Art. 1446 Noul cod civil Prezumţie de solidaritate Obligaţiile solidare între debitori Obligaţiile solidare
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Obligaţiile solidare
SECŢIUNEA a 2-a
Obligaţiile solidare între debitori
Obligaţiile solidare
SECŢIUNEA a 2-a
Obligaţiile solidare între debitori
Art. 1446
Prezumţie de solidaritate
Solidaritatea se prezumă între debitorii unei obligaţii contractate în exerciţiul activităţii unei întreprinderi, dacă prin lege nu se prevede altfel.
| ← Art. 1445 Noul cod civil Izvoarele solidarităţii Obligaţiile... | Art. 1447 Noul cod civil Drepturile creditorului Obligaţiile... → |
|---|
1. Este adevărat că, din perspectiva dispoziţiilor art. 42 C. corn., solidaritatea fiind de natura însăşi a obligaţiei comerciale nu trebuie stipulată expres în convenţie, deoarece ea se prezumă. Această prezumţie de solidaritate are însă un contract relativ, iuris tantum, putând fi răsturnată printr-o stipulaţie contrară. De remarcat este şi aspectul că, anterior perfectării contractului de vânzare descris anterior, pârâtele au încheiat contractul de consorţiu, precizând la art. 6, intitulat „obligaţiile părţilor contractante", că ele vor participa în cote egale la plata
Citește mai mult
preţului imobilului ce se va achiziţiona în baza licitaţiei. în speţă, pârâta a făcut dovada înlăturării solidarităţii obligaţiei de plată integrală a preţului activului, astfel că instanţa de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu întinderea drepturilor şi obligaţiilor contractuale (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 157/2008).2. Un notar, chiar dacă administrează o „întreprindere", nu poate fi asimilat unui comerciant, iar clientul său nu se poate prevala de statutul de „consumator" (Cote c. Pelletier-Harpin (C.Q., 1997-06-27), SOQUIJ AZ-50188229, 1997, Q.J. nr. 2382 (Q.L.), JEL/1997-0190, în J.L. Baudouin, Y. Renaud, op. cit., p. 2099].
3. Un grup religios, precum Congregaţia Martorilor lui lehova, nu reprezintă o întreprindere, pentru a fi aplicate regulile obligaţiilor solidare [Congregation des Temoins de Jehovah d'Issodoun-Sud c. Mailly (C.Q., 2000-09-08), SOQUIJ AX-50078371, J.E. 2000-1776, A.I.E. 2000AC-47, 2000, C.A.I. 427, REJB 2000-20159, înJ.L. Baudouin, Y. Renaud, op. cit., p. 2101).
4. Dobândirea unui fond de comerţ de doi asociaţi, pentru exploatarea în scopuri comerciale, constituie o activitate contractată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi, determinând caracterul solidar al obligaţiei de plată [Ballonian c. Lorochelle (C.P., 1977-09-30), SOQUIJ AZ-77033729, J.E. 77-37, 1977, C.P 407, ÎnJ.L. Baudouin, Y. Renaud, op. cit., p. 2101].
5. Deşi este adevărat că, după dispoziţiunile art. 42 C. com., în obligaţiunile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidariceşte la plată, nu este mai puţin adevărat că o asemenea solidaritate urmează a fi cerută de creditori sau prevăzută anume în dispozitivul hotărîrei, sau vizată cel puţin în considerente, fie măcar prin citarea art. 42 C. com. (Cass. II, dec. nr. 33/1897, Bull., 1897, p. 122, în S. lonescu, L. Preutescu, op. cit., p. 55).
6. Nu se pot invoca cu succes dispoziţiunile art. 40 C. com. it. (42 C. com. rom.), care stabileşte prezumţiunea că debitorii în comercial sunt ţinuţi solidar la plată, deoarece dispoziţiunile acestui articol nu s-au invocat de părţi în şedinţă, Curtea de fond nu putea dar, să şi-l aproprie din oficiu, de aceea urmează a fi casată decizia sa (Cass. Torino, 30 dec. 1899, II Diritto Comm., Supino XVIII, 1900, col. 252, în E. Antonescu, op. cit., voi. I, p. 596).
7. Solidaritatea de drept admisă în obligaţiunile comerciale prin art. 42 are locul numai în privinţa codebitorilor şi în lipsă de stipulaţie contrarie, iar nu şi a creditorilor, ce nu se presupune, ci trebuie prevăzută în mod expres în act (C.A. Galaţi, s. I, dec. nr. 2/1902, Cond., în E. Antonescu, op. cit., voi. I, p. 593).
2. Nu există solidaritate nici în cazul prevăzut de art. 210 alin. (3) NCC, când cel care contractează pentru persoana juridică aflată în curs de constituire rămâne personal obligat faţă de terţi, dacă aceasta nu se înfiinţează sau dacă nu îşi asumă obligaţia contractată. De altfel, prezumţia
Citește mai mult
prevăzută la art. 1446 se referă expres ia exerciţiul activităţii unei întreprinderi, ceea ce presupune ca întreprinderea să fie valabil înfiinţată.3. Dispoziţia de la art. 827 NCC, care se referă la răspunderea solidară a administratorilor, reprezintă un caz particular de aplicare a regulii prevăzute de 1446 NCC. Observăm în acest caz particular că legea înlătură expres prezumţia de solidaritate în cazul în care atribuţiile administratorilor sunt repartizate prin lege, actul de desemnare sau hotărâre judecătorească, iar repartizarea a fost respectată, fiecare administrator fiind răspunzător doar pentru partea sa de administrare.
4. în dreptul comercial italian această prezumţie de solidaritate, care iniţial s-a aplicat în virtutea obiceiurilor şi a doctrinei, în contra debitorilor cambiali şi în contra asociaţilor, a fost extinsă de Codul comercial la toate obligaţiile comerciale. în dreptul german, solidaritatea codebitorilor este prezumată atât în cazul obligaţiilor civile, cât şi în cazul celor comerciale.
în acest sens, prevederile art. 427 C. civ. german arată că „Dacă mai multe persoane se obligă în comun prin contract la o prestaţie divizibilă, în caz de îndoială, ele răspund solidar". în dreptul francez, solidaritatea codebitorilor comerciali nu este consacrată prin lege, cu excepţia unor cazuri particulare. Cu toate acestea, solidaritatea a fost aplicată în jurisprudenţă ca regulă cutumiară, constituind o prezumţie simplă (N. Chera, op. cit, p. 78).
5. Solidaritatea dispare când se face dovada că părţile au convenit să o înlăture. Proba cade în sarcina celui care pretinde că nu s-a obligat solidar şi se face cu oricare mijloc de probă prevăzut la art. 46 C. corn.