Art. 2089 Noul cod civil Denunţarea unilaterală Contractul de agenţie

Art. 2089

Denunţarea unilaterală

(1) Contractul de agenţie pe durată nedeterminată poate fi denunţat unilateral de oricare dintre părţi, cu un preaviz obligatoriu.

(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi contractului de agenţie pe durată determinată care prevede o clauză expresă privind posibilitatea denunţării unilaterale anticipate.

(3) În primul an de contract termenul de preaviz trebuie să aibă o durată de cel puţin o lună.

(4) În cazul în care durata contractului este mai mare de un an, termenul minim de preaviz se măreşte cu câte o lună pentru fiecare an suplimentar început, fără ca durata termenului de preaviz să depăşească 6 luni.

(5) Dacă părţile convin termene de preaviz mai lungi decât cele prevăzute la alin. (3) şi (4), prin contractul de agenţie nu se pot stabili în sarcina agentului termene de preaviz mai lungi decât cele stabilite în sarcina comitentului.

(6) Dacă părţile nu convin altfel, termenul de preaviz expiră la sfârşitul unei luni calendaristice.

(7) Dispoziţiile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător şi contractului pe durată determinată care este prelungit pe durată nedeterminată potrivit dispoziţiilor Art. 2088. În acest caz, la calculul termenului de preaviz se va ţine seama de întreaga perioadă a contractului, cuprinzând atât durata determinată, cât şi perioada în care acesta se consideră încheiat pe durată nedeterminată.

Comentarii despre Art. 2089 Noul cod civil Denunţarea unilaterală Contractul de agenţie

Ionita Cristina 15.02.2014

Reglementarea anterioară: Legea nr. 509/2002: „Art. 20. (1) Contractul de agenţie pe durată nedeterminată poate fi denunţat unilateral de oricare dintre părţi, cu acordarea obligatorie a unui preaviz. (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi contractului de agenţie pe durată determinată care prevede o clauză expresă privind posibilitatea denunţării unilaterale anticipate. (3) Termenul de preaviz care însoţeşte declaraţia de denunţare trebuie să aibă o durată de minimum o lună pentru primul an de contract. (4) în cazul în care durata contractului este mai mare de un an, termenul minim de

Citește mai mult

preaviz se măreşte cu câte o lună pentru fiecare an suplimentar început, fără ca durata termenului de preaviz să depăşească 6 luni. (5) Părţile nu pot stabili prin convenţie termene de preaviz mai scurte decât cele prevăzute la alin. (3) şi (4). (6) Dacă părţile convin termene de preaviz mai lungi decât cele prevăzute la alin. (3) şi (4), prin contractul de agenţie nu se vor putea stabili în sarcina agentului termene de preaviz mai lungi decât cele stabilite în sarcina comitentului. (7) Dacă părţile nu stabilesc altfel, sfârşitul termenului de preaviz trebuie să coincidă cu sfârşitul unei luni calendaristice. (8) Prevederile alin. (l)-(7) se aplică corespunzător contractului pe durată determinată transformat, potrivit art. 19, în contract pe durată nedeterminată; în acest caz la calculul termenului de preaviz se va ţine seama de întreaga perioadă cumulată a contractului, cuprinzând atât durata determinată a contractului, cât şi perioada în care acesta se consideră pe durată nedeterminată".

1. Legiuitorul noului Cod civil a preluat dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 509/2002, cu următoarele asemănări/deosebiri: a) se menţine obligativitatea preavizului şi durata minimă a termenului de preaviz în primul an de contract; b) în ambele reglementări este permisă denunţarea unilaterală a contractului încheiat pe o durată determinată, dacă există o clauză expresă în acest sens (denunţare unilaterală anticipată); c) dacă durata contractului este mai mare de un an, termenul minim de preaviz se prelungeşte cu câte o lună, fără să depăşească 6 luni; d) nu se mai prevede că părţile nu pot stabili prin convenţie termene de preaviz mai scurte decât cele prevăzute anterior; e) de asemenea, ultimele trei alineate reiau alin. (6), (7) şi (8) din art. 20 din Legea nr. 509/2002.

Răspunde