Art. 169 Noul cod civil Opozabilitatea interdicţiei Ocrotirea interzisului judecătoresc
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Ocrotirea interzisului judecătoresc
Ocrotirea interzisului judecătoresc
Art. 169
Opozabilitatea interdicţiei
(1) Interdicţia îşi produce efectele de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă.
(2) Cu toate acestea, lipsa de capacitate a celui interzis nu poate fi opusă unei terţe persoane decât de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate prevăzute de Codul de procedură civilă, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut punerea sub interdicţie pe altă cale.
| ← Art. 168 Noul cod civil Procedura Ocrotirea interzisului... | Art. 170 Noul cod civil Numirea tutorelui Ocrotirea... → |
|---|
Ocrotirea majorului lipsit de discernământ din cauza alienaţiei sau debilităţii mintale se realizează prin punerea sa sub interdicţie de către instanţa judecătorească; urmare modificării art. 229, alin. (3) din Legea nr. 71/2011, prin Legea nr. 214/2013, autoritatea tutelară poate institui curatela până la numirea unui tutore. în privinţa încuviinţării încheierii actelor de dispoziţie pe care tutorele persoanei puse sub interdicţie le poate face în legătură cu bunuri imobile (inclusiv constituirea sau
Citește mai mult
dobândirea cu titlu oneros a dreptului de uzufruct viager asupra unei construcţii), competenţa aparţine direct de asemenea autorităţii tutelare, potrivit aceluiaşi text de lege mai sus citat.Opozabilitatea punerii sub interdicţie se realizează în temeiul prevederilor alin. (1) al art. 169 din Codul civil, care arată că interdicţia îşi produce efectele de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă. Alineatul al doilea al aceluiaşi articol precizează că lipsa de capacitate a celui interzis nu poate fi opusă unei terţe persoane decât de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate prevăzute de Codul de procedură civilă, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut punerea sub interdicţie pe altă cale.
în acest sens, art. 940 din Codul de procedură civilă conţine dispoziţii cu privire la formele de publicitate care trebuie asigurate hotărârii judecătoreşti prin care o persoană a fost pusă sub interdicţie; astfel, instanţa care a pronunţat hotărârea va comunica, de îndată, dispozitivul acesteia în copie legalizată, după cum urmează:
a) serviciului de stare civilă la care naşterea celui pus sub interdicţie judecătorească este înregistrată, pentru a se face menţiune pe marginea actului de naştere;
(...)
c) biroului de cadastru şi publicitate imobiliară competent, pentru notarea în cartea funciară, când este cazul;
d) registrului comerţului, dacă persoana pusă sub interdicţie judecătorească este profesionist.
Prin urmare, notarul public va putea lua cunoştinţă despre situaţia punerii sub interdicţie a unei persoane care-i solicită întocmirea unui act notarial, în urma obţinerii informaţiilor de la registrele publice prevăzute de Codul de procedură civilă, cu condiţia ca hotărârea de punere sub interdicţie să fi rămas definitivă după intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Dacă punerea sub interdicţie s-a realizat anterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, publicitatea era reglementată de art. 34 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei din 1953 şi a Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, al cărui text îl redăm în continuare. (1) Prin îngrijirea instanţei, hotărârea de punerea sub interdicţie, rămasă definitivă, se va publica în extras într-un ziar indicat de instanţă. (2) Instanţa judecătorească va comunica autorităţii tutelare, de la domiciliul celui a cărui punere sub interdicţie este cerută, hotărârea dată asupra cererii de punere sub interdicţie, pentru ca autoritatea tutelară să dispună ridicarea curatelei, dacă aceasta a fost instituită, iar în caz că instanţa a hotărât punerea sub interdicţie, să dispună numirea unui tutor.
Notarul public constată ex proprii sensibus existenţa discernământului celui care solicită un anumit act, şi potrivit art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 36/1995 republicată, va putea respinge îndeplinirea actului notarial dacă din comportamentul părţii rezultă că acesta lipseşte.
Sancţiunea prevăzută pentru încheierea actelor de către persoana lipsită de capacitate de exerciţiu (cel pus sub interdicţie) ca şi de persoana capabilă dar lipsită de discernământ, este nulitatea relativă.
