Art. 1937 Noul cod civil Pieirea bunurilor subscrise ca aport Societatea simplă Contractul de societate

Art. 1937

Pieirea bunurilor subscrise ca aport

(1) Când unul dintre asociaţi a promis să pună în comun proprietatea sau folosinţa unui bun care a pierit ori s-a pierdut înainte ca aportul să fi fost făcut, societatea încetează faţă de toţi asociaţii, afară de cazul în care societatea poate continua şi fără asociatul care a subscris bunul ce a pierit ori s-a pierdut.

(2) Societatea încetează, de asemenea, în toate cazurile, prin pieirea bunului, dacă a fost pusă în comun numai folosinţa acestuia, iar proprietatea a rămas asociatului, afară de cazul în care societatea poate continua şi fără asociatul care a subscris bunul ce a pierit.

Comentarii despre Art. 1937 Noul cod civil Pieirea bunurilor subscrise ca aport Societatea simplă Contractul de societate

Ionita Cristina 14.02.2014

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1525. (1) Când unul din asociaţi a promis de a pune în comun proprietatea unui lucru, dacă acesta a pierit înainte de a fi fost în faptă conferit, societatea încetează în privinţa tuturor asociaţilor. (2) Asemenea încetează societatea în orice caz prin pierderea lucrului, când numai folosinţa a fost pusă în comun. (3) Nu se desface însă societatea prin pierderea lucrului a cărui proprietate s-a fost pus deja în comun (C. civ. 971,1018,1156,1311,1423,1509,1S23)

1. Dispariţia bunului echivalează cu imposibilitatea asociatului de a-şi mai îndeplini

Citește mai mult

obligaţia sa de a participa în mod efectiv cu aport în societate. Pe de altă parte, aportul ţine de esenţa societăţii, în lipsa acestuia neputând fi imaginată însăşi existenţa ei, cu excepţia cazurilor în care societatea ar putea continua fără asociatul ce a subscris bunul pierit sau pierdut.

2. Art. 1937 NCC constituie o excepţie de la regula generală potrivit căreia proprietarul suportă riscul pieirii bunului (res perit domino). în cadrul societăţii, riscul pieirii fortuite a bunului aportat rămâne întotdeauna în sarcina asociatului până la predarea lui efectivă, chiar dacă transferul proprietăţii s-a realizat anterior. în adoptarea normei, raţiunea legiuitorului a avut în vedere faptul că transferarea drepturilor din patrimoniul asociatului în patrimoniul comun nu este suficientă pentru a fi considerată îndeplinită obligaţia de aport, în lipsa remiterii efective a bunului.

3. Pieirea sau pierderea bunului a cărui proprietate sau folosinţă a fost constituită ca aport de unul dintre asociaţi conduce, în principiu, la imposibilitatea realizării obiectului de activitate a societăţii, fapt ce constituie conform art. 1930 alin. (1) lit. a) NCC, un caz general de încetare a societăţii.

Răspunde