Art. 1966 Noul cod civil Ambalajul Contractul de transport de bunuri Contractul de transport

Reglementarea anterioară: C. com.: „Art. 418. Dacă cărăuşul primeşte lucrurile de transportat fără nici o rezervă, se presupune că ele nu prezintă vicii aparente de îmbalotare".

Legislaţie conexă: Legea nr. 159/2008 pentru aderarea României la Acordul european privind transportul internaţional al mărfurilor periculoase pe căile navigabile interioare (ADN), adoptat la Geneva la 26 mai 2000 (M. Of. nr. 675/2008).

1. în cazul în care, din cauza lipsei sau defectuozităţii ambalajului, marfa piere total sau parţial ori se deteriorează, transportatorul poate fi exonerat de răspundere, în condiţiile

Citește mai mult

art. 1991 şi art. 1995 NCC.

2. Articolul 1966 codifică una dintre componentele obligaţiei de predare a mărfii care îi incumbă expeditorului la locul de predare, şi anume ambalarea bunurilor în conformitate cu caracteristicile acestora şi modul de transport, obligaţie ce fusese deja recunoscută pe cale doctrinară şi legiferată prin diferite regulamente ale operatorilor de transport în comun. Consecinţă a acestei reglementări, prejudiciile cauzate transportatorului printr-o ambalare defectuoasă a bunului cad în sarcina expeditorului, chiar dacă transportatorul rămâne răspunzător faţă de terţi pentru pagubele cauzate astfel, păstrându-şi dreptul de regres (Proiect „Asistenţa tehnică cu privire la pregătirea implementării noului Cod civil, cod penal, cod de procedură civilă şi cod de procedură penală" Raport Interimar I, Tuca, Zbarcea &Asociaţii, www.just.ro).

3. De exemplu, în art. 43 din normele uniforme privind transporturile pe căile ferate din România, aplicabile operatorilor şi beneficiarilor de transport feroviar de marfă era deja prevăzută această obligaţie în sarcina expeditorului: „(1) Când natura mărfii, conform reglementărilor în vigoare, cere ca aceasta să fie ambalată, expeditorul trebuie să o protejeze astfel încât să fie ferită de pierderea totală sau parţială, precum şi de avarii în timpul transportului şi să nu poată pricinui pagube persoanelor, mediului, instalaţiilor căii ferate ori celorlalte mărfuri. Expeditorul trebuie să folosească ambalajele care corespund standardelor ori altor norme tehnice sau legale în vigoare. (2) Când marfa prezentată la transport sau ambalajul acesteia prezintă semne vizibile de deteriorare sau degradare, operatorul de transport feroviar poate pretinde expeditorului să ia asupra sa răspunderea, făcând menţiuni în acest sens în scrisoarea de trăsură. (3) Ambalajul se consideră suficient în cazul în care se apreciază că acesta protejează marfa, de la predarea ei la transport până la eliberarea ei destinatarului, de riscurile inerente la transport şi de consecinţele acestora. (4) Dacă, ţinând seama de dispoziţiile alineatelor precedente, se apreciază că ambalarea este necesară, operatorul de transport feroviar poate să refuze expediţia chiar şi atunci când expeditorul recunoaşte, sub semnătură în scrisoarea de trăsură, lipsa, insuficienţa sau defectuozitatea ambalajului. (5) Expeditorul este răspunzător de consecinţele lipsei, insuficienţei sau defectuozităţii ambalajului, conform menţiunilor din scrisoarea de trăsură, inclusiv de viciile ascunse ale ambalajului. Expeditorul este obligat să repare paguba suferită de operatorul de transport feroviar din această cauză. (6) Mărfurile care prin natura lor nu au nevoie de ambalaj se primesc la transport neambalate. Operatorul de transport feroviar poate să pretindă ca aceste mărfuri neambalate să fie prezentate la transport în unităţi de manipulare mai mari, respectiv legături, pachete, palete, containere, o anumită masă pe colet şi alte modalităţi care facilitează operaţiile de manipulare".