocaţie concretă, deoarece ascendentul său trăia (la momentul încheierii actului de donaţie avea doar vocaţie eventuală).
Text incident
Art. 969 alin. (1) NCC – Efectul particular al reprezentării succesorale