Art. 1443 Noul cod civil Solidaritatea dintre debitori Obligaţiile solidare între debitori Obligaţiile solidare

1. Solidaritatea între debitori sau pasivă este legătura care face ca fiecare dintre codebitori să fie privit, în raporturile sale cu creditorul, ca debitor unic şi principal, deşi în raporturile sale cu ceilalţi debitori el nu e ţinut decât pentru partea sa; astfel că, în realitate, obligaţia fiecăruia la totalitate apare pentru creditor ca o întărire a creanţei sale, fiecare codebitor garantând pe lângă partea sa din datorie, şi părţile aferente celorlalţi, garanţia creditorului consistând tocmai în aceasta că prin clauza de solidaritate îl poate privi pe fiecare din codebitori ca debitor

Citește mai mult

principal pentru întreaga prestaţie (M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 516).

2. Solidaritatea pasivă constă în posibilitatea creditorului de a cere oricăruia dintre codebitori executarea integrală a prestaţiei care formează obiectul obligaţiei. Plata făcută în întregime de către unul dintre codebitorii solidari îi liberează şi pe ceilalţi faţă de creditor (art. 1443 NCC), iar codebitorul care a plătit are dreptul de a se îndrepta împotriva celorlalţi codebitori şi să le pretindă tot ceea ce a plătit peste partea sa, însă datoria acestora faţă de el nu mai este solidară, ci divizibilă (art. 1456 alin. (1) NCC). Spre deosebire de reglementarea anterioară, în care insolvabilitatea unuia dintre codebitorii ţinuţi în solidar era suportată de codebitorul care a plătit întreaga datorie, art. 1457 alin. (1) NCC prevede că pierderea ocazionată de insolvabilitatea unuia dintre codebitorii solidari se suportă de către ceilalţi codebitori în proporţie cu partea din datorie ce revine fiecăruia dintre ei (6. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 91).

3. Evoluţia recentă a solidarităţii pasive apare în patru privinţe: domeniul său se extinde prin utilizarea constantă pe care i-o dă practica; se apropie de obligaţia in solidum; apar solidarităţi întărite care dezvoltă spiritul de grup între codebitori; astfel, anumite convenţii de lucrări publice sunt încheiate cu mai multe antreprize codebitoare solidare, dirijate de o antrepriză „pilot" sau un şef de lucrări care le reprezintă; acestea sunt grupări momentane de antreprize: joint ventures; se acutizează particularismul debitorilor accesorii (de exemplu: garantul), în care cel obligat la întreg are un regres pentru întreg (P. Malaurie )

4. Solidaritatea nu se prezumă; în plus, efectele sale „secundare" fac din ea o sarcină grea pentru codebitori. Pentru a scăpa de aceste două reguli, autorii, urmaţi de juris-prudenţă, au inventat obligaţia in solidum. în ciuda cercetărilor doctrinale recente aprofundate, noţiunea nu a ajuns la o claritate absolută; în special autonomia sa în raport cu solidaritatea are dificultăţi de afirmare. Există obligaţie in solidum atunci când mai multe obligaţii independente şi născute din surse diferite tind să-i furnizeze creditorului aceeaşi satisfacţie şi nu pot deci să se cumuleze; în privinţa creditorului, nu există, întrucâtva, decât o singură creanţă. Dar fiecare dintre debitori este ţinut de o datorie distinctă: aceasta este marea diferenţă faţă de solidaritatea pasivă, în care codebitorii sunt ţinuţi de aceeaşi datorie (P. Malaurie)