Art. 1705 Noul cod civil Chemarea în judecată a vânzătorului Dispoziţii generale Contractul de vânzare

Art. 1705

Chemarea în judecată a vânzătorului

(1) Cumpărătorul chemat în judecată de un terţ care pretinde că are drepturi asupra lucrului vândut trebuie să îl cheme în cauză pe vânzător. În cazul în care nu a făcut-o, fiind condamnat printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, pierde dreptul de garanţie dacă vânzătorul dovedeşte că existau motive suficiente pentru a se respinge cererea.

(2) Cumpărătorul care, fără a exista o hotărâre judecătorească, a recunoscut dreptul terţului pierde dreptul de garanţie, afară de cazul în care dovedeşte că nu existau motive suficiente pentru a împiedica evicţiunea.

Comentarii despre Art. 1705 Noul cod civil Chemarea în judecată a vânzătorului Dispoziţii generale Contractul de vânzare

Cerasela 31.01.2014

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1351. Dacă cumpărătorul s-a judecat până la ultima instanţă cu evingătorul său, fără să cheme în cauză pe vânzător, şi a fost condamnat, vânzătorul nu mai răspunde de evicţiune, de va proba că erau mijloace să câştige judecata".

1. Cumpărătorului care nu îl cheamă pe vânzător în procesul pornit de terţul care invocă pretenţii cu privire la bunul vândut, i se va putea opune excepţia procesului rău condus (exceptio mali processus).

2. Când pretenţiunea terţului s-a manifestat împotriva cumpărătorului prin o acţiune judecătorească, acesta are dreptul

Citește mai mult

să cheme pe vânzător ca garant în cauză spre a-l pune în situaţiune de a-l apăra. Calea aceasta nu e obligatorie şi vânzătorul învins în acţiunea intentată de terţ va putea recurge în garanţie împotriva vânzătorului pe cale principală: numai în acest caz el se expune a-şi vedea respinsă acţiunea în garanţie dacă vânzătorul reuşeşte a dovedi că el avea mijloace de a face să se respingă acţiunea terţului (M.B. Cantocuzino, op. cit., p. 661).

3. Lăsarea bunului în „mâna" terţului sau recunoaşterea dreptului acestuia, fără proces, semnifică pierderea de către cumpărător a dreptului la garanţia pentru evicţiune, cu excepţia situaţiei în care dovedeşte că nu existau motive suficiente pentru a împiedica evicţiunea. O astfel de dovadă este în sarcina cumpărătorului şi, în lipsa acordului vânzătorului, nu poate fi făcută decât în cadrul unui proces în contra acestuia.

Răspunde