Art. 1926 Noul cod civil Retragerea din societatea cu durată nedeterminată Societatea simplă Contractul de societate

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864:
► „Art. 1527. Desfacerea societăţii prin voinţa unei părţi urmează numai atunci când durata ei este nemărginită; ea se efectuează prin renunţare notificată tuturor părţilor, întrucât se face cu bună-credinţă şi la timp (C. civ. 1502, 1523, 1528 şi urm.)”;
► „Art. 1528. (1) Renunţarea nu este de bună-credinţă când asociatul o face în scop de a-şi însuşi singur profitul ce asociaţii speră a-l dobândi în comun. (2) Este făcută fără timp, când lucrurile nu se mai află în toată întregimea lor, şi interesul societăţii cere amânarea desfacerii".

1. Retragerea

Citește mai mult

din societate este ieşirea voluntară a unui asociat din societate, cu consecinţa încetării calităţii de asociat a acestuia. Ca urmare a retragerii, asociatul are dreptul la partea sa de interes, iar capitalul social al societăţii se reduce în mod corespunzător (St.D. Cârpenaru, Drept comercial român, ed. a IV-a revâzutâ şi adâugitâ, Ed. Universul Juridic 2007, p. 306).

2. în literatura juridică de specialitate se arată că procedura retragerii se înfăţişează ca o formă obişnuită de încetare a raporturilor contractuale, bazate pe contractul de societate, încheiat în momentul constituirii societăţii sau în urma aderării la aceasta, pe parcursul funcţionării ei. încetarea raporturilor contractuale se fundamentează pe voinţa asociaţilor, în special pe voinţa asociatului care solicită retragerea din societate (I. Adam, C.N. Savu, op. cit., p. 813).

3. în ceea ce priveşte retragerea asociatului dintr-o societate cu durată nedeterminată, s-a arătat că această posibilitate se înfăţişează ca un drept natural al persoanei, sublini-indu-se că „durata indefinită este contrară libertăţii naturale a omului şi fiindcă ea ar putea să atragă discuţii şi procese fără sfârşit, legea permite fiecărui asociat de a se retrage din societate când va voi, destul ca această retragere să fie făcută de bună-credinţă şi la timp (D. Alexandresco, op. cit., p. 405).

4. Cu privire la statuarea dreptului de retragere prin contract, unii autori au arătat că legiuitorul pune accentul pe principiul libertăţii convenţiilor, acordând asociaţilor dreptul de a reglementa modalitatea de retragere, fie judecătorească, fie amiabilă. Astfel, se evidenţiază primatul clauzelor contractului de societate, retragerea asociaţilor putându-se efectua prin depunerea unei cereri şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute în contractul de societate, fără a mai fi necesară acceptarea celorlalţi asociaţi (I. Adam, C.N. Savu, op. cit., p. 809)

5. în doctrina antebelică se arăta că „atât dreptul roman cât şi dreptul nostru admiteau că asociaţii puteau să se retragă din societate. Aceeaşi soluţie este admisă şi în dreptul actual, însă numai în privinţa societăţii contractate pe un timp nelimitat, precum ar fi cele contractate pe un timp mai lung decât viaţa omului, de exemplu, 99 de ani; cele contractate pentru viaţa asociaţilor etc.".

6. Pentru ca voinţa unui asociat să poată produce încetarea societăţii, legea cere trei condiţii, şi anume: 1) buna credinţă a asociatului care se retrage; 2) oportunitatea retragerii sale şi 3) notificarea retragerii tuturor asociaţilor.

7. Renunţarea nu este de bună credinţă atunci când asociatul o face în scopul de a-şi însuşi singur folosul pe care asociaţii era să îl dobândească în comun.

8. în fine, ultima condiţie prescrisă de lege este notificarea retragerii făcută tuturor asociaţilor, iar nu numai unora dintre ei. „Legea nearătând formele acestei notificări, ea poate fi făcută prin scrisoare recomandată, şi chiar în mod verbal, dovada ei putându-se face prin martori" (D. Alexandresco, op. cit., p. 417-418).

9. Cu privire la exercitarea dreptului de retragere, s-a susţinut că libertatea de a se asocia o cuprinde şi pe cea de a se retrage din asociere, însă în condiţiile în care nu se încalcă puterea de lege a pactului societar. Retragerea dintr-o societate de persoane este un drept subiectiv stabilit de lege şi exercitabil în condiţii specifice reglementate de lege, drept a cărui ratione materiae poate fi extinsă pe cale convenţională, de asemenea în temeiul legii. Abuzul dreptului de retragere va aduce însă atingere stabilităţii patrimoniale a societăţii şi însuşi dreptului la viaţă a societăţii, căci o societate există prin activul său şi nu prin patrimoniu, precum o persoană fizică (St.D. Cărpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, op. cit., p. 877).

10. Efectele retragerii sunt: (i) răspunderea asociatului retras pentru pierderi şi dreptul său la beneficii până în ziua retragerii sale, (ii) răspunderea lui pentru operaţiunile în curs la data retragerii sale, până la finalizarea acestora, (iii) răspunderea lui faţă de terţi pentru operaţiunile făcute de societate, până în ziua retragerii sale, (iv) dreptul său de a primi de la societate o sumă de bani care să reprezinte valoarea unei părţi proporţionale din patrimoniul social, corelativ cu participarea sa la capitalul social al societăţii.

11. Oricare asociat poate face opoziţie la cererea de retragere a unui asociat din societate, atunci când consideră că retragerea este făcută cu rea-credinţă şi produce o pagubă iminentă societăţii. Chiar dacă retragerea este un drept instituit prin lege sau prin contractul de societate, exercitarea acestuia trebuie realizată fără a leza interesele sociale ale societăţii ori ale celorlalţi asociaţi, ba chiar şi ale terţilor. De asemenea, retragerea nu trebuie să fie inoportună sau fără justă cauză, de natură a afecta grav echilibrul societăţii. Opoziţia la retragere va fi soluţionată de instanţa de judecată, care va analiza împrejurările în care cererea de retragere este efectuată şi consecinţele pe care aceasta le produce asupra societăţii.

12. în cazul în care societatea este constituită numai din doi asociaţi, retragerea unuia dintre aceştia face ca societatea să rămână cu un singur asociat, fapt ce conduce la dizolvare, în materia societăţilor comerciale, retragerea unui asociat din societatea în nume colectiv cu doi asociaţi are ca efect dizolvarea numai dacă asociatul rămas nu transformă societatea într-una cu răspundere limitată cu asociat unic. Apreciem că soluţia ar putea fi adoptată şi în ceea ce priveşte societatea simplă, pe care asociatul rămas ar putea-o transforma într-o societate cu personalitate juridică, cu răspundere limitată şi cu unic asociat.

13. Pierderea calităţii de asociat se produce faţă de ceilalţi asociaţi la momentul aducerii la cunoştinţa acestora a declaraţiei unilaterale de retragere din societate.