Art. 2079 Noul cod civil Obligaţiile agentului Contractul de agenţie
| Comentarii |
|
Contractul de agenţie
Art. 2079
Obligaţiile agentului
(1) Agentul trebuie să îndeplinească, personal sau prin prepuşii săi, obligaţiile ce decurg din împuternicirea care îi este dată, cu bună-credinţă şi loialitate.
(2) În mod special, agentul este obligat:
a) să îi procure şi să îi comunice comitentului informaţiile care l-ar putea interesa pe acesta privitoare la regiunile stabilite în contract, precum şi să comunice toate celelalte informaţii necesare de care dispune;
b) să depună diligenţele necesare pentru negocierea şi, dacă este cazul, încheierea contractelor pentru care este împuternicit, în condiţii cât mai avantajoase pentru comitent;
c) să respecte instrucţiunile rezonabile primite de la comitent;
d) să ţină în registrele sale evidenţe separate pentru contractele care îl privesc pe fiecare comitent;
e) să depoziteze bunurile sau eşantioanele într-o modalitate care să asigure identificarea lor.
(3) Substituirea agentului în tot sau în parte este supusă regulilor aplicabile în materia contractului de mandat.
(4) Agentul care se află în imposibilitate de a continua executarea obligaţiilor ce îi revin trebuie să îl înştiinţeze de îndată pe comitent, sub sancţiunea plăţii de daune-interese.
| ← Art. 2078 Noul cod civil Forma contractului Contractul de... | Art. 2080 Noul cod civil Obligaţiile comitentului Contractul... → |
|---|
Citește mai mult
pe acesta, precum şi toate celelalte informaţii necesare de care dispune; b) să depună diligenţă necesară pentru negocierea şi, dacă este cazul, încheierea afacerilor cu care este împuternicit, în condiţii cât mai avantajoase pentru comitent; c) să respecte în mod corespunzător instrucţiunile rezonabile primite de la comitent, ţinând seama de caracterul imperativ, indicativ sau facultativ al acestora; d) să ţină în registrele sale partide separate pentru operaţiunile ce îl privesc pe fiecare comitent; e) să depoziteze bunurile sau eşantioanele într-o manieră care să permită identificarea celor aparţinând fiecărui comitent; f) să îndeplinească orice altă obligaţie care îi revine potrivit contractului şi dispoziţiilor legale. (4) Executarea împuternicirii prin substituirea agentului, în tot sau în parte, cu subagenţi este supusă prevederilor Codului civil".1. Nu există modificări de substanţă faţă de reglementarea din Legea nr. 509/2002, obligaţiile agentului regăsindu-se în art. 5. Totuşi, se reţine că nu era prevăzută condiţia loialităţii, iar agentului i se cerea să acţioneze cu diligenţă unui profesionist. Noţiunea de „loialitate" nu a fost uzitată prea des în legislaţia anterioară noului Cod civil, dar presupune desfăşurarea activităţii în interesul comitentului.
2. De remarcat faptul că această dispoziţie conferă un argument în sprijinul caracterului intuitu personae al contractului, din moment ce trebuie executat de agent sau de prepuşii săi, deci de persoane care se află în subordinea sa directă.
3. Principala obligaţie a agentului este aceea de a-şi îndeplini mandatul, în total acord cu împuternicirea primită, cu bună-credinţă şi loialitate.
4. Potrivit art. 14 NCC, buna-credinţă se prezumă.
5. în privinţa naturii obligaţiei pe care şi-o asumă agentul, în literatură s-a arătat că, „deşi la prima vedere se pare că avem de a face cu o obligaţie de diligenţă, specifică contractelor de mandat şi comision, agentul neputând asigura în mod obiectiv finalizarea cu succes a tuturor negocierilor de afaceri pe care le desfăşoară într-o zonă geografică determinată, totuşi constatăm că legea o priveşte ca pe o obligaţie de rezultat - a se vede prevederile legale privind naşterea dreptului la comision. Perspectiva obligaţională impusă de legiuitorul român creează o situaţie cu totul defavorabilă agentului, a cărui remunerare este condiţionată practic de fapta unui terţ, în timp ce interesele comitentului sunt protejate în măsură excesivă" (7! Prescure, R. Crişan, Contractul de agenţie, p. 46). Autorii arată că dispoziţiile art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 509/2002 au caracter dispozitiv, iar părţile pot deroga prin dispoziţii contrare de la aceste reguli.
6. Potrivit dispoziţiilor din noul Cod civil, care reiau, în mare parte, dispoziţiile Legii nr. 509/2002 privind plata comisionului, cele sus reţinute rămânând de actualitate.
7. Agentul trebuie să respecte întocmai instrucţiunile primite, astfel încât executarea contractului să se desfăşoare potrivit condiţiilor agreate de părţi la încheierea contractului.
8. Mai întâi, agentului îi revine obligaţia de a procura informaţiile relevante pentru clientul său, cu privire la obiectul contractului (de exemplu, să strângă pliante, oferte, consultări, previziuni).
9. Apoi, obligaţia de informare a comitentului trebuie să fie completă şi să se realizeze în strânsă concordanţă cu interesul comitentului. Legiuitorul foloseşte expresia „l-ar putea interesa", tocmai pentru a asigura informarea adecvată, cu privire la toate datele acumulate în executarea contractului. Obiectul acestor informaţii poate fi destul de vast, de la oferta de contractare a anumitor bunuri sau servicii până la operaţiunile unor concurenţi de pe piaţă.
