Art. 2137 Noul cod civil Localuri asimilate hotelurilor Depozitul hotelier Contractul de depozit

1. în realitate, nu este vorba de un contract de depozit, ci de o obligaţie accesorie în cazul contractului de antrepriză sau de mandat: aceea de conservare a lucrului remis. Pentru stabilirea regimului acestei obligaţii, se ia ca referinţă contractul de depozit. Această referinţă este atât de puternică, încât în cadrul contractului hotelier se vorbeşte de „depozitul hotelier" cu privire la conservarea bagajelor clientului, deşi această conservare nu face obiectul unui contract de depozit, ea fiind o obligaţie accesorie contractului hotelier. Situaţia este alta atunci când un contract diferit

Citește mai mult

se încheie alături de cel de depozit care are autonomia sa (de exemplu, în cazul vestiarului de la teatru sau de la restaurant). în astfel de cazuri avem de a face cu două contracte, conexe dar independente, încheiate cu persoane diferite (cu garderobierul şi cu ospătarul) care au, în consecinţă, caracterul unor contracte de depozit principal (I. Dogaru, op. cit., p. 628-629).

2. în cazul închirierilor sau subînchirierilor de locuinţe, fie şi sub forma unor camere mobilate şi pe termen scurt, dispoziţiile privitoare la depozit nu sunt aplicabile. Raporturile dintre părţi sunt guvernate, în aceste cazuri, de dispoziţiile prevăzute pentru închiriere (locaţiune). în cazul în care locatarul ar lăsa în mod special în grija locatorului anumite bunuri, s-ar aplica dispoziţiile prevăzute pentru depozitul obişnuit (Fr. Deak, op. cit., p. 85).

3. Internarea unei persoane în spital poate presupune lăsarea îmbrăcămintei la magazia spitalului, astfel că devin aplicabile dispoziţiile de la depozitul hotelier conform art. 2137 NCC, în privinţa acesteia.

4. Dispoziţiile privitoare la depozitul asimilat celui necesar pot fi aplicate şi în cazul restaurantelor sau altor unităţi de alimentaţie publică, localurilor de spectacole, unor unităţi ale cooperaţiei meşteşugăreşti (de exemplu, frizerie-coafură), ştrandurilor şi altora asemenea, dar numai în privinţa lucrurilor depuse la garderobă, vestiare sau în alte locuri destinate în mod special pentru paza lucrurilor. Aceste dispoziţii sunt aplicabile întrucât deponentul este nevoit să-şi lase anumite lucruri (palton, umbrelă etc.) în aceste locuri de depozitare (Fr. Deak, op. cit., p. 85).

5. Deşi nu sunt prevăzute expres, în practica judiciară au fost asimilate depozitului necesar, sub aspectul probei, răspunderii etc., dispariţia unor bunuri personale din unităţile sanitare, publice sau private, pe care pacienţii le-au avut asupra lor atunci când au fost nevoiţi să se supună anumitor intervenţii medicale. De pildă, furtul bagajului unui bolnav în timp ce acesta era sub anestezie. Pentru că ar fi dificil la o asemenea dispariţie să se identifice autorul furtului, instanţele au reţinut răspunderea unităţii sanitare ca depozitar. în Franţa s-a elaborat chiar o lege specială, Legea nr. 92-614 din 6 iulie 1992 privind răspunderea pentru furturi, pierderi şi deteriorări ale obiectelor depuse în stabilimentele de sănătate şi anumite stabilimente sociale sau medico-sociale. Asemănător, asimilat depozitului necesar, sunt calificate şi depozitarea hainelor la garderobă localurilor de spectacole sau de practicare a sportului (C. Toader, Contracte speciale, p. 274).

6. Dispoziţiile prevăzute de Codul civil pentru hoteluri şi hanuri (art. 1623 şi urm. C. civ. 1864) sunt aplicabile şi camerelor din staţiuni balneo-climaterice, din case de odihnă sau de turism etc. După cum s-a precizat în practica judiciară referitor la camerele din staţiuni baleno-climaterice, condiţiile în care sunt folosite aceste camere sunt asimilate cu acelea în care sunt folosite camerele de hotel, întrucât beneficiarii biletelor de trimitere în staţiune sunt nevoiţi să-şi păstreze obiectele personale în camerele în care sunt cazaţi, administraţia având în depozit bunurile acestor beneficiari când ei lipsesc din cameră şi nu pot asigura personal paza acestor bunuri (Fr. Deak, op. cit., p. 84).