Art. 1633 Noul cod civil Fideiusiunea Remiterea de datorie
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Remiterea de datorie
Remiterea de datorie
Art. 1633
Fideiusiunea
(1) Remiterea de datorie făcută debitorului principal liberează pe fideiusor, ca şi pe oricare alte persoane ţinute pentru el.
(2) Remiterea de datorie consimţită în favoarea fideiusorului nu liberează pe debitorul principal.
(3) Dacă remiterea de datorie este convenită cu unul dintre fideiusori, ceilalţi rămân obligaţi să garanteze pentru tot, cu includerea părţii garantate de acesta, numai dacă au consimţit expres la exonerarea lui.
(4) Prestaţia pe care a primit-o creditorul de la un fideiusor pentru a-l exonera de obligaţia de garanţie se impută asupra datoriei, profitând, în proporţia valorii acelei prestaţii, atât debitorului principal, cât şi celorlalţi fideiusori.
| ← Art. 1632 Noul cod civil Garanţii Remiterea de datorie | Art. 1634 Noul cod civil Noţiune. Condiţii Imposibilitatea... → |
|---|
2. Remiterea de datorie făcută fideiusorului este, în principiu, personală şi nu produce niciun efect în privinţa debitorului principal, deoarece
Citește mai mult
fideiusiunea este un accesoriu al creanţei. Creditorul are posibilitatea de a renunţa la fidejusiune, fără a renunţa la creanţa sa principală (D. Alexandresco, Principiile, voi. III, p. 354).3. Dacă există mai mulţi fideiusori, remiterea expresă a datoriei făcută unuia dintre ei este, în principiu, personală şi nu liberează pe ceilalţi fideiusori. Creditorul îşi păstrează dreptul de a-i urmări pe ceilalţi fideiusori, faţă de care nu a operat remiterea de datorie. însă, creditorul nu va putea urmări pe ceilalţi fideiusori pentru întreaga datorie, ci numai pentru partea care a rămas, după ce se va scădea partea fideiusorului care a obţinut remiterea de datorie. în schimb, ceilalţi fideiusori, care nu au fost liberaţi, sunt obligaţi să garanteze pentru întreaga datorie, numai dacă au consimţit la exonerarea fideiusorului liberat.
4. Dacă creditorul primeşte de la unul dintre fideiusori o creanţă, care este prestată în favoarea creditorului, pentru a fi exonerat de obligaţia sa de garanţie, atunci această prestaţie se va imputa asupra datoriei, profitând atât debitorului principal, cât şi celorlalţi fideiusori. Dispoziţia legală are în vedere ipoteza în care unul dintre fideiusori se obligă să plătească o sumă de bani creditorului, cu scopul de a fi exonerat de datorie. Actul juridic care intervine între creditor şi debitor reprezintă un contract cu titlu oneros şi aleatoriu, în temeiul căruia fideiusorul plăteşte o parte din datorie în schimbul liberării sale de obligaţia de garanţie, iar creditorul acceptă plata efectuată de către unul dintre fideiusori şi îl liberează pe acesta de obligaţia sa de garanţie. Prestaţia efectuată de către fideiusor se va imputa asupra datoriei principale şi va profita celorlalţi obligaţi (D. Alexandresco, Principiile, voi. III, p. 355).
► „Art. 1140. Remiterea titlului original sau a copiei legalizate a titlului făcută unuia din debitori are acelaşi efect în folosul codebitorilor";
► „Art. 1141. (1) Remiterea sau descărcarea expresă făcută în folosul unuia din codebitorii solidari liberează pe toţi ceilalţi, afară numai dacă creditorul şi-a rezervat anume drepturile sale în contra acestor din urmă. (2) în cazul din urmă, creditorul nu poate cere plata datoriei decât scăzând partea celui cărui a făcut remitere (C. civ. 1039,1049)";
► „Art. 1142. (1) Remiterea sau descărcarea expresă
Citește mai mult
făcută debitorului principal liberează cauţiunile. (2) Aceea acordată cauţiunii nu liberează pe debitorul principal. (3) Aceea acordată unei din cauţiuni nu liberează în totul pe celelalte. (4) Aceea acordată unei cauţiuni dată în urmă prin act separat, nu liberează în nimic pe celelalte. (5) Aceea ce creditorul a primit de la o cauţiune pentru a o descărca din chezăşia sa trebuie să se impute asupra datoriei şi să descarce pe debitorul principal şi pe celelalte cauţiuni."