Art. 1985 Noul cod civil Repararea prejudiciului Contractul de transport de bunuri Contractul de transport

Reglementarea anterioară: C. com.: „Art. 430. (1) Paguba provenită prin pierdere sau stricăciune se calculează după preţul curent al lucrurilor transportate, la locul şi în timpul predării. Preţul curent se stabileşte după dispoziţiile art. 40, scăzându-se cheltuielile ce întotdeauna se fac în caz de pierdere sau stricăciune. (2) Dacă paguba este cauzată prin doi sau neglijenţă vădită, cuantumul despăgubirii se determină după dispoziţiile art. 1084 şi 1086 din Codul civil. (3) în alt caz de pierdere a obiectelor unui călător predate cărăuşului fără arătarea conţinutului, cuantumul

Citește mai mult

despăgubirii se determină după împrejurările particulare ale faptului".

1. Despăgubirea pentru pierdere trebuie să acopere valoarea reală a bunului transportat sau a părţii pierdute din acel bun. în caz de alterare sau deteriorare a bunului transportat, despăgubirea trebuie să acopere scăderea lui de valoare.

2. Dobânzile reprezintă sumele socotite în bani cu acest titlu, alte prestaţii sub orice alt titlu sau obligaţii la care debitorul se îndatorează drept echivalent al folosinţei capitalului. Părţile pot stabili prin convenţie în contractul de transport rata dobânzii pentru întârzierea unei obligaţii băneşti.

JURISPRUDENŢĂ

1. Valoarea prejudiciului cauzat expeditorului prin culpa cărăuşului este dată de cuantumul real al produsului pierdut, cuantum ce ar fi fost încasat prin vânzarea produsului. în calculul prejudiciului expeditorul nu poate include acciza aferentă mărfii pierdute, acciza neputându-se pretinde pentru un produs ce nu a fost vândut (C.S.J., s. com., dec. nr. 3232/2002, în R.R.D.A. nr. 5/2003, p. 107-108).

2. Operatorul de transport feroviar nu răspunde, potrivit prevederilor art. 61 alin. (8) din O.G. nr. 7/2005, pentru mărfurile care, datorită naturii lor, suferă în mod obişnuit o pierdere din masă în timpul transportului, oricare ar fi parcursul efectuat, decât de acea parte din lipsa care depăşeşte toleranţa de 2% din masă pentru mărfurile lichide sau predate la transport în stare umedă. Pentru a se limita astfel răspunderea, este necesar să se facă dovada, după împrejurările de fapt, că pierderea nu rezultă din cauzele care justifică toleranţa, întrucât în cauză, pierderea nu s-a produs în mod obişnuit, ci s-a produs prin scurgere, constatată prin procesul-verbal încheiat în staţia de destinaţie (Trib. Bucureşti, s. o Vl-a com., dec. nr. 1481/2010, în C. Cucu, C.6. Bodoiu, op. cit., p. 81).