Art. 1930 Noul cod civil Cazurile generale de încetare Societatea simplă Contractul de societate
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VII
Contractul de societate
SECŢIUNEA a 2-a
Societatea simplă
Contractul de societate
SECŢIUNEA a 2-a
Societatea simplă
Art. 1930
Cazurile generale de încetare
(1) Sub rezerva unor dispoziţii legale speciale, contractul încetează şi societatea se dizolvă prin:
a) realizarea obiectului societăţii sau imposibilitatea neîndoielnică a realizării acestuia;
b) consimţământul tuturor asociaţilor;
c) hotărârea instanţei, pentru motive legitime şi temeinice;
d) împlinirea duratei societăţii, cu excepţia cazului în care se aplică dispoziţiile Art. 1931;
e) nulitatea societăţii;
f) alte cauze stipulate în contractul de societate.
(2) Societatea care intră în dizolvare se lichidează.
| ← Art. 1929 Noul cod civil Drepturile asociatului exclus... | Art. 1931 Noul cod civil Prelungirea tacită a contractului de... → |
|---|
1. Există o imposibilitate de realizare a obiectului de activitate al societăţii în cazul în care se ivesc între asociaţi neînţelegeri grave, care fac imposibilă continuarea activităţii societăţii (C.S.J., s. com. dec. nr. 419/1996 în Dreptul nr. 3/1997, p. 129, în St.D. Cărpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, op. cit., p. 888).
2. în cazul societăţii în nume colectiv, prin excelenţă o societate de persoane, factorul decisiv al opţiunii asociaţilor pentru această formă de societate, bazată pe criterii intuitu personae rezidă în încrederea pe care asociaţii şi-o inspiră unul
Citește mai mult
altuia. Având în vedere natura specifică a acestei forme de asociere, neînţelegerile grave intervenite între asociaţi, lipsa de încredere şi colaborare, datorită încercării introducerii unui nou asociat şi a majorării capitalului fără acordul tuturor determină o imposibilitate de realizare a obiectului de activitate al societăţii şi justifică sancţiunea dizolvării (C.S.J., s. com., dec. nr. 419/1996, în B.J. - Bază de date, citată în I. Adam, C.N. Savu, op. cit., p. 828)1. Cauzele generale de dizolvare sunt clasificate în doctrină astfel: cauze de dizolvare de drept (expirarea duratei societăţii, excluderea unui asociat din societatea cu doi asociaţi); cauze de dizolvare
Citește mai mult
voluntară (categorie în care intră toate cauzele de dizolvare hotărâte de asociaţi) şi cauze de dizolvare judiciară (nulitatea societăţii, hotărârea instanţei pentru motive legitime şi temeinice etc.) (a se vedea St.D. Cdrpenaru, 5. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, op. cit., p. 227).2. Art. 1930 pct. a) reglementează două motive pentru care societatea se dizolvă: realizarea obiectului de activitate sau imposibilitatea neîndoielnică a realizării acestuia. în ambele cazuri dizolvarea va fi hotărâtă prin adunarea asociaţilor, care poate decide schimbarea obiectului de activitate şi continuarea societăţii. Obiectul de activitate al societăţii reprezintă un element esenţial pentru încheierea contractului de societate, iar realizarea acestuia presupune că societatea şi-a propus, încă de la început, un anumit obiectiv care a fost atins.
3. în cazul în care obiectul contractului constă într-o afacere care durează o perioadă determinată, se prezumă că societatea a fost contractată pentru durata necesară desăvârşirii acestei activităţi (I. Dogaru, op. cit., p. 684)
4. în cazul când o societate a fost constituită în scopul unei afaceri anumite, ea încetează în momentul când această afacere a fost desăvârşită (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., P-173).
5. Imposibilitatea neîndoielnică de a desfăşura activitatea societăţii poate fi una materială, cum ar fi, spre exemplu, dispariţia sau distrugerea obiectului pe care părţile intenţionau să îl exploateze ori faptul că, condiţiile de desfăşurare a activităţii societăţii au devenit neatractive faţă de interesul asociaţilor dar şi una juridică, cum este, spre exemplu, cazul retragerii unei concesiuni sau pierderea ori neobţinerea altor drepturi pe care asociaţii le-au avut în vedere la constituirea asocierii.
6. S-a mai semnalat în doctrină faptul că există o imposibilitate a realizării obiectului de activitate în absenţa voinţei asociaţilor de a conlucra pentru desfăşurarea obiectului societăţii (absenţa lui affectio societatis). în ipoteza neînţelegerii grave dintre asociaţi, elementul psihologic care semnifică voinţa de conlucrare pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii este grav afectat. Din această perspectivă, s-a concluzionat că „lipsa de încredere şi colaborare" poate determina o imposibilitate de realizare a obiectului de activitate (I. Adam, C.N. Savu, op. cit., p. 828).
