Art. 1629 Noul cod civil Noţiune Remiterea de datorie
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Remiterea de datorie
Remiterea de datorie
Art. 1629
Noţiune
(1) Remiterea de datorie are loc atunci când creditorul îl liberează pe debitor de obligaţia sa.
(2) Remiterea de datorie este totală, dacă nu se stipulează contrariul.
| ← Art. 1628 Noul cod civil Desfiinţarea confuziunii Confuziunea | Art. 1630 Noul cod civil Feluri Remiterea de datorie → |
|---|
1. Declaraţia prin care debitorul renunţă parţial la o datorie pe care terţul poprit o avea nu poate fi considerată ca o remitere de datorie, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a remiterii de datorie, care este un contract, şi nu un act juridic unilateral, presupunând consimţământul debitorului la remiterea de datorie. Atât timp cât nu există consimţământul debitorului, declaraţia nu poate fi considerată ca fiind un real contract. O renunţare unilaterală a creditorului la dreptul său de creanţă este inopozabilă debitorului (C.A. Cluj, dec. civ. nr.
Citește mai mult
2046/2008, în Jurindex).2. Declaraţia intervenită între părţi şi procesul-verbal încheiat ulterior invitaţiei la conciliere constituie o dare în plată şi o remitere de datorie cu privire la cesiunea de acţiuni achiziţionate de pârât cu banii furnizaţi de reclamant, obligaţie neexecutată, şi cu privire la toate pretenţiile contractuale, astfel că nu există nicio neexecutare culpabilă a contractului de către pârâţi, ci un acord al părţilor în vederea stingerii contractului, astfel că aceştia nu datorează reclamantului nici daune-interese (I.C.C.J., dec. civ. nr. 2980/2005).
2. Remiterea datoriei se face cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
3. Remiterea de datorie realizată prin acte între vii cu titlu gratuit reprezintă o donaţie indirectă. Prin urmare, pentru validitatea acesteia va fi necesar să se respecte numai condiţiile de fond pentru încheierea donaţiei, nu şi condiţiile de formă.
4. Remiterea de datorie făcută prin testament este supusă condiţiilor de formă prevăzute pentru validitatea acestuia (D. Alexandresco,
Citește mai mult
Principiile, voi. III, p. 347).5. Remiterea de datorie constituie o convenţie prin care creditorul îl liberează pe debitor de executarea totală sau parţială a obligaţiei asumate de către acesta. Remiterea de datorie prin acte între vii este un veritabil contract, astfel încât nu este suficient ca creditorul să îşi fi manifestat intenţia de a renunţa la creanţa sa, ci trebuie să fie acceptată şi de către debitor; până în momentul acceptării, creditorul îşi poate retrage oferta (C. Homongiu, I. Rosetti-Bâtânescu, Al. Bâicoianu, op. cit., voi. II, p. 389).
6. Pentru valabilitatea remiterii de datorie, fie gratuită, fie oneroasă, se cere atât consimţământul creditorului, cât şi consimţământul valabil al debitorului. De asemenea, pentru ca cineva să realizeze o remitere gratuită de datorie trebuie să aibă capacitatea de a dispune cu titlu gratuit. La remiterea de datorie oneroasă se cere capacitatea, atât pentru creditor, cât şi pentru debitor, pentru încheierea în mod valabil a contractelor cu titlu oneros (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. VIII, 1932, p. 150-151).
7. Pentru a fi evitate dificultăţile de interpretare, s-a instituit prezumţia legală relativă constând în faptul că datoria se prezumă a fi stinsă în totalitate, ca efect al remiterii de datorie, dacă nu se prevede în mod expres contrariul (J.L Baudouin, Y. Renaud, op. cit., tome II, p. 2428).