Art. 1451 Noul cod civil Remiterea de datorie Obligaţiile solidare între debitori Obligaţiile solidare

Art. 1451

Remiterea de datorie

(1) Remiterea de datorie consimţită unuia dintre debitorii solidari nu îi liberează pe ceilalţi codebitori, cu excepţia cazului în care creditorul declară aceasta în mod expres sau remite de bunăvoie debitorului originalul înscrisului sub semnătură privată constatator al creanţei. Dacă unui codebitor îi este remis originalul înscrisului autentic constatator al creanţei, creditorul poate dovedi că nu a consimţit remiterea de datorie decât în privinţa acelui debitor.

(2) Dacă remiterea de datorie s-a făcut numai în favoarea unuia dintre codebitorii solidari, ceilalţi rămân ţinuţi solidar faţă de creditor, dar cu scăderea părţii din datorie pentru care a operat remiterea. Cu toate acestea, ei continuă să răspundă pentru tot atunci când, la data remiterii de datorie, creditorul şi-a rezervat în mod expres această posibilitate, caz în care ceilalţi codebitori îşi păstrează dreptul de regres împotriva debitorului beneficiar al remiterii de datorie.

Comentarii despre Art. 1451 Noul cod civil Remiterea de datorie Obligaţiile solidare între debitori Obligaţiile solidare

Ion Filimon 8.08.2015

1. Chiar şi în situaţiile de iertare implicită, creditorul poate dovedi că a înţeles să îl ierte numai pe acel debitor care a primit originalul. în situaţiile de acest fel, rămân ţinuţi solidar faţă de creditor ceilalţi codebitori, dar se diminuează datoria corespunzător părţii ce revenea debitorului iertat (I. Turcu, Noul Cod civil, p. 574).

2. Se păstrează distincţia doctrinei anterioare dintre remiterea totală şi remiterea parţială de datorie. Remiterea totală de datorie trebuie să fie „declarată" expres de creditor sau dedusă din faptul juridic al predării originalului înscrisului sub

Citește mai mult

semnătură privată constatator al creanţei către debitor. în schimb, remiterea originalului înscrisului autentic constatator al creanţei prezumă relativ remiterea totală de datorie, creditorul putând dovedi că nu a consimţit remiterea de datorie decât parţial, în privinţa acelui debitor. Dacă remiterea de datorie s-a făcut parţial, codebitorii rămân obligaţi solidar, cu scăderea părţii din datorie pentru care a operat remiterea (soluţie preluată din art. 1141C. civ. 1864). în fine, creditorul poate face o remitere de datorie în privinţa unui codebitor, cu rezerva ca ceilalţi codebitori să răspundă pentru tot, fără scăderea părţii din datorie aferente codebitorului respectiv. Ceilalţi codebitori păstrează, în acest caz, dreptul de regres împotriva debitorului respectiv (Colectiv, Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, p. 538).

3. Remiterea de datorie poate să stingă obligaţia pentru întreg; acesta este cazul atunci când, făcută unuia dintre debitori, ea poartă, în intenţia părţilor, asupra totalităţii datoriei, faţă de toţi [art. 1285 alin. (1) C. civ. fr.J; în alte ipoteze, remiterea de datorie produce un efect mai puţin complet. în schimb, în contractele de restituire (un împrumut, spre exemplu), nulitatea contractului lasă să subziste, în planul restituirilor, solidaritatea la care ar putea să se găsească ţinuţi codebitorii (P. Malaurie, L. Aynes, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 760).

4. Remiterea de datorie este o excepţie simplu personală atunci când creditorul eliberează unul dintre codebitori, fără a avea intenţia de a renunţa la drepturile sale contra celorlalţi. Ea eliberează deci complet debitorul care-i constituie obiectul direct; dar, indirect, ea îi eliberează parţial pe ceilalţi, asupra cărora nu trebuie să facă să apese o sarcină mai grea; dacă ei ar rămâne ţinuţi la întreg, şi-ar păstra regresul contra debitorului eliberat de datoria sa; pentru ca remiterea de datorie să aibă un sens, trebuie deci ca ea să poată fi invocată de către toţi debitorii pentru partea aceluia care a beneficiat de ea [art. 1285 alin (1) C. civ. fr.] (Idem, p. 761).

Răspunde