7. Dizolvarea societăţii prin consimţământul tuturor asociaţilor este o aplicaţie a principiului simetriei actelor juridice, având în vedere că şi constituirea societăţii are la bază voinţa asociaţilor fondatori, manifestată în contractul de societate. Plecând de la caracterul contractual al societăţii, este pe deplin justificată soluţia legiuitorului de a permite asociaţilor să decidă în mod liber dizolvarea societăţii. Suntem, aşadar, în prezenţa unui caz de dizolvare voluntară.
8. Cerinţa impusă de legiuitor este ca hotărârea de dizolvare să îndeplinească condiţiile de cvorum prevăzute, respectiv unanimitatea de voturi. Instanţa judecătorească nu se poate substitui adunării asociaţilor, pentru a dispune dizolvarea, atunci când aceasta nu a fost votată în adunarea asociaţilor din cauza neîntrunirii cvorumului cerut de lege.
9. în cazul dizolvării judiciare cerute de unul sau mai mulţi asociaţi pentru motive legitime şi temeinice, instanţa are libertatea de apreciere a temeiniciei şi legitimităţii cauzelor invocate. Ceea ce trebuie să constituie un deziderat şi pentru instanţă este însă faptul că dizolvarea în aceste situaţii trebuie să constituie o soluţie de excepţie. Criteriul pe baza căruia urmează să se aleagă soluţia optimă este acela al interesului social.
10. Unul din motivele pentru care instanţa ar putea decide dizolvarea este dispariţia lui affectio societatis, adică a intenţiei de a conlucra în vederea atingerii unui scop lucrativ comun. în doctrină s-au enumerat printre cauzele care duc la dispariţia elementului affectio societatis divergenţele privind proiectele de activitate a societăţii, prestaţiile administratorilor, suspectarea reciprocă a asociaţilor în privinţa săvârşirii unor fapte contrare intereselor societăţii, lipsa de transparenţă privind existenţa şi cuantumul beneficiilor, situaţiile în care interesul social este pus în umbră de interesele personale sau de grup ale asociaţilor etc. (a se vedea St.D. Cărpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, op. cit., p. 891).
11. Pe de altă parte, în practică s-a statuat că alterarea, chiar profundă, a relaţiilor dintre asociaţi nu justifică pronunţarea dizolvării, dacă societatea ar putea funcţiona totuşi, în ciuda neînţelegerilor grave dintre asociaţi, ori de câte ori ar exista alte căi de soluţionare a conflictului decât dizolvarea (I. Adam, C.N. Savu, op. cit., p. 831).
12. Cu privire la încetarea societăţii prin ajungere la termen, în doctrină s-a arătat: oricare ar fi durata, societatea continuă până la expirarea termenului fixat, afară de cazurile excepţionale când poate fi dizolvată înainte de termen; cu toate că prin contract s-a fixat un termen, societatea poate fi dizolvată înainte de ajungerea termenului dacă toţi asociaţii o cer; la ajungerea termenului, societatea se dizolvă de plin drept şi fără judecată, afară dacă s-a prevăzut în contractul societăţii o clauză contrară (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., p. 173).
13. Dacă societatea a fost contractată pe un termen determinat, expirarea acestuia conduce la încetarea de drept a societăţii. Cu toate acestea, înainte de expirarea termenului fixat, părţile pot să prelungească durata societăţii pe o perioadă determinată sau chiar nedeterminată (/. Dogaru, op. cit., p. 684).
14. înainte de expirarea termenului, asociaţii pot conveni, prin acord unanim, pentru prelungirea termenului de valabilitate. Prelungirea termenului de valabilitate a societăţii nu poate fi însă probată decât prin aceleaşi mijloace prin care poate fi probat şi contractul iniţial. Dacă s-a omis să se stipuleze un termen în contract, se prezumă că societatea a fost convenită pe toată durata vieţii asociaţilor. Când societatea a fost constituită pe durată determinată, dizolvarea ei înainte de termen poate fi cerută numai judiciar şi numai pentru cazuri întemeiate (de exemplu, neîndeplinirea obligaţiilor de către unii asociaţi). Temeinicia motivelor invocate se apreciază de către instanţă (L. Stânciulescu, op. cit., p. 214).
15. Declararea nulităţii societăţii intervine prin hotărâre definitivă şi irevocabilă prin care se constată neîndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă ale contractului de societate impuse de normele legale imperative. Pe data la care hotărârea privind declararea nulităţii rămâne irevocabilă, societatea încetează fără efect retroactiv, urmând a intra în lichidare.
16. Principiul libertăţii contractuale a părţilor permite statuarea în contractul de societate şi a altor cauze care pot conduce la dizolvarea societăţii. Constatarea intervenirii unei cauze de dizolvare stabilită prin contractul de societate poate fi realizată prin hotărârea asociaţilor, caz în care suntem în prezenţa unei dizolvări voluntare sau printr-o hotărâre judecătorească, caz în care suntem în prezenţa dizolvării judiciare.
17. Calitatea procesuală activă în acţiunea în dizolvare aparţine oricăruia dintre asociaţi, iar calitate procesuală pasivă o are societatea, care va sta în judecată prin persoanele menţionate de art. 1919 NCC.