Art. 172 Noul cod civil Actele încheiate de cel pus sub interdicţie judecătorească Ocrotirea interzisului judecătoresc

Cine poate fi pus sub interdicţie?

1. Astfel cum rezultă din art. 43 alin. (3) la care se face trimitere, persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu poate încheia singură actele anume prevăzute de lege, actele de conservare, precum şi actele de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la momentul încheierii lor.

2. Dacă persoana este pusă sub interdicţie, ea fiind lipsită complet de capacitate de exerciţiu, pentru anularea actului nu trebuie să se dovedească mai mult decât statutul de interzis judecătoresc. Mai mult chiar, actul va fi anulat chiar dacă cocontractantul ar dovedi că interzisul a

Citește mai mult

încheiat actul într-un moment de luciditate. Aşa fiind, cel pus sub interdicţie va putea încheia valabil acte juridice numai prin reprezentantul său legal, care este tutorele (O. Ungureanu, C. Munteanu p. 268).

3. Dacă un act juridic s-a încheiat cu ignorarea incapacităţii, acel act va fi lovit de o nulitate relativă. Invocarea nulităţii va putea fi făcută de către tutorele interzisului, de reprezentantul parchetului sau de fostul interzis judecătoresc după ridicarea interdicţiei, în cazul în care interzisul săvârşeşte o faptă ilicită prin care cauzează un prejudiciu, el va răspunde personal dacă se face dovada că a săvârşit fapta cu discernământ (adică într-un moment de luciditate). Dimpotrivă, el nu va răspunde dacă o asemenea probă nu se poate face, considerându-se că el nu a avut discernământ (O. Ungureanu, C. Munteanu p. 268).

4. Conform art. 1205 alin. (2) NCC, contractul încheiat de o persoană pusă ulterior sub interdicţie judecătorească poate fi anulat dacă, la momentul când actul a fost făcut, cauzele punerii sub interdicţie existau şi erau îndeobşte cunoscute. „îndeplinirea celor trei condiţii stabilite de legiuitor conduce la concluzia că persoana respectivă nu avea discernământ. Deci, în loc să se probeze că lipsea discernământul la momentul încheierii actului juridic, se probează îndeplinirea celor trei condiţii: la data încheierii contractului persoana nu avea discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, datorită alienaţiei sau debilităţii mintale; această situaţie era îndeobşte cunoscută; ulterior încheierii contractului a fost pusă sub interdicţie" (C.T. Ungureanu p. 406).

5. Actul juridic încheiat după ce hotărârea de punere sub interdicţie a rămas definitivă, dar anterior realizării formelor de publicitate a hotărârii de punere sub interdicţie, de către interzis cu un terţ de bună-credinţă, nu poate fi anulat pentru lipsa capacităţii de exerciţiu, decât dacă se face dovada lipsei discernământului în momentul încheierii lui. Actul juridic încheiat după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de ridicare a interdicţiei, dar anterior îndeplinirii formalităţilor de publicitate, de către tutore, în numele interzisului cu un terţ de bună-credinţă, este valabil şi îşi produce efectele; se poate angaja, dacă este cazul, răspunderea civilă delictuală a tutorelui faţă de fostul interzis (C.T. Ungureanu p. 406-407).