1. Incapacitatea celui pus sub interdicţie nu va putea fi opusă unui al treilea decât de la data transcrierii hotărârii judecătoreşti ce a decis punerea sub interdicţie, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut interdicţia pe altă cale. Se desprinde din aceste dispoziţii ale legii că opozabilitatea faţă de terţi a stării de incapacitate - cu consecinţele ce decurg din aceasta -rezultată din punerea unei persoane sub interdicţie este condiţionată fie de transcrierea hotărârii judecătoreşti ce dispune interdicţia în registrul anume destinat, fie de cunoaşterea, pe orice altă
Citește mai mult
cale, a existenţei stării de punere sub interdicţie. Numai în aceste condiţii le poate fi opusă terţilor şi poate produce efecte în contra lor punerea altuia sub interdicţie, ele apărând ca limitative, deci cu consecinţa că în nicio altă circumstanţă de fapt nu s-ar putea reţine că terţilor le poate fi opusă o asemenea stare. Deşi este de principiu că dobânditorul de bună-credinţă şi cu titlu oneros al unui imobil trebuie protejat prin menţinerea actului juridic la care a participat, tot de principiu este şi că cel pus sub interdicţie trebuie protejat, iar faţă de lipsa unei ierarhizări legale a acestor principii, este mai just a prevala ocrotirea celui incapabil decât a aceluia care, capabil fiind, a fost de bună-credinţă şi a subdobândit cu titlu oneros, acestuia din urmă rămânându-i posibilitatea de a-şi restabili cantitativ patrimoniul prin repunerea în situaţia anterioară încheierii actului anulat (C.A. Cluj, dec. nr. 1788 din 7 septembrie 2001, în Lege 4).2. Până la rămânerea definitivă a hotărârii de punere sub interdicţie, persoana este prezumată ca având deplină capacitate de exerciţiu, inclusiv de ordin procesual, fiind parte în cauză. Hotărârea de punere sub interdicţie trebuie să fie comunicată şi bolnavului, şi nu doar curatorului desemnat, întrucât, până la rămânerea definitivă a hotărârii de punere sub interdicţie, acesta este prezumat ca având deplină capacitate de exerciţiu, inclusiv de ordin procesual, fiind parte în cauză (C.A. Bucureşti, s. a lll-o civ., min. şi fam., dec. nr. 1724/2009, în E. Roşu, D.A.T. Rădulescu p. 350).
2. Prin excepţie, efectele sunt opozabile terţilor numai de la efectuarea formalităţilor de publicitate prevăzute de noul Codul de procedură civilă. Potrivit art. 929 NCPC, după ce hotărârea de punere sub interdicţie judecătorească a rămas definitivă, instanţa care a pronunţat-o va comunica, de îndată, dispozitivul acesteia în copie legalizată serviciului de stare civilă la care
Citește mai mult
naşterea celui pus sub interdicţie judecătorească este înregistrată, pentru a se face menţiune pe marginea actului de naştere, instanţei de tutelă în circumscripţia căreia domiciliază cel pus sub interdicţie judecătorească, în vederea numirii unui tutore, serviciului sanitar competent, pentru ca acesta să instituie asupra celui pus sub interdicţie judecătorească, potrivit legii, o supraveghere permanentă, biroului de cadastru şi publicitate imobiliară competent, pentru notarea în cartea funciară, când este cazul, registrului comerţului, dacă persoana pusă sub interdicţie judecătorească este întreprinzător.3. Având în vedere că noul Cod de procedură civilă nu mai păstrează categoria „hotărârilor irevocabile", potrivit art. 222 din Legea nr. 71/2011, „Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, referirea din cuprinsul Codului civil la hotărârea definitivă se va înţelege ca fiind făcută la hotărârea irevocabilă".
4. Dacă se dovedeşte că terţul a cunoscut pe altă cale statutul de persoană pusă sub interdicţie, lipsa de capacitate a acesteia îi va fi opozabilă de la data rămânerii definitive a hotărârii.
5. Potrivit art. 902 alin. (2) pct. 1 NCC, în scop de opozabilitate faţă de terţi, punerea sub interdicţie judecătorească este supusă notării în cartea funciară.
Art. 902 alin. (2) pct. 1 NCC
Actele sau faptele supuse notării
(2) În afara altor cazuri prevăzute de lege, sunt supuse notării în cartea funciară:
1. punerea sub interdicţie judecătorească şi ridicarea acestei măsuri;
Art. 929 NCC
Bunurile care nu pot fi uzucapate
Nu pot fi uzucapate bunurile care, înainte sau după intrarea în posesie, au fost declarate prin lege inalienabile.
C. fam.: Art. 144. (1) Interdicţia se pronunţă de instanţa judecătorească, cu concluziile procurorului, şi îşi produce efectele de la data când hotărârea a rămas definitivă. (4) Incapacitatea celui pus sub interdicţie nu va putea fi opusă unui al treilea decât de la data transcrierii hotărârii, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut interdicţia pe altă cale.