10. Este impusă îndeplinirea obligaţiilor în condiţii cât mai avantajoase pentru comitent. Diligenţă pe care trebuie să o depună agentul se va aprecia în conformitate cu art. 1480 alin. (2) NCC, care prevede că în cazul unor obligaţii inerente unei activităţi profesionale, diligenţă se apreciază ţinând seama de natura activităţii exercitate.
11. în privinţa naturii activităţii exercitate, legea nu aduce nicio precizare. Faţă de caracterul neutru al exprimării, rezultă că aprecierea se face în abstract, având la îndemână un singur criteriu de analiză. Amintim că, potrivit comerţului internaţional, agentul este obligat să îl informeze pe principal cu privire la: activitatea agentului, condiţiile pieţii, nivelul concurenţei în teritoriul în care agentul este împuternicit să îşi exercite activitatea, legislaţia din teritoriu, observaţiile şi reclamaţiile primite de la terţ (D.AI. Sitaru, C.P. Buglea, Ş-AI. Stănescu, op. cit., p. 317).
12. Obligaţia de a respecta instrucţiunile comitentului este supusă cenzurii rezonabilităţii. în literatura de specialitate s-a arătat că: „Prin «instrucţiuni rezonabile» trebuie să înţelegem instrucţiunile care se înscriu în limite normale, obişnuite în activitatea de intermediere comercială în baza unui contract de agenţie". De asemenea, s-a arătat că „în executarea acestei obligaţii, trebuie să se ţină seama de caracterul imperativ, indicativ sau facultativ al instrucţiunilor. Instrucţiunile imperative au un caracter obligatoriu; ele exprimă un ordin al comitentului, care trebuie respectat întocmai. Instrucţiunile indicative au caracter de îndrumare, de orientare în executarea împuternicirii de către agent. Instrucţiunile facultative sunt instrucţiunile a căror aplicare este lăsată la aprecierea agentului" (St.D. Cdrpenaru, Contractul de agenţie, p. 90).
13. Agentul este obligat să ţinâ evidenţa operaţiunilor comerciale efectuate în baza împuternicirii comitentului. Evidenţa operaţiunilor comerciale se ţine într-un registru special al agentului. Dacă agentul acţionează pentru mai mulţi comitenţi, evidenţa trebuie ţinută în partide separate pentru operaţiunile care îl privesc pe fiecare comitent.
14. Agentul are obligaţia să păstreze în condiţii corespunzătoare bunurile şi eşantioanele primite din partea comitentului. Bunurile şi eşantioanele primite de agent de la comitent ca mostre pentru negocieri sau, după caz, pentru încheierea unor contracte cu terţii trebuie depozitate în condiţii care să păstreze însuşirile lor, pentru a nu prejudicia „imaginea" comerciantului comitent. în cazul în care agentul lucrează pentru mai mulţi comitenţi, bunurile şi eşantioanele primite de la aceştia trebuie depozitate astfel încât să permită identificarea celor aparţinând fiecărui comitent (St.D. Cdrpenaru, Contractul de agenţie, p. 90).
15. Aşadar, în executarea împuternicirilor primite, agentul va primi bunuri şi eşantioane ce trebuie depozitate şi păstrate în condiţii care să asigure identificarea lor, pentru a nu compromite realizarea fiecărui contract.
16. Contrar prevederilor anterioare, nu se mai menţionează că agentul este ţinut să îndeplinească orice obligaţie stabilită în contractul de agenţie sau prevăzută de lege. Chiar şi în lipsa acestei menţiuni, în raport de art. 1270, art. 1272 NCC, această obligaţie subzistă, conform regulilor generale de interpretare a contractelor.
17. Noul Cod civil, ca şi Legea nr. 509/2002, nu permite ca regulă executarea împuternicirii prin substituire, dar spre deosebire de reglementarea anterioară, în care se specifica, în ipoteza substituirii, faptul că se aplică regulile din Codul civil, acum se precizează expres că se aplică regulile de la mandat. Deci, agentul va răspunde pentru subagent dacă nu a avut autorizarea comitentului pentru substituire, art. 2023 NCC reglementând substituirea făcută de mandatar.
18. în final, este inserată şi obligaţia agentului de a înştiinţa de îndată pe comitent dacă se află în imposibilitatea de a executa obligaţiile, sub sancţiunea plăţii daunelor-interese.
19. Prin Legea nr. 509/2002, în art. 9 s-a menţionat că părţile nu pot deroga prin convenţie contrară de la dispoziţiile art. 5 şi art. 6 care prevăd obligaţiile agentului şi comitentului; aceste dispoziţii aveau deci un caracter imperativ. Art. 2094 NCC menţine caracterul imperativ atunci când este vorba despre interesele agentului şi prevede că nu se poate deroga în defavoarea intereselor agentului de la prevederile art. 2079 NCC. Per a controrio este permisă derogarea în favoarea intereselor agentului.
JURISPRUDENŢĂ
Obligaţia agentului de a acţiona totdeauna în interesul reclamantei este o obligaţie esenţială, întrucât asigură buna desfăşurare a raporturilor contractuale. La fel şi obligaţia de bună-credinţă. Agentul nu a acţionat în interesul reclamantei (comitent), întrucât şi-a însuşit contravaloarea cecurilor emise pentru plata combustibililor livraţi clientului. Contrar celor susţinute de pârâtă, instanţa a apreciat că poziţia juridică - de intermediere în raporturile contractuale derulate cu clientul - nu îi permitea pârâtei să încaseze contravaloarea cecurilor, prin reprezentantul său. Suma de 720.392,47 euro reprezenta contravaloarea carburanţilor livraţi de reclamantă către client, astfel încât nu putea fi încasată de intermediar" [Trib. Bucureşti, s. a Vl-a com., sent. nr. 6615/2010, nepublicată).